Sus, în aer: Am zburat peste creasta Pietrei Craiului şi deasupra Bucegilor!

...şi a venit ziua în care!

Bine zicea Alex, acum nişte luni, când survola crestele încă lăcuite în alb ale Pietrei Craiului şi ale Bucegilor.

Ochii mari, adrenalină acumulată, o poftă nebună.

... şi surpriza lui Alex, dintr-o sâmbătă după-amiază: Zburăm!

Eu, care nici cu avionul ăla mare nu mă ridicasem de la sol până acu’!

O mică experienţă zburătăcită aveam la activ, în cele 10-15 minute deasupra Poienii Braşov, acum peste 15 ani, cu un elicopter. Şi-atât.

Acolo, sus, în aer, nu ştiam ce să fac mai întâi: să mă entuziasmez - verbal sau nu - cu „wow” infinit, să filmez, să pozez, să rămân cu gura căscată şi cu wow-urile pe interior la siluetele crestei Pietrei Craiului şi ale Bucegilor, să-mi întipăresc bine-bine în memorie TOTUL...

TOTUL, în cele puţin peste 30 de minute.

Sigur sunteţi curioşi ce şi cum. Nu? ☺

Transalpina – Varful Parangul Mare (2519 m), pe creasta Muntilor Parang. Acoperisul Olteniei, al patrulea varf din Romania

Traseu:

*Șaua Urdele – Vârful Iezer – Șaua Iezerului – pe sub Vârful Mohoru – Șaua Mohoru – pe sub Vârful Pleşcoaia – Șaua Pleșcoaia – Vârful Setea Mare – Vârful Setea Mică – Șaua Piatra Tăiată – pe sub Vârful Piatra Tăiată – Șaua Ghereșu – pe sub Vârful Ieșu – Șaua Ieșu – pe sub Vârful Pâcleşa – Vârful Gruiu – Şaua Gruiu – Vârful Parângul Mare şi retur

Doar am... zgâriat, până acum, poarta Munţilor Parâng, n-am şi intrat cum se cuvine.

Din Rânca, m-am căţărat de câteva ori pe Vârful Păpuşa, 2135 m altitudine – e moţul ăla (piramida) de se vede din şosea şi din toată Rânca (1600 m).

În timpuri străvechi, am apucat să văd fără asfalt Transalpina la înălţime. Transalpina, drum vechi de altfel, construit de romani se spune.

Piatra Craiului: Satul Peştera – Şaua Joaca – La Table – Refugiul Grind

(un fel de continuare de AICI)

Traseu:

*Sat Peştera (din apropierea Casei Folea) – Şaua Joaca – Zona „La Table” (Şaua Vlăduşca) – Refugiul Grind şi retur

Povestea celor două zile în două masive continuă cu Măria Sa, Craiul.

Avem vedere întâi la Munţii Bucegi, apoi ne cufundăm de-a dreptul în Piatra Craiului.

V-am spus că ne-am teleportat de la Mălăieşti direct la Peştera? V-am zis, da’ vă mai zic o dată.

Peştera, „satul prăvălit la poalele Craiului”, cum îl alintă Viorel.

Mălăieşti... ca-n poveşti! (Munţii Bucegi)

Traseu:

*Uzina Electrică Râşnov – Cabana Mălăieşti – prima căldare a Văii Mălăieşti şi retur

Povestea celor două zile în două masive a început aşa:

Mariana voia neapărat la munte încă de săptămâna trecută. Ştia ea de ce. ☺ (La mulţi ani!) Cum primăvara asta dă cu virgulă, am zis „pas”. Mariana şi Benone s-au plimbat atunci pe la poale, printre ceţuri, stropi de ploaie şi bucăţele de nea.

Marţea următoare primesc un alt mesaj de la Mariana – e stabilit: prima zi Malăieşti, a doua zi brânduşe la Grind, în Piatra Craiului. Trag nădejde să nu mai fie ţeapa de la Diham cu vestitorii primăverii.

...Ar fi doar a treia oară pentru mine la Cabana Mălăieşti – premiera, îngheţată şi înstelată, o găsiţi AICI; a doua incursiune am povestit-o AICI. După iarnă şi toamnă, e de „bifat” primăvara. Care a fost tot iarnă, în ultimă instanţă.

