joi, 12 aprilie 2018

Hotelul de gheata numarul 13 de la Balea Lac (cu muzica)

  

Cum staţi cu frigul? Vă e dor de -10 grade?
Nici mie. Doar de Bâlea Lac şi al său Hotel de gheaţă.
Din care hotel nu am gustat decât nişte camere zise muzicale. Fără biserică (biserica de gheaţă, of course!) şi igluuri, că ne-am cam grăbit cu vacanţa iernatică – în combinaţie cu Sibiul. Nici măcar o bucăţică de fundaţie de biserică şi/sau igluuri n-am distins.
...Dacă grăbit se poate numi finalul de decembrie – oricum, Hotelul de gheaţă de la Bâlea a fost inaugurat fix cu o săptămână înainte să-l acaparăm noi. Şi alţii ca noi.

sâmbătă, 17 martie 2018

Pe Valea Prahovei, la castele: Cantacuzino Busteni




 
Cum e să te plimbi pe Valea Prahovei şi să mergi doar LA munte, nu PE munte?
La mine, cu mâncărimi infinite în tălpi.
De la începutul anului mă lupt cu o bubă de călcâi, şi până acum a câştigat ea. Detaşat. Aşa că mă mişc pe asfalt ca melcul beat.

Dar nici poalele munţilor nu-s de lăsat deoparte, mai ales într-o zi în care soarele-şi coboară razele dulci.
Aşa că am săltat rucsacul şi am lăsat paşii să cutreiere prin castelele de pe Valea Prahovei.

Am călcat după mai bine de 20 de ani la şi în Castelul Peleş al Sinaiei, iar check in-ul următor l-am dat la Cantacuzino-ul de Buşteni.

vineri, 9 martie 2018

Agassi, omul imperfect care ura tenisul





Editura: Publica
Anul apariţiei: 2011
Titlul original: Open: An Autobiography (cartea a apărut pentru prima dată în SUA, în 2009)


I-am tot dat târcoale nişte luni.
Am amânat lectura, din motive şi motive.
Voiam să o cuprind în Perfecţiunea ei. Să-mi induc starea Perfectă.
Ştiam că va fi cartea Perfectă. Sau cel puţin se va apropia de ideal.

Nu degeaba Open-ului lui Andre Agassi i s-a spus cea mai bună carte de sport (şi nu numai) din toate timpurile.
O carte atipică. O autobiografie inedită.
Un bestseller.

sâmbătă, 3 martie 2018

Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea... prin parcuri REGALE („Mihai” şi „Carol”)





(continuare de AICI)

Sau, aşa cum vă promiteam în materialul dedicat toamnei, urmează seria exclusiv nocturnă.
Biiine, s-au mai strecurat părticele de seară în materiale foto-povestite anterior – dacă doriţi să revedeţi, la final găsiţi toate link-urile.

Aşadar...
Dincolo de partea întunecată a parcurilor (mai ales noaptea ☺ buu-huuu-hu), vă propun să presărăm astăzi puţin romantism – luminat cu gingăşie de natură.
Un pachet de alungat deprimarea.

Aaa... nu uitaţi de povestea din interior, cu Fântâna Modura cea pierdută şi regăsită, cu Prometeu şi Hercule, cu Nimfa adormită.