Am ajuns la a patra retrospectivă pe 2014 –
primele au fost dedicate gimnasticii
româneşti şi Larisei Iordache (sportului), cea de-a doua a
avut ca subiect serialele, apoi v-am POVESTIT despre câteva filme
numa’ bune pentru vacanţă.
În 2014 nu mă pot lăuda cu un morman de cărţi. Nu
mi-am propus să citesc X cărţi şi să alerg
după ţintă.
Pe majoritatea le-am citit în metrou, în drumul
spre şi dinspre serviciu, două bucăţi
zilnice a câte 20 de minute.
Unele cărţi au fost de relaxare totală (vezi
Nicholas Sparks), altele profunde, altele – lecţii de viaţă în cel mai adevărat
sens.
Mă refer aici la No
Impact Man şi Cerere
în călătorie.
Pe scurt, protagoniştii şi-au împins existenţele
la limită, de bunăvoie. Au constatat că sunt mai fericiţi cu mai puţin spre
deloc, în cel de-al doilea caz. Cuvintele nu îmi ajung să descriu cu ce
sentimente frumoase am închis paginile fiecăreia dintre aceste două cărţi.
Cărţi
cărora nu le-am dedicat un material special în 2014
☺ Fantoma de la Operă – Gaston Leroux
În
fiecare an, încerc să citesc măcar o carte clasică.
Dacă
anul trecut, a fost reîntâlnirea
cu La est de Eden, în 2014 clasicul a purtat numele Fantoma
de la Operă. În premieră.
FRANCEZUL
Gaston Leroux (1868-1927) este un
autor cu multe titluri în palmares,
dar aceasta este singura lui carte cunoscută.
Fantoma de la Opera cartea
Prima
dată, Fantoma de la Operă a fost un serial, între 1909 şi 1910, în ziarul „Le Gaulois” (preluat de „Le
Figaro” în 1929).
În
volum a fost publicată în 1910.
Romanul
este parţial inspirat de evenimentele istorice care au avut loc la Opera din Paris în secolul al
XIX-lea.
Fantoma
de la Operă jonglează cu geniul, obsesia şi dragostea.
Erik trăieşte în subsolurile Operei din Paris.
Într-o zi, aude vocea Christine Daaé. El devine obsedat de tânără, o răpeşte şi
îşi propune să o transforme într-o divă.
Christine tocmai îşi reîntâlnise prietenul din
copilărie, pe Raoul.
„Ce să
cred? Unde se termină realul, unde începe fantasticul? Ce-a văzut ea? Ce-a
crezut că vede?" (pagina 227)
Fantoma de la Opera filmul
Distribuţia
principală este alcătuită din Emmy Rossum (Shameless)
- care avea 16 ani la data filmărilor -, Gerard Butler şi Patrick Wilson.
Regia
îi aparţine lui Joel Schumacher, iar filmul a fost de trei ori nominalizat la Oscar: pentru două categorii tehnice şi
pentru muzica lui Andrew Lloyd Webber.
În
ceea ce priveşte Globul de Aur, au fost nominalizări pentru Emmy Rossum, film
(secţiunea Muzical/Comedie) şi cântec original.
☺
În prezentarea scenică originală din 1986, rolul Christine i-a revenit
englezoiacei Sarah Brightman, la
vremea aceea soţia lui Andrew Lloyd Webber, care a scris partitura special
pentru ea. Brightman a jucat în Londra şi pe Broadway în alte versiuni ale Fantomei
de la Operă.
☺
Pentru The Phantom of the Opera 2004, Andrew
Lloyd Webber a compus 15 minute de muzică nouă faţă de producţia din 1986.
Scenariul filmului a fost scris, în sudul FRANŢEI, în 1989, de Joel Schumacher şi Andrew
Lloyd Webber.
☺ Nici
Gerard Butler, nici Emmy
Rossum nu vizionaseră muzicalul original înanite de a primi rolurile
principale.
☺
Unul dintre cei care şi-au dorit rolul Fantomei a fost Michael Jackson. Artistul era foarte interesat de teatrul muzical
şi era un mare fan al adaptării scenice a lui Andrew Lloyd Webber.
☺
Candelabrul din The Phantom of the Opera 2004 cântăreşte 2,2 tone, a costat 1,3
milioane de dolari şi a fost opera celor de la Swarovski. Candelabrul a
beneficiat de o... dublură în
scenele considerate de risc!
