marți, 17 ianuarie 2017

Istorie medievala „inrudita” cu Romania, stradute inguste, Cetatea Tarilor, panorame si mult pitoresc in Veliko Tarnovo





Din Basarabovo – locul de baştină al Sfântului Dimitrie cel Nou ne-am deplasat către „Sighişoara Bulgariei”, istoricul şi pitorescul Veliko Tărnovo.

Am trecut prin Veliko o sigură dată, în primăvară, în tranzit, şi mi-a indus sentimentul de fascinaţie. Şi, bineînţeles, dorinţa de a reveni şi de a-l cuceri.

Statisticile indică faptul că orașul - în fapt, întreaga regiune - se află în Top 10 cele mai vizitate destinații turistice din Europa de Est.

miercuri, 11 ianuarie 2017

La Basarabovo, pe urmele Sfantului Dimitrie cel Nou, intr-o manastire sapata in stanca





Anul trecut am bătut pentru prima oară Bulgaria, în lung şi-n lat la propriu, şi tare mi-a mai plăcut! Munţii mi-au rămas restanţă, da’ promit că se rezolvă repede! ☺

Rezervasem locurile în tura asta bulgărească cu peste o lună înainte, cam pe ultima sută de metri.
În compania lui Răzvan şi a celorlalţi inimoşi de la Terra, luăm în primire două autocare, cu noaptea în cap.

marți, 10 ianuarie 2017

Un vis, împlinirea lui şi ceva în plus: Vârful Moldoveanu (2544 m), prin Valea Rea





Traseu:
*Stâna din Valea Rea (Stâna lui Burnei) – Căldarea Văii Rele – Iezerul Triunghiular Portița VișteiVârful Viștea Mare – Spintecătura Moldoveanului – Vârful Moldoveanu şi retur


Nu prea merg eu cu grupuri numeroase pe munte - de la 25 de persoane în sus. Marele avantaj e acela de a cunoaşte oameni şi de a încerca să socializez. Încerc, zic... nu neapărat reuşesc. ☺
Am făcut două (!) excepţii într-o lună cu grupurile organizate: una în Ceahlău, pentru piramidă, alta acum.

Încheiam şi anul călător 2015 cu regretul de a rata, din nou, intrarea pe tărâmul magic al Vârfului Moldoveanu.
Trei ani de planuri mi-au trebuit ca să păşesc în cel mai înalt punct din România.

Are şi „grămada” avantajul ei: pe „terasa” de la Cabana Fântânele dintr-o discuţie în alta, îi pomenesc lui Mihai că de vreo nişte multe luni Moldoveanu îmi stă bine de tot pe creier.

joi, 29 decembrie 2016

Anul călător 2016





Dacă anul personal 2016 a fost cam confuz, anul călător 2016 mi-a adus o aglomeraţie de aventuri. Mi-a oferit prilejul de cunoaşte (încă) nişte oameni deosebiţi.

Am întâlnit doi Răzvani – chiar trei, la final de an – care mi-au influenţat anul călător 2016.
Cu Răzvan (şi cu soţia Aneta) am admirat, primăvara şi toamna, spectacolul de la Cazanele Dunării.
Iar cu Răzvan Edward am colindat poteci de munte şi o bucăţică de Bulgaria.

Turele cu Adi, Mihai şi Cornelia şi Deni (şi Gică, Bogdan) au locul lor de suflet.
Cu grupul nostru, format în 2015, am cutreierat în martie Ciucaşul şi în decembrie Piatra Craiului. Lasă, că vine el 2017, şi o să răspundem „prezent” cel puţin dublu – daaaa, Alex şi Laura, Mircea, domnul Nedelcu, Mădă, Dana şi Mihaela?


În 2016:
☺ Am abordat masive noi: Iezer-Păpuşa, Măcin, Muntele Olimp din Grecia ori destinaţii noi în masive răs-umblate (Piatra Craiului: Cheile Pisicii, Umerii Pietrei Craiului, Făgăraş – Lespezi şi Moldoveanu, Şaua Caprei, iarna; Vrancea – Cheile Tişiţei; Bucegi – Valea Horoabei, Valea Morarului, Creasta Balaurului şi brânele Morarului; Munţii Mehedinţi – Cheile Ţăsnei) şi am revăzut locuri dragi, după mult-mult timp (Cabana Diham, Ceahlăul, Postăvaru, Piatra Mare).

☺ L-am luat pe nepotul Andrei în trei expediţii montane – Piatra Mare, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului.

Am revenit (relativ repede după ultima vizită) în locuri speciale pentru inimioara mea – Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac şi Mănăstirea Sâmbăta, Ciucaş, Valea lui Stan, Piatra Mică a Craiului, Omu – Mălăieşti, Cascada Vânturătoarea, satele Măgura şi Peştera de la poalele Pietrei Craiului, Brâna Portiţei şi Portiţa Craimanului. Şi Braşovul!!!


marți, 27 decembrie 2016

Cum se merge în Grecia pentru prima dată? Pe munte, prin norii Olimpului





Traseu:
*Prionia – Refugiul „A” („Spilios Agapitos”) – Vârful Skala – (spre Vârful Mytikas) – Refugiul „A” – Prionia


Dacă tot e să mergem în Grecia pentru prima oară în vieţişoara asta, măcar s-o facem cum trebuie: direct pe munte şi direct mai sus decât pe orice munte din România!

Când îţi doreşti prea mult ceva şi de prea mult timp – ceva şi cineva parcă ţin morţiş să te pedepsească.
De vreo trei luni aştept tura pe Olimp – ca să nu mai spun că e cea dintâi dată când calc în Grecia. Am mai spus?! Şi ce dacă? ☺