luni, 23 martie 2020

Ciucaş - Poveste vântoasă de iarnă




Trasee:
*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş
*Cabana Vârful Ciucaş – Şaua Gropşoarele – Şaua „La Răscruce” – Vârful Gropşoarele şi retur


Era weekendul ăla cu coduri foooarte colorate, cu rafale anunţate de peste 100 km la oră. Oricum, vântu-i la ordinea zilei în Ciucaş. Se adaugă şi codul.
Vedem ce-o ieşi, că rezervarea-i rezervare, taman din octombrie. La Cabană vorbesc.

Va fi dracul chiar aşa negru? A cam fost...
Şi-a împrăştiat şi cu kilograme de ceaţă. Şi cu ninsoare... aburindă, în ultima zi.

Cele aproape trei zile în Ciucaş mi-au reactivat câteva rememberuri:
Ciucaş de noiembrie, când cabana abia se întrezărea, la doi metri de ea, de ceaţă. Acum mai că ne-am lovit de ea, ca s-o identificăm; deci, a fost mai rău;

sâmbătă, 29 februarie 2020

În ce condiţii se văd munţii (Bucegi) din Bucureşti – fotografii REALE




Zilele trecute a făcut înconjurul Internetului o fotografie, aparţinând lui Dan Mihai Bălănescu, care înfăţişa clar Munţii Bucegi surprinşi din Bucureşti. Adică de la peste 100 de kilometri depărtare.
Mai precis, cadrul a fost realizat de pe acoperişul Hotelului Intercontinental din Capitală, de la 75 de metri înălţime.

Parcă toată lumea s-a trezit brusc acum, deşi fotografii similare, cu Bucegii văzuţi din Bucureşti, au circulat şi în anii trecuţi.

Da, Bucegii se văd din Bucureşti, se văd şi cu ochiul liber – vă spune asta Toma Necredinciosul, care a trebuit avertizat(ă), constrâns(ă) şi toate cele să se chiombească în zare, ridicându-şi mai mult decât sceptic ochii adânciţi în potecile de lângă Lacul Morii - Balta Roşu. După miştourile gen:
„Daaaa, măăă, uite şi o bucăţică dintr-o fărâmă din cimentul de la renovarea Crucii Caraimanului”;
„Ce clar e moţul Coştilei, are şi o muscă pe el... ce bine se disting aripile”;
Grohotişul din Valea Albă parcă s-a mai înmulţit de când l-am călcat ultima oară”
Etc.

Na, că până şi eu m-am recunoscut învinsă când am catadicsit să cred / să văz minunea cu ochii proprii şi personali.

Aşa că... uitaţi-vă la fotografiile de mai jos; eu n-am decât să vă garantez că sunt reale, voi n-aveţi decât să nu credeţi.

Totuşi, munţii nu-s vizibili din Bucureşti 24 de ore din 24, 365 de zile pe an.
Niscaiva condiţii sunt esenţiale, la fel ca în cazul piramidei din Ceahlău.
Care sunt ele?


marți, 11 februarie 2020

Romania mai putin stiuta: Piatra Secuiului - Coltii Trascaului (Muntii Apuseni). Rimetea, satul unic in Romania





(continuare de AICI)

Traseu:
*Satul Rimetea – şaua de pe creasta Pietrei Secuiului – satul Rimetea


Azi dăm Muntele Mare pe Trascău. Tot în Munţii Apuseni, evident. Şi tot la graniţa dintre judeţul Alba şi judeţul Cluj.
Ca regionalism, termenul „trascău” se traduce prin „rachiu tare”. Ce să zic?! A fost tare şi tura asta!

Urnirea în traseu o facem dintr-un loc unic în România, satul Rimetea.
De ce unic? Fiindcă Rimetea este singura localitate din țara noastră distinsă cu Premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material. Se întâmpla în 1999.
Iar în octombrie 2000, Oficiul Național al Monumentelor Istorice a desemnat Rimetea drept zonă arhitecturală și urbană protejată.

De unde şi de când a pornit totul?

vineri, 7 februarie 2020

Romania mai putin stiuta: Comorile din Scarita-Belioara (Muntii Apuseni)




Traseu:
*Circuitul Scăriței-Belioara, cu pornire din satul Poşaga de Sus


Geografic, Rezervaţia Şesul Craiului – Scărița-Belioara este situată în Masivul Muntele Mare din Munţii Apuseni.

Acum, c-am făcut cunoştinţă, să vă spun în ce hal am umblat eu prin bucăţica aceasta a Împărăţiei Apusenilor: cu o răceală cruntă, cu tuse şi slăbiciuni de nota 10.
Daaar... noi nu stăm acasă.
Promisiunea-i promisiune; iar la Scăriţa-Belioara râvneam în cantităţi industriale. O aşteptare asemănătoare cu cea de la Cozia. Mi-era dor de ceva ce nu atinsesem cu privirea încă, dar trăia de mult în interior şi proiecta lumini de diamant. Şi abia aştepta să-şi reverse forţa. Aşa m-am exprimat despre zona Mălăieşti şi e la fel de valabil.