Traseu:
*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş –
Vârful Ciucaş şi retur
O fi sosit ea primăvara pe la şes - cu
toate cojoacele, din care se revarsă ploi... şi câteodată soare.
Dar, ştiţi, e
iarnă încă pe munte, cad fulgi de nea în cascade, se mai aşterne zăpada
şi adie un vânticel cam rece. Şi-i nişte gheaţă, în zonele unde soarele s-a
jucat de dimineaţă şi la amiază, apoi... şi-a luat jucăriile şi a plecat.
Ştiţi cum e să te chinuie trei luni
dorul de munte?!
Vă
răspund eu: Naşpa! Naşpa rău! Să trăieşti în „epoca facebook” şi să te
împresoare zi de zi peisaje de munte în care zbârnâie fericiţi oameni îmbujoraţi şi accesorizaţi cu colţari,
schiuri şi toate cele...
Ia ziceţi, ziceţi! – să n-o iau razna?! ☺ Baaaa... cam
da!
Norocul meu că există parcuri prin
Bucureşti, a existat ninsoare din belşug, există deluşoare de escaladat în parazăpezi şi plimbări îngheţate
de te uită orele pe-afară.
Să revenim la Ciucaş, în final de
februarie.
Dacă sâmbăta ne-a trimis în mohoreală;
duminica schimba macazul în super-frumos. Aşa
grăia prognoza.
Să-i dăm crezare – nu mai
sun la Salvamont. ☺
Deşi am ţinut legătura, pe Cornelia n-o
mai văzusem de la Portiţa
cea fermecată.
Vineri seară, am sărit de fericire la
telefonul ei – planul de munte s-a copt în mai puţin de un minut.
Ea era pregătită să-mi arunce ispite din toate masivele.
Începe: Piatra Craiului (tocmai
fusesem, iarna; dacă „tocmai” pot să spun referitor la tura
din decembrie; da’ asta era ultima mea ieşire - parcă n-aş vrea tot
Crai), Ciucaş.
Aici zic „stop joc!”. Cââât de dor mi-e
de Ciucaş! De Ciucaşul cu moţurile sale uluitoare! De Ciucaşul pe care l-am
lăsat în urmă ultima dată acum un an, în acea
tură memorabilă pe ceaţă şi cu o mie de poveşti
la gura sobei. La propriu.
Ştiu că a cam devenit clişeistică
expresia „oameni frumoşi”, dar zău că n-am alta mai bună ca să descriu gaşca de
martie 2016! Mi-e un super-dor de atmosfera de acolo, de la Cabana Silva. Chiar
rememoram pe traseul de astăzi clipele acelea scurte, cu omul-spectacol Nedelcu
şi cu toţi ceilalţi care l-am acompaniat.
Ahhhhh, timp, de ce zbori tu... unde te
duci?! Întoarce-te măcar un ceas...
Duminică 26 februarie 2017
Hai, că dau nostalgiile în foc.
Iar noi începem cu gheaţă.
Nu se poate ajunge cu maşina mai departe
de fabrica de apă, din cauza gheţuşului şi a drumului îngust, flancat de zăpadă. Na, dacă n-ai 4x4, ai
picioare! ☺
Dacă nu vrei să pierzi timpul (vorba
vine – de ce ai mai venit pe munte?!) prin Valea
Berii şi ai treabă urgentă la Cabana Ciucaş, poţi chema taxiul: un 4x4 de la cabana-hotel te
transportă acolo, contra unei sume de bani – în 2015 era 15 lei / persoană /
cursă.
Valea Berii – Cabana Ciucaş
Ne
pregătim... cu ochii pe sus!
Urcuşul e abia sesizabil, prilej pentru Adi
şi Mihai să-şi pună în valoare aparatele de fotografiat. Şi talentul, fireşte.
Până la Fântâna
„Nicolae Ioan” pantele sunt prietenoase la culme.
De acolo e buba, cu unghiurile acelea
nefireşti.
Vârful
Muntele Roşu (1765 m), în depărtare
Măsurând
stratul de omăt
Culmea
Gropşoarele
Panoramă
cu Gropşoarele şi Vârful Muntele Roşu
La
fix doi paşi de Cabana Ciucaş!
Cabana Ciucaş – Babele la sfat
Începe friguleţul ăl mai bun şi
vânticelul cel drăgălaş.
Soarele şi seninul rămân la locul lor.
Soarele şi seninul rămân la locul lor.
Maaaaamăăăă, cât de dor mi-era de moţurile
Ciucaşului!