Desigur,
Fantoma
de la Operă cartea a cunoscut numeroase alte ecranizări şi puneri în
scenă. Aveţi
aici toate adaptările de-a lungul timpului, începând din 1916.
☺ Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj – Haruki
Murakami
O s-o spun direct: Pentru mine, acest Tsukuru
a fost o dezamăgire – având în vedere aşteptările pe care le am de la
cel mai iubit scriitor al meu.
M-a
impresionat mereu stilul direct (prin care transmite o mulţime de mesaje),
lumea real-imaginară, personajele - singuratice, anoste la început (inclusiv pe
plan psihologic), dar atât de complexe ulterior.
Tsukuru
Tazaki este şi el, la 36 de ani, un personaj banal. Însă nu reuşeşte să-şi
depăşească banalul... din păcate.
Pe scurt, îl urmărim pe Tsukuru în anii de liceu şi în
prezent, marcat de respingerea din grupul de cinci prieteni din care făcea
parte. Motivul nu-i este nici astăzi cunoscut; iar, ca să meargă mai departe în
viaţă şi să fie fericit, să poată continua în tihnă relaţia sentimentală pe
care o are acum, trebuie SĂ AFLE ce
s-a petrecut atunci.
Fără culoare vine din faptul că era singurul din gaşcă în numele
căruia nu se regăsea o culoare anume: fetele erau Neagra şi Dalba, băieţii –
Albastru şi Roşu. Tsukuru ajunge să se asemene cu un vas fără conţinut - un
mare gol interior.
Tsukuru,
proiectant de gări, îşi ia concediu şi face câte o vizită la trei din cei
patru; revizitându-şi trecutul, să poate
înainta prin viitor.
☺ Madame Mallory şi micul bucătar indian – Richard C. Morais
La pomul
lăudat...
Se
prea poate să fi avut eu prea mari aşteptări - din prezentarea de pe copertă,
din marketing-ul din jurul cărţii, din filmul omonim care a venit la puţin timp
după lansarea Madame Mallory şi micul bucătar indian în România.
Uau!
Aromele şi ingredienteşe bucătăriei franţuzeşti şi indiene; comparaţia cu Ratatouille;
un jurnalist
pe teme financiare, fost la „Forbes”, care scrie o carte cu muuultă mâncare,
devenită bestseller; ce iese din rivalitatea dintre doi pasionaţi de
gastronomie de vârste şi culturi diferite; pitorescul peisajelor indiene şi
franceze (la poalele munţilor!)
o poveste de dragoste; din nou mâncare - sunt gurmandă, v-am mai spus... Uau!
Bufffff!
Şi dezumflarea...!
Madame Mallory şi micul bucătar indian nu a ajuns la sufletul meu. E rece acolo unde trebuia
să fie fierbinte.
Cartea
în sine nu este plictisitoare, nu duce lipsă de acţiune, se întinde pe vreo 30
de ani, pornind din India
şi ajungând în Franţa.
Ce mi-a făcut... ochii mari... de
plăcere: reţetele!
Încă o bilă albă în privinţa documentării despre
ingrediente, mâncare şi modul de fucţionare şi cotare a restaurantelor de cel
mai înalt nivel.
ECRANIZAREA
Madame
Mallory şi micul bucătar indian („The
Hundred-Foot Journey/Război în bucătărie”), pe care nu am văzut-o încă, a fost lăudată, dar şi criticată pentru
lipsa naturaleţii şi a coeziunii.
Nu
ştiu cum e, însă regizor e Lasse Hallström (Chocolat/Ciocolată cu dragoste,
2000), printre producători numărându-se Steven Spielberg şi Oprah Winfrey.
Helen
Mirren
are, pentru interpretarea din film, o nominalizare la Globul de Aur 2015, la
categoria Muzical/Comedie.
☺ Şi dacă aş mai trăi o dată - Marc Levy
☺ Mai puternic decât frica - Marc Levy
Poveşti reale – furtul copiilor din China şi Argentina plus lupta pentru
bogăţiile zonei arctice
Ambele
îl au ca personaj principal pe jurnalistul
Andrew Stilman de la „New York Times”.
Marc
Levy ne-a obişnuit să fie romantic într-o combinaţie perfectă cu o lume
fantastică. Vă amintiţi filmul Just Like Heaven, 2005, cu
Reese Whiterspoon? Şi dacă e adevărat... se numeşte romanul de debut (din anul
1999) al fostului arhitect.