Ce diferenţă între copacii înfloriţi, care de care mai colorat, printre care m-am plimbat vineri, şi iarna adevarată de pe munte din această perioadă!

Parcă nici nu-mi vine să mai dau nas în nas cu zăpada acum... Dac-ar fi numai zăpadă, da’ ştiu că nu ne va lăsa în pace nici gheaţa.

Şşşt... Vânturişşş! De pe Păduchiosu la Cota 1400 (Munţii Bucegi)

Traseu:

*Pasul Cota 1000 – Muntele Păduchiosu – Vârful Vânturiş – pe sub Colţii lui Barbeş – Cota 1400

Acum patru ani fix, cunoşteam o mare gaşcă de braşoveni munţomani, într-o tură la... Vânturiş.

Aşa că în 2019 Vânturişul a fost ca o reuniune de clasă pentru mine. ☺ Chiar dacă din tura de atunci s-au alăturat grupului numai câţiva, toţi ceilalţi îmi sunt astăzi parteneri dragi de drumeţie, din ture anterioare.

Avem un alt traseu faţă de 2015, mai lung, mai solicitant. Şi acelaşi organizator – Deni.

Ceva nu s-a schimbat deloc: precipitaţiile. ☺

Prognoza meteo acum: optimistă – însă, de la ploicica anunţată pentru ora 14, am ajuns la câteva reprize de ploaie şi la două grindinări.

Şi când te gândeşti că pe mine şi pe Monica ne-au speriat stropii anunţaţi în Siriu şi am ratat Lacul Vulturilor în acest weekend... şi că a fost senin-uţ, din ce am văzut din pozele altora... Biiine, aventura de la Vânturiş nu-i deloc de lepădat!

Enjoy!

Plimbăreală în Bucegi: Valea Leucii - La Cleşte - Valea Iadului - Diham

 

Traseu:

*Gara Predeal – Valea Leucii – Şaua La Cleşte – Valea Iadului – Dihamul Militar – Şaua Baiului – Cabana Diham – Şaua Baiului – Complex Gura Diham

Se anunţă cea mai călduroasă zi a anului. Soare plin toată ziua la Meteo. În Bucureşti e rost de mânecă scurtă... pe munte trebuie că ghioceii şi brânduşele nu mai au loc unii de alţii, la altitudini onorabile.

Om mai găsi peticele de zăpadă, măcar? Doar nu ne ducem să cucerim înălţimi, socoteala de-acasă e să urcăm la fooorrrmidabila altitudine de 1300 de metri.

O mai fi rost de-o zăpadă pe munte anul ăsta, după cea mai frumoasă nebunie albă, cea de pe Valea Sâmbetei a Făgăraşului?

Sâmbătă pe Valea Sâmbetei, pe lângă apa Sâmbetei (Feerie de iarnă în Făgăraş)

 

Traseu:

*Sâmbăta de Sus, păstrăvărie – Valea Sâmbetei – Cabana Valea Sâmbetei – Sâmbăta de Sus

Da, ştiu, nu-s originală cu enunţul din titlu. Dacă-i sâmbătă, eu ce pot să fac?! Ia ziceţi! ☺

Şi pot eu să schimb denumirea la apa Sâmbetei? Nu?

Certaţi-vă cu responsabilii de nume din Făgăraş. ☺

În acelaşi registru: Mă trezesc eu că fac un eveniment feisbuchisto-entuziast, cu scopul de a vizita în gaşcă Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac. Plus eventual un traseu.

Totul pornise de la o postare a mea cu o ediţie trecută a Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac şi cu ideea Zorinei şi a lui Vasile de a reîntregi gaşca (de la Geoagiu).

Dacă tot m-am făcut organizatoare de evenimente ☺, am zis să invit şi alţi câţiva amici de munte... să fim gaşcă în toată regula.

Refuz peste refuz – no comment, că mă ia cu altele. În final, pe luni-marţi, ne-am strâns (virtual, momentan) cei din trupa de la Geoagiu. Numa’ bine aşa, că-s oameni faini din Banat şi Ardeal.