(Am mania repetiţiei în materialul ăsta ☺)
Aşa claritate n-am văzut niciodată în Ţara Minunilor, aşa cum alintă Alex
Ciucaşul.
Atenţie!
Fotograf în acţiune!
Nu
se poate decât cel mai sus!
La
indicatorul unde se despart cele două trasee spre Vârful Ciucaş (al „nostru” şi
cel prin Şaua Ţigăilor, marcaj cruce roşie)
Gâlme
de Ciucaş
„Cum
se fabrică?”- varianta fotografică
De
la mare la mic
Munţii Siriu - centru dreapta
Cu
Cheia în spate
Hornul
Indicator
îngropat, la alegere
De
câte ori poţi să spui „wow!!!” ?
Show.
Bucegii sunt primii
Primul
simbol la „atac”: Coştila
Şi
Crucea, şi Coştila
Cornelia
şi Mihai, companionii perfecţi de drumeţie
Bezele
de Ciucaş şi Bucegi
Cât
de mult te (mai) poate surprinde natura? Până la infinit şi mai departe...!
Babele la sfat – eu le văd... romantice ☺
(la 20 de minute de Vârful Ciucaş)
Din
nou, o fotografie pentru comparaţii
Curajoşii!
Vârful Ciucaş! După un an
Nu mă lasă inima să nu repet povestea
asta:
A trecut deja un an de la tura
memorabilă în Ciucaş, cu cea mai tare gaşcă? Aşa grăieşte calendarul...
şi parcă nu-mi vine-a crede.
Era atunci şi Cornelia, era şi Mihai,
iar ceaţa, vântul, noroiul nu le-a băgat nimeni-nimeni în seamă. Era, pur şi
simpu, bucuria
de a fi în Ciucaş, întărită bine de tot de gaşca noastră cea nebună.
Acum, nu m-am uitat la ceas de când am
plecat de lângă maşini. Dacă nu erau indicaţiile
de pe fotografii, habar n-aş fi avut de timp, de momentul exact când am luat cu
asalt ☺ vârful (1954 m
altitudine).
PANORAMELE Ciucaşului:
Bucegii şi alte minunăţii
Din
plan apropiat în plan depărat: Munţii Ciucaş – Culmea Bratocea; Munţii Grohotişului
– „linia” înzăpezită; Valea Doftanei; Munţii Baiului (cu Clăbucetul), în stânga,
şi Munţii Neamţului, în drepta; Valea Prahovei; Munţii Bucegi; Munţii
Iezer-Păpuşa, în spate dreapta
Tot
ce e mai sus, fără Ciucaş şi Iezer
Braşovul
Din
plan apropiat în plan depărat: Munţii Ciucaş – Culmea Bratocea; Munţii
Grohotişului – „linia” înzăpezită; Valea Doftanei; Munţii Baiului (cu
Clăbucetul), în stânga, şi Munţii Neamţului, în drepta; Valea Prahovei; Munţii
Bucegi; Piatra Craiului; Munţii Iezer-Păpuşa, în spate dreapta; o bucăţică din
Munţii Făgăraş – cel mai dreapta
Piatra
Mare şi Postăvarul (cu „scăunelul” – releul)
Piatra
Craiului
Planul de acasă fusese întocmit cu întoarcerea
prin Şaua Ţigăilor, un traseu
(un pic) ocolitor.
În târg,
s-a potrivit aşa: la ora 11 nu erau urme pe Ţigăi. Poate se fac!
Prin Şaua Ţigăilor (1745 m) am aduna şi vântul care nu te iartă aici.
Sucită şi învârtită, o altă variantă de
coborâre din înălţimi era Culmea Bratocea. Aici, alt bai: întoarcere pe şosea,
până la maşini, vreo 4 kilometri, prin noapte.
Până la urmă, drumul cel mai scurt e acela pe care ai venit.
Iar noi suntem conştiincioşi – nu ne
abatem „în afară”.
Să
mai facem nişte poze, zic!
Vârful Ciucaş – Cabana Ciucaş – Valea Berii
Acelaşi
unghi de la venire, o altă lumină
Mic
taifas... alb
Furnicuţa
Mihai
Zona
Ţigăilor
Îşi
ţin una alteia de cald ☺
Babele
la sfat, cu repetiţie
Întinderi
de alb
Hornul
Vârful
Muntele Roşu
La
revedere, Cabana Ciucaş!
