Pagini

marți, 27 februarie 2018

Poveştile iernii 2 (Povestea Parcului IOR / Titan... şi alte fotografii ☺ )






(continuare de AICI)

Ultima fotografie din primul material dedicat exlusiv iernii (găsiţi link-ul mai sus) era un preview cu Pădurea Roşu de lângă Lacul Morii.

Să continuăm de acolo!

luni, 26 februarie 2018

Alb-negru în Parcul Tineretului (Povestea Parcului Tineretului)




Am scris de o mie de ori despre „parcul de lângă casă” – Parcul Tineretului... şi să n-am eu o poveste clasică de aici, cu istorie, legende şi toate cele?!

Hai să facem o reparaţie istorică... ocazia nu putea fi mai potrivită decât aceste tablouri mi-nu-na-te surprinse de Adi într-o seară de ianuarie, când a căzut una dintre puţinele ninsori... adevărate ale iernii – zăpada oricum s-a risipit a doua zi.
Dacă anul trecut am avut o iarnă interminabilă (cu poveştile ei surprinse AICI), acum, în final de februarie, iarna s-a trezit cu adevărat. Dar asta e o altă poveste...

sâmbătă, 24 februarie 2018

Pe creasta, la Magura Codlei (Muntii Persani)





*Traseu: Codlea – Mărul Dulce – Poiana lui Sulică – zona Cetatea Neagră (ruine) – Vârful Măgura Codlei – Poiana lui Fâstâcală (denumire populară) – Zona Maial – Codlea


„La pomul lăudat...”
Stai, că nu-i aşa! ☺ Dar putem porni de aici.
Adică: Te aştepţi la o plimbare monotonă prin pădure – fie ea pe ceaţă şi noroi/zăpadă, cum se anunţa în ziua aia – la altitudine joasă, şi-ţi iese în cale Măria Sa Stânca, care stâncă solicită şi căţărare... mmmm, nu-i fantastic? Toate întregite de o groază de sălbăticie.
Ce mai, un traseu surprinzător! Nici prea lung, nici prea scurt. Bun de pus sângele în mişcare.

vineri, 23 februarie 2018

Racos, coltul cu nestemate: vulcan, coloane de bazalt, lac de smarald si castel (Muntii Persani)





(un fel de continuare de AICI)

Când colegii de suferinţă din tura de Cheile Vârghişului – Peştera Mare de la Mereşti au început să pronunţe „Racoş”, nici n-au apucat să termine şi eram prima pe listă.
Racoşul cel plin de obiective era varianta lor de întoarcere spre case – opt oraşe ale României, nu multe . Doar eu m-aş înhăma la un mic-mare ocol, pentru ceilalţi e în drum.

De ce-am izbucnit de nebună şi nici n-am vrut să aud de altă variantă de umplere a ultimei zile de şedinţă?

vineri, 16 februarie 2018

Platoul alb al Bucegilor şi „drumul de iarnă” versus „drumul de vară”




Traseu:
*Staţia telecabină Babele – Cabana Babele – Vârful Jepii Mici – Complex Piatra Arsă – sub Vârful Furnica – Cota 1400


După lupte seculare care au durat aşa, cam două luni, am pus la cale prima ieşire înaltă din iarna 2017/2018.
Adi, cu bocanci noi la purtător, decide că-i vremea de reînnoit colecţia de fotografii din Bucegi.

Cum tocmai am aflat că la Babele Cabana va mai fi închisă ceva vreme, am refăcut din mers planul cu o cazare acolo şi cu două (mini)ture în două zile.
Ne facem de cap într-o singură zi, care va să zică!

joi, 1 februarie 2018

Muntii Persani: Cheile Varghisului – Pestera Mare de la Meresti





„De 1 Decembrie, să fie sedinţă!”, a decretat Călin.
Şi noi, cuminţi, ne-am adunat. Că doar nu era să ne facem de râs şi să nu ne prezentăm la datorie. Păi?!

Păi, şi dacă e cu spectacol sălbătic... cum să refuzăm?! Ia spuneţi!

Mi-era doooor taaaareee de o adunare pestriţă, cu oameni ba de prin Arad, ba de prin Braşov, Sibiu, Deva, Timişoara, Târgu Mureş, Aiud... wow!... zici că sunt staţii de cursă lungă CFR.

Unde mai pui că zona (muntoasă) Harghita-Covasna o visam de nişte timp.
Două împliniri de suflet în finalul anului!