În
cele două cărţi de mai sus, francezul Levy nu abandonează latura
romantic-fantastică, o lasă doar într-un plan cât se poate de secund şi aduce
în prim-plan probleme
socio-politice. Se apropie de cărţile
poliţiste/de suspans autentice.
După
o introducere în care îi cade cu
tronc o necunoscută, Andrew Stilman face, în Şi dacă aş mai trăi o dată,
o investigaţie asupra dispariţiei a
mii de copii în Argentina în anii ’70, în timpul dictaturii lui Jorge Rafael
Videla, şi a implicaţiilor pe care acest fapt le-a avut asupra orfanilor.
Cei
care se opuneau regimului erau executaţi, iar copiii – plasaţi în familiile bune.
Şi
dacă aş mai trăi o dată face şi o
(scurtă) analiză asupra furtului copiilor din China
contemporană.
Mai
puternic decât frica începe cu o ascensiune
pe Mont Blanc. „Muntele
n-are prieteni, oricine îi e intrus;
atunci când îţi închide uşile, trebuie să i te supui fără crâcnire.”
(pagina 11)
Acţiunea
se învârte în jurul luptei geo-politice
pentru resursele din zona arctică şi încheie - în ultimele pagini -
povestea lui Andrew cu Valerie, din prima carte.
☺ Citind Lolita în Teheran - Azar Nafisi (pasaje)
Azar
Nafisi tocmai şi-a dat demisia dintr-un post de profesor universitar.
Îndeplinindu-şi un vis mai vechi, femeia invită şapte dintre cele mai bune
studente ale sale - cărora li se alătură
„un student mai insistent”. În fiecare joi dimineaţă, grupul se aduna clandestin în casa profesoarei pentru a
discuta pe marginea marilor opere ale literaturii universale, inclusiv „Madame
Bovary” şi „Lolita” a lui Nabokov.
Fiecare
parte a cărţii, care cuprinde 26 de capitole se intitulează, sugestiv,
„Lolita”, „Gatsby”, „James” (de la Henry James) şi „Austen” (de la Jane
Austen).
Bestseller-ul
internaţional Citind Lolita în Teheran amestecă literatura cu istoria
Iranului acelor ani.
Azar
Nafisi a studiat în Oklahoma, a predat literatură engleză în Teheran, apoi a
revenit în SUA în 1997, unde a devenit cetăţean cu drepturi depline şi unde
trăieşte în prezent.
☺ Şi munţi au ecou – Khaled Hosseini
Medicul
născut în Afganistan reia aici temele din Vânătorii
de zmeie şi Splendida
cetate a celor o mie de sori.
Şi
munţii au ecou oferă mai multe
personaje, mai multe planuri, mai multe ţări - toate au legătură cu
Afganistanul.
Poveştile,
întinse pe o perioadă de 50 de ani, sunt unite de cei doi fraţi, Abdullah şi
Pari, despărţiţi atunci când erau mici copii.
Poveştile
- care se întrepătrund şi sunt narate de fiecare dată de un alt personaj - sunt
triste, dar în fiecare, de pe fiecare continent, se ascunde, pe undeva, un
licăr de speranţă, de fiecare dată.
Hosseini
te învăluie în Şi munţii au ecou în aceeaşi magie ca în primele două cărţi ale
lui, asta fără a sări graniţa fantasticului – poate doar în povestea-fabulă din
debutul cărţii.
Nu
se poate să nu rămâi atins de un personaj, de un
eveniment... Eu una m-am simţit mai
puţin atinsă ca la Vânătorii
de zmeie şi Splendida
cetate...; însă, la fel ca şi la Murakami întrucâtva (vezi mai sus), a fi mai puţin atins de o carte a
lui Hosseini nu e un lucru mărunt, având în vedere calitatea.
☺ Cină cu Anna Karenina – Gloria Goldreich
Din
dragoste pentru cărţi
Nu
este o carte din care să-mi fi rămas prea mult(e).
Nu
a fost o lectură rea, pe moment, pentru că a avut legătură cu subiectul cărţi.
Sunt
şase femei (dintre care două surori) îndrăgostite de literatură, care dezbat
într-un club diverse cărţi pe care şi le propun ca temă. Ele se întâlnesc în casa câte uneia dintre ele, iar astfel
aflăm POVESTEA fiecăreia.