E aproape întuneric, fleşcăiala de dimineaţă a îngheţat şi
teama de cădere devine măricică. Un mic polei, amestecat prin gheaţă şi
noroi... nimic deosebit!
Mie şi lui Adi ne revine brusc în minte
tura Sinaia
– Cota 2000, cu Furnicuţa în program, când întunericul (însoţit pe
alocuri de vânt) ne-a apăsat până la „1400”.
Însă natura nu se lasă şi ne mai oferă o
repezentaţie!
Apusul
...şi
finalul (interminabil), cu „blue hour” – „ora albastră”
INDICATOARE. Altitudini, durată (condiţii de iarnă)
Ciucaşul e muntele tuturor.
Traseele (uşoare şi medii) sunt şi pentru începători, şi
pentru „avansaţii” care au ca scop relaxarea.
☺ Cruce
albastră: Fabrica de apă Keia, Cheia (~ 1000 m) – Fântâna „Nicolae Ioan” (1350
m) 1 oră
Din acest punct, înapoi în Cheia, sunt 2 ore şi jumătate, cu piciorul.
Tot de la Fântâna „Nicolae
Ioan”, până la Cabana
Muntele Roşu se face 1 oră - 1
oră şi jumătate.
☺ Cruce
albastră şi bandă galbenă: Fântâna „Nicolae Ioan” – Cabana Vârful Ciucaş (1595
m) 1 oră
☺ Bandă
roşie: Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş (1954) 2 ore, cu pauze destule de admirat peisajul
TOTAL: 9 ore şi 30 de minute (inclusiv
popasurile de pe parcurs, la Cabana Ciucaş - de două ori - şi pe Vârful Ciucaş)
Distanţa străbătută, total: aproximativ 17 kilometri.
SURSE de APĂ
La plecarea în traseu, aprovizionaţi-vă
bine cu apă – de la Fântâna „Nicolae Ioan” nu mai există surse de apă!!!
(puteţi eventual cumpăra de la Cabana Ciucaş)
NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu şi Mihai.
Întâlnirile cu Ciucaşul
☺ Ciucaşul
plin de soare (prima dată pe Vârful Ciucaş)
☺ Recomandarea
lunii – Bucuria de a fi in Ciucas! – mai 2015
☺ Ciucaşul
fără moţuri – noiembrie 2015
☺ Din
magiile şi misterele Ciucaşului – martie 2016
Ciucaşul e un munte uşurel
ca dificultate, comparabil cumva cu Ceahlăul.
Poate în Moldova sunt ceva urcuşuri mai abrupte şi ceva mai multă stâncăraie.
Nici Ceahlăul, nici
Ciucaşul nu ating 2000 de metri pe verticală – 1907 m (Ocolaşul Mare, însă cu
acces restricţionat), respectiv 1954 m (Vârful Ciucaş).
Ce drumetie faina am facut, din nou! :) Si n-am obosit deloc! :) M-am bucurat de priveliste, mi-am imaginat acel rece-cald si - parca-parca - am simtit si parfumul muntelui iarna. :)
RăspundețiȘtergereMinunate fotografii! Pentru mine e o premiera sa vad "ora albastra" in fotografii care nu sunt "reclama" :)
Zile fericite iti doresc!
Mulţumim!!!
ȘtergereChiar a fost superb, din toate punctele de vedere - oameni, natură, condiţii extra!
Să fie frumos şi pentru tine, oricând!
Ioana
Muntii copilarie mele...,Zaganu.. la Portita, La lanturi,Saua Gropsoarelor,Muntele Rosu, Ciucasul..!!Traseu bun, priveliste superba!!Va doresc trasee frumoase,poteci line,varfuri atinse!!Natura ..la infinit ne bucura!Sus,Sus La Varful cu Dor!!Pozele Super!!..cu drag o iubitoare de MUNTE...!!
RăspundețiȘtergereCe frumos spus...! Eu ce pot să adaug?!
ȘtergereMulţumim şi... cât mai sus! :)
Felicitări!!frumoasă tură. ..faine fotografii������
RăspundețiȘtergereMulţumesc şi mulţumim din suflet!
ȘtergerePoti sa spui de multe ori Wow :)... de foarte multe ori
RăspundețiȘtergereWow-wow-wow-wow-wow-wow-wow... şi tot nu mă satur, că mai privesc o dată fotografiile, îmi mai amintesc de tot ce a fost acolo.... şi o iau de la capăt!
ȘtergereImagini superbe! Mulțumesc!
RăspundețiȘtergereMulţumim!!!
ȘtergereAm avut noroc :)