După trei luni şi jumătate de sechestru în Bucureşti din partea-mi, start la răsfăţ munţomăresc!

Piatra Mare: Cabana Piatra Mare şi Prăpastia Ursului (coborâre în Dâmbu Morii)

 

Traseu:

*Cabana Piatra Mare – Drumul Familar – Prăpastia Ursului – Dâmbu Morii

(continuare de AICI)

La Cabana Piatra Mare mă trezesc într-o stare de rău, cu slăbiciune, ameţeală, greaţă, durere de cap – probabil o criză de bilă.

Să cobor spre Dâmbu Morii?! Întâi să mă pot sălta de pe scaun...

Nici aerul proaspăt de 1600 de metri, nici ciorba şi ceaiul calde n-au efect. Mă aşez (din nou) şi... aştept să treacă.

Piatra Mare clasică: Canionul 7 Scări, Cabana Piatra Mare, Vârful Piatra Mare

Traseu:

*Dâmbu Morii – Canionul 7 Scări – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare – Cabana Piatra Mare

Se pare că o dată la doi ani vine rândul să o întrebăm de sănătate pe Domnia Sa Piatra Mare.

Ultima oară a fost cu o bălăureală desăvârşită, apoi cu Andrei şi ploaie amară. Iar în 2014 noile scări cereau o verificare precisă; şi vârful, după mulţi ani.

Iarna cuminţică s-a găsit să se dezlănţuie în plină primăvară. A căzut zăpadă zdravănă zilele trecute.

Acu’ nici o săptămână înotam / alunecam pe zăpada din Parcul Herăstrău, în hainele cele mai de iarnă. Venisem, deci, în Piatra Mare chitită să mă încotoşmănesc şi să-mi folosesc din plin parazăpezile, mănuşile cele mai groase şi toate cele.

Ia ghiciţi! ☺ Până la cabană, am funcţionat cu un tricou şi cu un polărel, de control.

Locuri de vizitat in Bucuresti – Lacul Morii si imprejurimile: incursiuni in Padurea Rosu si la „Lacul” Rosu (apusuri de poveste)

Şiiii... a venit momentul!

LACUL MORII, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor! Cel îndelung promis cu poveste proprie şi personală pe blog.

Lacul Morii a fost descoperit de mine relativ recent, în toată lungimea lui. Şi, mai ales, continuarea Lacul Roşu-Chiajna (o baltă, în fapt; ne jucăm un pic, să ne amintim de adevăratul Lac Roşu) şi Pădurea Roşu. Cu tot cu vizita la Mănăstirea Chiajna, cu legendele ei cam... înfricoşătoare.

O zi langa Bucuresti – Padurea Bolintin si Manastirea Bolintin; pe malul raului Arges

 

Totul se învârte în jurul ideii continue de evadare din Bucureşti – că, deh!, nu stau (încă) în Braşov, să o iau direct pe Tâmpa, pe Postăvaru sau mai ştiu eu pe unde când mă ia cu d-astea.

Momentan, ne stabilim destinaţia în judeţul Giurgiu, cu al său Bolintin.

Bolintin-Vale.

Cheile Tişiţei, bijuterie de Vrancea

 

Traseu:

*Gura Tişiţei – Valea Tişiţei – Tunelul Mare şi retur

Mă urmăreşte zodia cheilor – abia ce am dat gata materialul despre Cheile Zărneştilor (Prăpăstiile Zărneştilor) şi cel despre Cheile Cheii din Vâlcea. Rămânem la litera „V”, de data aceasta în judeţul Vrancea.

Despre Cheile Tişiţei din Munţii Vrancei mulţi au auzit abia în 2018 – din păcate, circumstanţa a fost tragică.

Pe 3 martie, o avalanşă atipică a lovit Valea Tişiţei (Cheile Tişiţei), luând cu ea şi viaţa unei tinere. În general, zona (unde nu se depăşesc 850 de metri altitudine) nu pune probleme – este considerată sigură, Cheile Tişiţei recomandându-se drept un „traseu de promenadă”.

Deşi poteca turistică este înconjurată de pădure, ea trece (pe porţiuni de 10-20 de metri) pe la baza unor potenţiale culoare de avalanșă, formate pe versanţi. 
Vâlcelele având o pantă mare, la acumulări de zăpadă se pot produce avalanșe de zăpadă combinată cu pietrișul rezultat din fărâmițarea rocilor (patul pe care se produce alunecarea).

