Focurile vii - Hai să ne-ncălzim!

În grădina blocului, petele de zăpadă adunate după ninsoarea căzută în weekend scânteiază în lumina soarelui înşelător, cu dinţii ascuţiţi bine.

Iar eu şi colegul meu de apartament dârdâim de frig la cele 18-19 grade din casă...

Să ne încălzim, zic...

Cum? La Focuri, bineînţeles... nu despre asta era vorba?!

Pe 27 octombrie 2013, într-o duminică, imediat după ce s-au dat ceasurile înapoi, mi-am îndeplinit visul de a vedea cu ochii mei cum iese focul din pământ.

De fapt, gazele naturale aprinse de la soare, dacă e să fiu mai exactă... dar sună mai frumos „focul din pământ”, nu?

Totul se petrecea după eşecul din urmă cu două săptămâni, când, din Cheia, GPS-ul a luat-o razna şi nu am mai ajuns la Focurile Vii.

Şi se întâmpla tot înainte de lansarea blogului, la fel ca excursia din Ciucaş despre care v-am POVESTIT acum câteva zile.

Maşina a mers până la destinaţie vreo două ore.

Pe drum

Vrei să mergi şi tu la Focurile Vii?

Drumul cu maşina, într-o schiţă oferită de colegul de apartament - dacă nu ajungeţi, îi transmit eu mesajul de bine ☺

Bucureşti - Buzău - se iese din Buzău spre Râmnicu Sărat.

În Mărăcineni se face stânga pe DJ 203K - se ţine DJ203K aproximativ 52 km până în Lopătari.

De acolo, se virează la dreapta pe DC 159, aproximativ 8 km spre Luncile - Terca.

Ultimii 10-12 km se parcurg pe un drum neasfaltat.

În satul Terca din comuna Lopătari se parchează maşina, în dreptul indicatorului de mai jos - care, fie vorba între noi, nu ajută prea mult; decât, eventual, la orientare, să ştii pe care deluşor să o iei în sus.

Dar, de aici, chiar nu mai există marcaje!

După trecerea unui podeţ...

...noi am pus GPS-ul de la telefon, care ne-a dus, după 20-30 de minute de urcuş (nu foarte greu), la acest monument al naturii.

Coordonate GPS: 45°32′N 26°34′E.

Este de preferat varianta GPS, pentru că, repet, nu este niciun indicator!

Oricum, drumul ajunge să străbată, la un moment dat, curţile oamenilor...  nu fix pe lângă case, dar oricum... Cel puţin noi pe acolo am luat-o...

A fost o zi super-călduroasă de toamnă, cu soare la discreţie.

Erau cel puţin 20 de grade Celsius, iar brânduşele de toamnă scoteau capul, discret, printre frunzele ruginii.

Date „tehnice" despre Focurile Vii

Gazele naturale ies la suprafaţă prin fisurile scoarţei terestre şi se aprind - de la razele soarelui ori „ajutate" de oameni.

În caz că plouă tare, se aud bolboroseli şi îţi dai seama că pe acolo iese gazul...

Dacă vă aşteptaţi la o mare de flăcări, veţi pleca dezamăgiţi.

Tre' să vă uitaţi bine după Focuri, căci uneori (mai ales dacă bate puternic soarele) sunt abia vizibile şi se întind pe suprafaţa unei camere obişnuite - 25 de metri pătraţi.

Focul arde (aproape) în permanenţă, iar flăcările pot ajunge la 30-40 de centimetri înălţime.

☺ Denumirea exactă a locului miraculos - rezervaţie naturală - este Focul Viu de la Terca, comuna Lopătari, judeţul Buzău.

Dar toată lumea care ştie ştie de Focurile Vii, de aceea am ales această exprimare.

Unde mai există zone cu emanaţii spontane de hidrocarburi gazoase?

☺ În România, la Andreiaşu de Jos, judeţul Vrancea.

☺ În Italia şi în Azerbaidjan („Ţara Focurilor"). 

Rezervaţii de „focuri vii" mai pot fi întâlnite în Australia, Statele Unite ale Americii, Turcia (Olympos din Antalya).

Am fotografiat vreo oră tot ansamblul.

Şi pe rând...

Arde sau nu?

Şi se făcu mai mare!

Ia foc băţul? Nu prea... pe focul ăsta nu poţi face de mâncare ☺

Flăcările iau tot felul de forme.

O păzesc, că de...

Am pus piedică luminii soarelui, ca să putem realiza câteva fotografii; de fapt, l-am pus pe colegul de apartament în dreptul flăcărilor, să se „pârjolească", el fiind mai masiv. ☺

Ne-am plimbat pe deluşorul din împrejurimile Focurilor...

...ori am stat, pur şi simplu, tolăniţi pe iarbă, la cei 1030 m altitudine, în bătaia focurilor.

Adio şi... „pe curând"!

În mijlocul pozei, în partea de jos, se poate zări suprafaţa pe care se află Focul Viu

De plecare

 

MUNTELE DE SARE de la Lopătari

Înainte ori după vizita la Focurile Vii, opriţi-vă şi admiraţi Muntele de sare.

Muntele (canionul) de sare este situat, de fapt, între localităţile Lopătari și Mânzălești.

Altitudinea de aici este de 600 de metri.

Muntele de sare este încadrat şi el ca rezervație naturală.

Îl poţi privi de la bază sau o poţi lua la sănătoasa, pe lângă marea de alb, de-a lungul pârâului ce-l mărgineşte.

Nu am stat aici foarte mult, căci, aşa cum am precizat mai sus, intrarea în ora de iarnă a micşorat considerabil ziua şi a trebuit s-o cotim către Bucureşti.

☺ În concediul 2014, am vizitat un alt munte de sare (canion), unul dintre cele mai impresionante din Europa.

Vă invit să-l descoperiţi în săptămânile următoare.

VULCANII NOROIOŞI

☺ Dacă timpul vă permite, daţi o fugă până la mult mai cunoscuţii Vulcani Noroioși - tot în judeţul Buzău.
Aveţi mai multe date în materialul detaliat, AICI.

Multe ciudăţenii au fost lăsate în România asta!

Am pomenit despre aceste două obiective, Focurile Vii şi Vulcanii noroioşi, şi în materialul cu cele mai frumoase călătorii pe care le-am realizat - până în 2014.