Cărţile dezbătute au
legătură cu viaţa uneia sau mai multor personaje din Cină cu Anna Karenina, în
fiecare scriere se regăseşte o temă
prezentă în existenţa protagonistelor:
„Anna Karenina”
de Lev Tolstoi, „Madame Bovary” de
Gustav Flaubert, „Reciful” de Edith
Warton (eu nu pot uita de la această autoare tulburătorul roman „Ethan Frome”); două volume de Shirley Jackson, „Citind Lolita în Teheran” – vezi mai
jos, „Lolita” a lui Vladimir
Nabukov, două scrieri ale Sylviei Plath
şi file din jurnalul acesteia; „Micuțele
doamne” de Louise May Alcott.
☺ Sora Carrie – Theodore Dreiser
Nu
ştiu ce e mai cunoscut de data aceasta – cartea sau filmul cu Laurence Olivier,
Carrie
(1952).
☺
O altă ecranizare cunoscută bazată pe o carte a lui Theodore Dreiser
(1871-1945), O tragedie americană,
este clasicul
A Place in
the Sun (citiţi
aici despre el), care îi are în distribuţie pe Elizabeth Taylor şi Montgomery
Clift şi a fost răsplătit cu Oscaruri la
greu.
Sora
Carrie, primul roman al lui
Theodore Dreiser (apărut la 1900), aduce şi el în discuţie diferenţa dintre
clasele sociale, numai că – spre deosebire de A
Place in The Sun/O tragedie americană – rolurile se inversează,
personajul feminin fiind cel care îşi depăşeşte condiţia modestă.
Carrie are 18 ani şi
pleacă la Chicago,
la sora ei. Tânăra vrea să muncească în metropolă şi eventual să-şi întâlnească
marea iubire.
În drumul spre Chicago, Carrie cunoaşte
un bărbat. Se mută împreună cu el după ce îl revede în oraş. Fata constată că
nu e chiar... ce îşi dorea ea. Jucând într-o piesă de teatru pentru amatori,
ajunge să se îndrăgostească de căsătoritul George, un om important în lumea
spectacolelor.
Sora
Carrie are de aici destulă
intrigă şi destule întorsături de situaţie pentru a nu plictisi.
Cartea o are în centru pe Olive Kitteridge, o
profesoară de matematică pensionară, care trăieşte într-un orăşel. Prin intermediul
ei, sunt prezentate vieţile altor locuitori de acolo, înrudiţi sau nu cu ea.
Primele pagini (cam 100 din 317) m-au captivat,
apoi... n-am mai avut răbdare. Am răsfoit-o până la final.
Asta a fost reacţia mea, nu înseamnă că Olive
Kitteridge este o carte proastă, din contră! – a fost chiar răsplătită
cu Premiul Pulitzer pe 2009!
Capitolul
final - puterea miraculoasă a celei de-a doua şanse - l-am parcurs integral.
Capitolele nu se leagă neapărat între ele, sunt
secvenţe din viaţa eroinei; cele 13 povestiri se pot lectura şi separat odată
ce te familiarizezi cu personajele care alcătuiesc scheletul.
Romanul Olive Kitteridge a fost transpus
recent de HBO într-o miniserie, cu Frances McDormand, Richard Jenkins (Six
Feet Under), Bill Murray şi Zoe
Kazan, printre alţii.
Seria HBO are trei nominalizări la Globul de Aur
2015.
☺ Vieţi secrete – Tatiana de Rosnay
Autoarea
succesului Se numea Sarah (ecranizat - Elle s’appelait Sarah,
2010, cu Kristin Scott Thomas în rolul titular) se află la a doua prezenţă pe
piaţa de carte din România.
Vieţi secrete, bestseller „New York Times”, este un roman... de
familie şi despre relaţiile dintre membrii ei.
Antoine nu are
nimic special. Se confruntă cu o carieră modestă, e divorţat, a ajuns deja la vârsta mijlocie şi copiii nu-i sunt
tocmai apropiaţi. Ca un cadou pentru aniversarea de 40 de ani a surorii sale,
Antoine are ideea de a o duce în locurile unde au petrecut clipe de neuitat în
copilărie. Locuri pe care nu le-au mai vizitat de un car de ani... De ce?