☺ Evenimentul de la începutul lui martie este, însă, unul izolat. În urma avalanşei, femeia a fost aruncată în râul adânc de un metru; peste ea s-a reașezat gheaţa, stratul fiind completat de zăpada și de copacii aduși de avalanșă.

Locuri de vizitat in Bucuresti – Marile parcuri (Luna Bucurestilor)

Ce ne-am face fără parcuri în Bucureştiul ăsta irespirabil?!

În weekend (şi nu numai!), dacă nu ajungeţi pe munte ☺, daţi musai o tură de alergare în parc, faceţi o plimbărică la verdeaţă (ori... albeaţă), cu ochii la oglinda apei, mai urcaţi un deal, mai două scări, mai suiţi-vă pe aparatele din dotare...

Descoperiţi fiecare colţişor; singuri, cu prietenii, cum vă şade bine.

Pe aia cu „oază de linişte” o ştiţi? ☺

Arome de culori in Piatra Craiului – Prapastiile Zarnestilor, Cabana Curmatura, Cheile Pisicii. Satele MAGURA si PESTERA

  

Trasee:

*Satul Măgura – Fântâna lui Botorog – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cabana Curmătura şi retur

*Satul Măgura – Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – Cheile Pisicii – Valea Vlăduşca – Poiana Toancheş (Poiana Priporului) – satul Peştera – satul Măgura

Cui i s-a mai permis vreodată să risipească atâtea culori?!

Doar toamnei! Ea, unica!

Şi cum e toamna în două dintre cele mai pitoreşti aşezări din România, între două dintre cele mai iubite masive muntoase, Piatra Craiului şi Bucegi? Sus de tot, la 1.000 de metri, printre casele împrăştiate ordonat pe culmi? Un praf magic de munte.

De plimbat prin Măgura şi Peştera mă mai plimbasem, cam în orice anotimp, prin verde crud şi alb nebun, pe ceaţă şi prin soare.

Îmi doream de nu mai ştiu când să cunosc toamna la ea acasă. Anul trecut am avut o tentativă, dar s-a stins pe drum. Nu-i nimic, a fost să fie atunci Cozia cu al său paradis autumnal.

Şi, cum visele se împlinesc câteodată... Mai târziu, dar se împlinesc.

Aventurariţa! Cheile Cheii şi sălbăticia lor (Munţii Căpăţânii, Buila-Vânturariţa)

Traseu:

Cabana Cheia – Cheile Cheii şi retur

Continuare de aici, unde v-am povestit despre o parte din sălbăticia Builei, pe creastă

Pentru cei care aţi deschis mai târziu... calculatoarele/telefoanele: Ce înseamnă Aventurariţa? Prescurtarea de la Aventură în Buila-Vânturariţa. Uite-aşa! ☺
Buila-Vânturariţa este cel mai mic şi cel mai nou (2005) parc naţional. Suntem în judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor Căpăţânii.

Scurtă lămurire:

Chestiunea din episodul trecut cu mersul la Peştera de smalard din Vâlcea (aka Miracolul din Vâlcea) era o ironie. V-aţi dumirit voi, sunt sigură... aşa cum aţi făcut-o şi în cazul „cuceririi vârfurilor”.

Aventurariţa! Creasta Buila-Vânturariţa (Munţii Căpăţânii), mini-Piatra Craiului

Traseu:

Cabana Cheia – Curmătura Comarnice – Curmătura Oale – creasta Buila-Vânturariţa (în apropiere de Vârful Vioreanu) şi retur

Sub deviza „Să descoperim munţii (ascunşi ai) României”, am purces în Buila-Vânturariţa, cel mai mic şi cel mai nou (2005) parc naţional. Suntem în judeţul Vâlcea, în sudul Munţilor Căpăţânii.

Cum bine grăieşte Monica: Cel mai mic parc, cea mai mare surpriză!

În Buila-Vânturariţa veţi întâlni sălbăticia în persoană. Brânuţe şi abrupturi cât cuprinde – atât în urcare, cât şi în coborâre.

