Bălăceală în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului (Munţii Leaota)

*Traseu:

Rucăr – Cheile Mari ale Dâmboviţei – Cheile Ghimbavului – Cheile Cheii – Podu Dâmboviţei – Rucăr

Atâta vreme cât te simţi bine cu prietenii, nu-ţi trebuie să te caţeri neapărat la 2000 de metri – apropo, în weekend-ul acela era programată o tură pe Vârful Negoiu şi la Vânătarea lui Buteanu, însă Natura ne-a programat nişte furtuni şi am amânat cei 2500 de metri.

Aşa că am re-pus la cale tura amânată anul trecut pe vremea asta, când i-am condus pe Cornelia şi Mihai pe Brâna Portiţei şi la Portiţa Caraimanului.

Data: 5 august 2017

Tot mă plângeam eu mai acu’ nişte timp că n-am atins cu piciorul Munţii Leaota... Deşi nu suntem la cine ştie ce înălţimi, avem spectacol şi, cel mai important pentru majoritatea, răcoareee.

☺ Apropo, cel mai înalt punct în Leaota îl găsiţi la 2133 m altitudine: Vârful Leaota.

La graniţa cu Piatra Craiului, dăm startul în localitatea Rucăr, judeţul Argeş. Întrebăm şi noi în stânga şi-n dreapta cam pe unde trebuie să ne băgăm picioarele în apă şi o ţinem aşa până-n orele după-amiezei.

☺ Exact, aţi citit bine: Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului nu se parcurg pe vreo potecuţă, cu ochii-n stâncile interminabile, ci direct prin apă!

Până una-alta, înainte de atingerea râului care ajunge şi la noi în Bucureşti, ne dăm pe o urcare micuţă, pe o coborâre aşijderea, ne mai întoarcem din drum – de-astea de-ale nemarcatelor.

Tare nesigură-s în sandale, în special pe scurtuţele fărâmiţe de „la vale”.

Pe locuri, fiţi gata... !

Nu ne căţărăm pe pod, îl ocolim

Bine aţi venit în lumea de calcar! Înălţimea versanţilor poate atinge 200-300 de metri.

Simţim cuţite în Cheile Dâmboviţei (Cheile Mari ale Dâmboviţei) la primul, al doilea, al trei(zeci)lea contact cu apa. E reeeeeceeee – cum o fi aici primăvara, de exemplu? – dar e taaaareee distractiv, mai ales în gaşcă. Şi mai ales gândindu-ne la cele 40 de grade de acasă! ☺

Pe lângă brusturi

Oameni fericiţi!

Pe uscat şi prin apă... ăăă... invers

Taxi! ☺

E concentrare, nu supărare! ☺

 

 Peşterăăă!!!

 

 

Maci de august

... şi alte floricele pe mal de râu

Cheile Dâmboviţei continuă înainte, încă jumătate din cât am străbătut noi – plănuiam să ne întoarcem pe această parte, însă ne-am întins şi a dat înserarea.

Acum facem dreapta, pe Cheile Ghimbavului.

Apa din Cheile Ghimbavului e mai agitată şi mai caldă decât Dâmboviţa. Iar cheile în sine sunt mai sălbatice decât primele din calea noastră, Cheile Dâmboviţei. Însă nu-s la fel de înalte.

☺ Râul Ghimbav este un afluent al râului Dâmboviţa.

Aşteptând intrarea pe Cheile (Valea) Ghimbavului

Darius încearcă apa

În sălbăticie de Ghimbav, Dâmboviţa

La vânătoare de punct(e) de sprijin, nu de păstrăvi ☺

  

 

 

Pe undeva pe parcurs, apare şi un marcaj, triunghi albastru.

Mostră de trecere a unui podeţ în Cheile Ghimbavului

 

N-am terminat cu bălăceala pe ziua de azi! Mai avem nevoie şi de iarbă... ☺

Ce atâta relaş? ☺ Ni se întinde o urcare de zile mari: nişte pante înlănţuite cu nişte înclinări drăguţe foc. Cam 200 de metri diferenţă de nivel.