În continuare, Vieţi
secrete merge pe firul trecutului, ţesut între prezent, şi scoate la
iveală un secret al mamei celor doi fraţi. Cuvântul-cheie este prejudecată.
Vieţi secrete este scris frumos, curat şi, dacă-mi permiteţi un clişeu, pune pe gânduri. Nu foarte
mult, căci nu e Palatul
lunii a lui Paul Auster ca să-i descoperi tot felul de înţelesuri şi dedesubturi, este doar o lectură
relaxantă. Cum îmi place mie să zic, DE VACANŢĂ.
☺ Cel mai de preţ cadou – Nicholas Sparks
Din nou, o carte ecranizată.
Nicholas
Sparks
este cel care a lăsat literaturii romantice şi, în special, cinematografiei Jurnalul/The
Notebook şi scriitorul american cu alte zece (10) cărţi aduse pe marele
ecran.
Ecranizarea romanului Cel mai de preţ cadou se
numeşte The Best of Me, a fost lansată în 2014 şi îi are pe afiş pe
Michelle Monaghan şi James Marsden.
Amanda
şi Dawson au
alcătuit un cuplu de vis în perioada liceului – în ciuda diferenţelor sociale. Cumva, cineva şi ceva intervine şi
fiecare îşi vede de viaţa lui. Moartea unei cunoştinţe comune, de care au fost
amândoi foarte apropiaţi, îi determină să se reîntâlnească 20 de ani mai
târziu.
Cărţi
despre care am scris în 2014
Despre viaţa jurnalistului în
particular - şi un pic la locul de muncă :)
Am citit cartea aceasta înainte ca toată lumea să
înceapă să vorbească despre ea.
Cartea este narată de... Moarte. Cărţile (şi
scrisul) o ajută pe Liesel să
supravieţuiscă ororilor războiului.
Nu rataţi, în completare,
ecranizarea acestei cărţi, cu Colin Firth şi Nicole Kidman în rolurile
principale.
Ce se întâmplă când, în mijlocul
New York-ului, un bărbat îşi propune ca el şi familia lui (inclusiv un copil
mic) să trăiască timp de un an fără a afecta deloc mediul?
„Visul lui Joy” am văzut-o, în
primul rând, ca pe o carte despre ceea ce a însemnat comunismul în China
sfârşitului anilor '50 - începutul anilor '60. În nebunia Marelui Salt Înainte
imaginat de Mao.
Relaţia
şi consecinţele acesteia dintre doi oameni căsătoriţi – fiecare cu altcineva.
Povestea a trei generaţii, pornind de la şi având
în centru generaţia cea mai tânără şi mai necoaptă, Marco Stanley (M.S.) Fogg.
„Fiecare generație
repetă greșelile generației
anterioare.”
☺
Am mai scris în 2014 un (alt) grupaj dedicat lui Douglas Kennedy – 4 cărţi,
Douglas Kennedy - Despre sentimente, relaţii şi consecinţe
☺ De
asemenea, un grupaj în două părţi despre scriitorul şi scenaristul englez NICK
HORNBY.
În
prima parte: Turnul
sinucigaşilor/A Long Way Down; Ferbra stadioanelor/Fever Pitch.
În
partea a doua: Totul despre
băieţi/About a Boy; High Fidelity; An Education; Cum să fii bun
Articole generaliste despre cărţi în 2014
Alte retrospective 2014
ma intereseaza "Palatul lunii" de Paul Auster. am cautat-o pe elefant si libris dar nu am gasit-o. Ca tot se-apropie 2015, iti doresc multa sanatate, spor in toate si lecturi/filme care sa te impresioneze si sa te atinga ! numai bine si distractie placuta de revelion!
RăspundețiȘtergereEu am avut-o în bibliotecă de ceva timp - am cumpărat-o de la librărie, într-o perioadă când nu existau magazinele online.
RăspundețiȘtergerePoate mai găseşti vreun exemplar rătăcit pe undeva... chiar şi în cea mai mică librărie.
La mulţi ani şi să fii sănătoasă alături ce copii şi de toată familia!
Ioana
P.S. Ai citit ceva de Theodore Dreiser? Este un scriitor foarte serios, „fondatorul prozei realiste americane", pune foarte multe multe probleme.
cartea lui Hosseini e ecranizată. ,erotă văzut filmul!
