luni, 13 martie 2017

Ciucas – Poveste senina de iarna





Traseu:
*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş şi retur


O fi sosit ea primăvara pe la şes - cu toate cojoacele, din care se revarsă ploi... şi câteodată soare.
Dar, ştiţi, e iarnă încă pe munte, cad fulgi de nea în cascade, se mai aşterne zăpada şi adie un vânticel cam rece. Şi-i nişte gheaţă, în zonele unde soarele s-a jucat de dimineaţă şi la amiază, apoi... şi-a luat jucăriile şi a plecat.

Ştiţi cum e să te chinuie trei luni dorul de munte?!
Vă răspund eu: Naşpa! Naşpa rău! Să trăieşti în „epoca facebook” şi să te împresoare zi de zi peisaje de munte în care zbârnâie fericiţi oameni îmbujoraţi şi accesorizaţi cu colţari, schiuri şi toate cele...
Ia ziceţi, ziceţi! – să n-o iau razna?! Baaaa... cam da!

marți, 7 martie 2017

Poveştile iernii – Munţii de lângă casă. Pescăruşi. Luciri albăstrui. Tainele Lunii. Apusuri pe lac





Gata, a trecut!
Iarna a fost parcă interminabilă. Geroasă în reprize nelimitate.
Da’ cu ce peisaje ne-a răsfăţat! Aici, în Bucureşti, la doi paşi de casă. Vorba vine „doi paşi”, fiindcă ne-am deplasat şi 20 de kilometri câteodată.

A nins cu carul. S-au aştenut munţi peste munţi.
N-a trebuit decât o scurtă echipare cu parazăpezi ca să am munţii mei de zăpadă, să o iau la trap pe deluşoarele din parcuri – clasicele Herăstrău, Tineretului, Carol. Prin nămeţii până la mijloc, în mijlocul ninsorii.
Şi cine s-a mai trezit cu noaptea în cap, să încalece pe-o maşină sau tren pentru o tură montană ca la carte?! Nimeni.

Ger şi pante fără restricţii, fără colţari şi piolet... ce să mai poftesc (la) munte?! Biiine, pofteam şi voiam de mama focului, da’ nu s-a putut.

Iarna asta am avut muntele meu la şes!


Şi cum orice tură are nevoie de o dovadă (fotografică), îi dau cuvântul lui Adi, care a surprins toată măreţia de alb. Aşa cum ştie el mai bine, cu sensibilitate, detaliu şi... culoare.
Poftiţi la răsfăţ!

luni, 20 februarie 2017

Am mai cucerit un varf! Tutuiatul din Muntii Macin (467 m)





Traseu:
*Luncaviţa-Nifon – Vârful Ţuţuiatu şi retur


Adică să fiu în Măcinul pe care îl pândesc de atâta amar de vreme şi să nu mă cocoţ cel mai sus în Dobrogea? Nici nu se pune problema! ☺

Ne aflăm (mă rog, ne vom afla) la poalele satului Greci. De aici Domnului Ţuţuiatu i se mai zice şi Greci. Vârful Greci.

467 de metri altitudine pare o nimica toată. Doar pare. 300 de metri pe verticală într-o oră... chiar sună a traseu de munte.
Ştiiiiiu, Braşovul însuşi e deasupra Ţuţuiatului, cam la 600 m altitudine – dar acolo te teleportează direct maşina, nu dragele tale picioruşe. ☺

vineri, 10 februarie 2017

Natura si aventura: Cascadele de pe raul Plavisevita, Mehedinti





Traseu (nemarcat):
*Dubova (4 kilometri cu maşina, spre Moldova Nouă) – Cascadele de pe râul Plavişeviţa


Cum putea să fie a treia zi pe la Cazanele Dunării? Tot cu aventuri, că nu ne lăsăm...! În Cheile Ponicovei şi la Peştera Ponicova era vineri 13, ploaie şi 10 noaptea, pentru Cascada Ponicova am avut nevoie de cordelină.
Azi avem de traversat un râu... atât! Pentru că Răzvan a ţinut să ne arate o altă minune bine ascunsă prin pădurile Mehedinţiului. Sălbăticieee, veeenim!

☺ Citiţi şi despre Cheile Tăsnei şi Cascada Vânturătoarea – aflate în zonă şi pe care le-am vizitat tot în această perioadă ploioasă.

Pe fosta granita dintre Austro-Ungaria si Valahia, in salbaticia Cheilor Tasnei. Si caderile ireale ale Cascadei Vanturatoarea

 

miercuri, 8 februarie 2017

Pe fosta granita dintre Austro-Ungaria si Valahia, in salbaticia Cheilor Tasnei. Si caderile ireale ale Cascadei Vanturatoarea





Trasee:
*Motel Dumbrava, la 12 kilometri de Băile Herculane – Cheile Tăsnei şi retur
*Coada Lacului Prisăcina (7 Izvoare), la 11 kilometri de Băile Herculane – Cascada Vânturătoarea şi retur


Cum să îţi propui să vii în Mehedinţi pentru două zile şi să rămâi patru

Am impresia că a trecut o săptămână, la câtă aventură am înmagazinat în trei zile, în zona Dunării la Cazane.
Venisem aici doar pentru priveliştea Cazanelor, de pe Ciucarul Mare (şi Mic). Între timp, am fost momiţi cu sălbăticiile Ponicovei (lanţul chei – peşteră – cascadă), cu râul Plavişeviţa şi ale sale cascade, cu Cazanele Dunării, pe apă sau de sus.

Şi, chiar aşa: Cum să fim la o aruncătură de băţ (vorba vine!) de Herculane şi să ratăm două dintre cele mai pitoreşti locuri de aici (şi din România)? Deci, mai rămânem!