O poieniţă, o plimbărică printre peisajele Culoarului Rucăr-Bran şi... coborârea, la fel de drăgălaşă. În varianta mea, desigur, nu că ar fi fost cine ştie ce abrupt-icime. ☺

Deluşorul desparte Valea Ghimbavului de Valea Cheii.

 

Ce fotografia Mihai: Măria Sa, Craiul!

Creasta Pietrei Craiului face spectacol!

Numai că pe mine căldura amestecată cu ceva efort – şi fără apă la bord ☺ – mă loveşte cam peste tot: picioare moi, stare de greaţă, energie minimă per total. Înghit apă peste apă, mestesc întruna frunze de mentă (mulţumesc, Darius şi Costi, pentru grijă!), că paşi oricum trebuie să fac. Aşa cum poooooc. ☺

După încă o trecere de râu, păşim în Cheile Cheii (Valea Cheii). Apa de aici se cheamă Cheia – simplu, nu a făcut nimeni vreun joc de cuvinte. ☺

Şi Cheia este un afluent al râului Dâmboviţa.

 

Nu riscăm să înnoptăm cu picioarele în apă, aşa că alegem varianta de întoarcere la maşini, în Rucăr, pe şosea (DN 73, Braşov – Piteşti). Pitorescul satelor de pe margine face uitat asfaltul care a înlocuit combinaţia naturală pământ-apă.

☺ Continuarea traseului din Cheile Cheii până în Rucăr prin Cheile Dâmboviţei (din Podu Dâmboviţei) este prezentată AICI.

INDICATOARE. Altitudini, durată

În mare parte traseul este nemarcat, singura excepţie fiind triunghiul albastru, undeva în Cheile/Valea Ghimbavului, care ne scoate în Valea Cheii şi în Podu Dâmboviţei.

În rest, urmând firul apei nu aveţi cum să vă rătăciţi!

TOTAL: 8 ore şi 45 de minute (sunt incluse şi popasurile de pe parcurs)

Distanţa străbătută, o porţiune însemnată prin apă: 20,7 kilometri.

Distanţe şi timpi intermediari:

☺ Rucăr (~ 690 m altitudine) – Cheile/Valea Dâmboviţei – intrare în Cheile/Valea Ghimbavului aproximativ 4 kilometri, 1 oră şi 45 de minute;

☺ Total în Cheile Ghimbavului: aproximativ 6 kilometri, 3 ore şi 15 minute;

☺ Cheile Ghimbavului – Curmătura Ghimbavului – Valea Cheii (Cheile Cheii) aproximativ 3 kilometri, 1 oră şi 30 de minute;

☺ Valea Cheii (Cheile Cheii) – localitatea Podu Dâmboviţei aproximativ 2,5 kilometri, 1 oră;

☺ Podu Dâmboviţei – Rucăr (exclusiv pe şosea) aproximativ 5 kilometri, 1 oră şi 15 de minute.

SURSE de APĂ:

Nu ştiu cât de OK este să vă alimentaţi direct din apa Dâmboviţei sau a Ghimbavului. ☺

Pe altundeva nu găsiţi izvoare pe parcurs – cu aprovimativ o oră înainte de ieşirea în drumul naţional (DN 73 Braşov – Piteşti) este un izvor amenajat.

CÂTEVA RECOMANDĂRI

☺ Mergeţi în Cheile Dâmboviţei şi în Cheile Ghimbavului când e cald afară – în special vara.

Alegeţi o perioadă care să nu urmeze unor inundaţii sau ploi mari.

☺ Aveţi grijă să nu vă udaţi obiectele pe care le aveţi cu voi la traversarea râului/râurilor – protejaţi în special aparatele foto şi telefoanele!

☺ Folosiţi încălţăminte când vă deplasaţi prin apă (recomandate sunt sandalele speciale), deoarece pietrele de pe fund pot aluneca şi cauza accidentări.

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu, Mihai, Cornelia, Mihaela, Cătălin şi Costi.