RăspundețiȘtergereMai sus am vorbit doar despre cărţile pe care le-am citit în 2014. „Şi munţii au ecou" nu a fost ecranizată încă, din câte ştiu eu - doar „Vânătorii de zmeie". Am văzut filmul şi mi-a plăcut.
RăspundețiȘtergereIoana
Gaston Leroux mai are si alte carti cunoscute, mai precis seria politista cu d-l Lecoq. Nu sunt in aceiasi masura ecranizate sau transformate in piese de teatru/musicaluri, dar sunt cunoscute, au fost traduse si in romana.
RăspundețiȘtergereMadame Mallory şi micul bucătar indian nu am citit si nu am vazut nici filmul insa sora mea le-a facut pe amandoua si a zis ca nu e aproape nici o legatura intre ele fiind pastrat doar putin mai mult decat personajele.
Din cartile pe care le-ai citit singura pe care am citit-o si eu, acum cativa ani, este Citind Lolita in Teheran, care este una din cartile mele preferate. Cel mai mult imi place modul in care Azar Nafisi imbina dragostea pentru literatura cu nevoia de a se adapta unei societati care evolueaza complet diferit de ceea ce si-ar fi dorit ea.
Spor la citit si in 2015!
Nu ştiam de „poliţistele" lui Gaston Leroux, fiindcă nu prea... frecventez genul.
ȘtergereLecturi frumoase şi interesante în 2015!
Ioana
In 2014 am citit urm.: "Palace walk" primul volum din "Cairo Trilogy" de Naguib Mahfouz, "Ma numesc Salma" de Fadia Faqir, "Daca as ramane" de Gayle Forman, "Am numarul tau" de Sophie Kinsella, "seria Millenium de Stieg Larsson, "Last to die" de Tess Gerritsen, "A painted house" de John Grisham, "Cleopatra.Pe cand eram zei" de Colin Falconer, "Buruiana care impleteste streangul" de Alan Bradley, "Placinta e dulce la sfarsit" de Alan Bradley, "The yacoubian building" de Alaa Al Aswany, "Lumini pe zapada" de Anita SHreve, "Femeia comestibila" de Margaret Atwood, "Sharp objects" de Gillian Flynn, "Prietenul nevazut" de Cecelia Ahern, "Cartea pierduta a vrajitoarelor primul volum din seria All souls trilogy" de Deborah Harkness, "Shadow of night al doilea volum din seria All souls trilogy" de Deborah Harkness , "Who`s that girl" de Alexandra Potter, "Casa de la Riverton" de Kate Morton, "Egipteanul" de Mika Waltari, "Sunset oasis" de Bahaa Taher, "The day the leader eas killed" de Naguib Mahfouz, "Pazea, se intoarce mos Craciun" de Pascal Bruckner, "Bucuria de a trai" de Emile Zola, "Inainte sa adorm" de S.J.Watson, "7zile fara" de Monika Peetz, "Doamnele de marti" de Monika Peetz, "Umbra" de John Saul, "Fetele din Shanghai" de Lisa See, "Visul lui Joy' de Lisa See, "The kingmaker`s daughter" de Philippa Gregory, ""Samarkand" de Amin Maalouf, "Harem" de Colin Falconer, "Fangirl" de Rainbow Rowell, "Sub aceeasi stea" de John Green, "Pantalonii calatorii" vol.1,2,4 de Ann Brashares, "Mesaj de departe" de Nicholas Sparks, "Enigma la mansarda" de R.O.Brasoveanu, "The butterfly mosque" de G.Willow Wilson, "Tatal celuilalt copil" de Parinoush Saniee, "Mumia" de Anne Rice, "Si muntii au ecou" de Khaled Hosseini, "Viata, viata legata cu ata" de Ileana Vulpescu, "City of veils" de Zoe Ferraris, "Necunoscuta din congelator" de R.O.Brasoveanu, "O bomba pentru Revelion" de R.O.Brasoveanu, "Hotul de carti" de Markus Zusak, "Honor" de Elif Shafak, "Atractia" de Sylvia Day, "Singura iubire" de Erich Segal, "In numele printesei moarte" de Kenize Mourad, "Girls of Riyadh" de Rajaa Al Sanea, "Oscar si tanti Roz" de E.E.Schmitt, "Domnul Ibrahim si florile din Coran" de E.E.Schmitt, "Hotul de umbre" de Marc Levy, "Sotia calatorului in timp" de Aundrey Niffenegger, "The forty rules of love" de Elif Shafak, "Twenties girl" de Sophie Kinsella, "Can you keep a secret?" de Sophie Kinsella, "Moarte subita" de J.K.Rowling
RăspundețiȘtergereMaaamă, câte lecturi!