Şi sălbatic, şi aventuros (expus), deopotrivă!

Mai staţi pe gânduri?

Clipe de Bucegi: Valea Morarului – Creasta La Balaur. Spec-ta-cool!

Traseu:

*Complex Gura Diham – Valea Morarului – Creasta La Balaur – Complex Gura Diham

Care munţoman rezistă trei luni întregi fără să atingă muntele?!

Eeee-heeeei, ce vă pasă vouă, cei din „lumea de rând”?

Anul trecut, după o lună fără înălţimi, picioarele începuseră să o ia singure spre poteci, de m-a durut sufletul să le pun piedică. Lasă, că a venit ea relaxarea în Bucegi, aia cu Jepii Mici, Crucea şi cele 10 ore din care am tot halit făr’ să mă satur.

Anul ăsta, noroc cu vremea dată peste cap a verii şi cu starea mea fizică întoarsă şi ea cum nu trebuie.

Deci: după ce am luat apă la bord şi pe sus, şi pe jos în Cheile Glodului în mai, mă pregătesc să ating norii la 2000 de metri, în primul weekend anunţat însorit, şi la propriu, şi la figurat. Sau pe-aproape...

Kilograme de ploaie in Macin – Culmea Pricopanului

Traseu

*Mănăstirea Izvorul Tămăduirii – Izvorul Fântâna de leac – Vârful Caramalău – Vârful Vraju – Şaua Şerparu – spre Vârful Piatra Râioasă – Mânăstirea Izvorul Tămăduirii, pe traseul de cicloturism

Măcinul de anul acesta e invers faţă de acum doi ani, întâi cu Vârful Ţuţuiatu (cu bujorii ca super-bonus), Culmea Pricopanului rămânând pentru a doua zi. Suntem limitaţi de timp, nu că n-am avea poftă de mai mult.

Dacă ieri vremea nu ne-a dezamăgit – din contră! –, astăzi ne trezim pe vânt şi înnorat.

Scăpăm de ploaie? Mmm... poate??? Să fim optimişti?

Intalnire cu bujorii de Macin via Tutuiatu (Varful Greci)

 

Traseu:

*Satul Greci – Izvorul Italienilor – Vârful Ţuţuiatu – satul Greci

Închipuiţi-vă aşa:

Duminică seara, pe la ora 20, intram în casă după o tură de două zile în Munţii Leaota, în care ne-a zăpăcit şi ploaia.

Duş, scos bagaje, băgat rufe în maşină, cumpărături, mâncat, împachetat hăinuţe şi mâncărică pentru Măcinul de a doua zi cu noaptea în cap. ☺

Ce să mă mai vait de o (mică) inundaţie pe la vecini provocată de maşina de spălat?! Despre care inundaţie am aflat la ora 22! Noroc cu Adi, pe care l-am rugat să mai elibereze ţevile!

Prin urmare, să luăm la bord astea trei zile dobrogene programate! Facem pauză, mai mult sau mai puţin regulamentară, apoi iar hai-hui, în Apuseni, prin apă de Glod.

Adi nu mai atinsese piscurile de Măcin, mie mi-era super-dor. Şi-i musai să-mi respect promisiunea făcută la final de Măcin 2016.

Spectacolul bujorilor de mai rămăsese (şi ăsta!) un vis frumos. Şi, cum visele devin câteodată realitate...

Data: 7 mai 2018

Cazare: în satul Greci, judeţul Tulcea

Cum sa (nu) mergi cu CFR la munte

Cuvânt înainte

Am tot scris, pe unde m-a apucat oful, despre nebunia la propriu de la CFR.

Am mai aruncat nişte ţâfnoşenii la finalul materialelor.

Dar paharul dă de mult pe dinafară şi face poc-poc-poc. Şi nicio secundă a bine.
A ajuns la os şi dincolo de el.

Din an în an, situaţiunea se înrăutăţeşte weekend de weekend – nu  am habar ce-i în cursul săptămânii.

Şi dă semne că o va mai lua la vale muuult timp.

Mda... atâta timp cât ai nevoie de un mijloc de transport să te ducă acasă, înduri, nu? Da’ de ce?!?!?!