ȘtergereHai să-ţi spun ce avem comun - citite cândva, mai recent sau acu' o mie de ani.
"Ma numesc Salma" de Fadia Faqir - triiiiistă carte (dar realistă)
"Daca as ramane" de Gayle Forman - mi s-a părut prea adoscentină, aşa că pas
Câte ceva de Sophie Kinsella mi-a trecut şi mie prin mână
Seria Millenium de Stieg Larsson - tot zic că mă apuc de ea
Alan Bradley are un stil unic! Şi oeroină la fel de specială...!
"Lumini pe zapada" de Anita Shreve – acum câţiva ani; am citit cam tot ce a apărut în România de această autoare
"Femeia comestibila" de Margaret Atwood – bifat
Cecelia Ahern – la fel ca mai sus, am citit cam tot ce a apărut în România de autoare
"Casa de la Riverton" de Kate Morton – o am, este pe o listă extinsă în următoarea perioadă
Naguib Mahfouz – alt scriitor pe care aş vrea să îl abordez
"Pazea, se intoarce mos Craciun" – nu ştiam de cartea asta a lui Bruckner
"Inainte sa adorm" de S.J.Watson – vezi mai sus :)
"Fetele din Shanghai", "Visul lui Joy' de Lisa See – vezi mai sus :)
Amin Maalouf – îmi plac mult scrierile lui
"Sub aceeasi stea" de John Green – ei, asta chiar n-o vreau; mai ales după ce am văzut lacrimogenul film
Nicholas Sparks – citit tot de el, cu tot romantismul lui extrem
"Tatal celuilalt copil" de Parinoush Saniee – am vrut s-o iau de la Targul de carte, dar n-am mai gasit-o
„Si muntii au ecou" de Khaled Hosseini – vezi mai sus :)
"Hotul de carti" de Markus Zusak – vezi mai sus :)
Erich Segal – la fel, un scriitor romantico-dramatic excelent!
"Oscar si tanti Roz" de E.E.Schmitt – mi s-a părut că autorul s-a străduit să plaseze cuvintele fix ACOLO ca să fie cât mai dramatic-lacrimogen. Povestea în sine e impresionantă, dar Schmitt a exagerat mult; părerea mea. Am citit şi alte cărţi ale lui şi nu au fost în acest stil...
Marc Levy – la fel, am „ras” tot ce a apărut la noi
"Sotia calatorului in timp" de Aundrey Niffenegger - ok
"Moarte subita" de J.K.Rowling – asta am tot vazut-o, dar preţul...
Ioana
Ești supraom Diana Shamaa ?
ȘtergereMa intereseaza scriitorii Asiei!!Sper sa urmaresc recenzii utile si in 2015!!!
RăspundețiȘtergereAvem o (mare) pasiune comună!
ȘtergereAm scris mai multe despre acest lucru http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/06/povesti-despre-carti.html#more
Mulţumesc pentru vizită!
Ioana
Şi eu am citit seria poliţistă a lui G.L.. :)
RăspundețiȘtergereDacă tot mi-aţi recomandat doi oameni seria, o să pun şi eu mâna pe o carte d-asta, când s-o ivi ocazia!
RăspundețiȘtergereIoana
ah, mie imi place Lasse Hallstrom! Poate mai bine ma uit direct la film, desi am cartea. Neaparat vreau sa citesc About a boy anul asta.
RăspundețiȘtergereCineva zicea mai sus ca filmul are putina legatura cu scrierea. Am vazut si eu cateva secvente si filmul lui Hallstrom (Chocolat, Hachiko!!!) - punctează doar personajele, in rest... libertate totală la The Hundred-Foot Journey. Pe mine m-am cam lasat reci ambele - si cartea, si filmul.
RăspundețiȘtergereAbout a Boy - da!! Mie îmi place mult Nick Hornby - îmi aduce relaxare şi zambet. Filmul si serialul le-ai văzut?
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/04/nick-hornby-englezul-pentru-care-am.html
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/04/nick-hornby-englezul-pentru-care-am_12.html
http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2014/04/nick-hornby-englezul-pentru-care-am_12.html