The Princess Bride/File de poveste (1987, cu Robin Wright). Hai la povești!

O poveste pentru adulţi. O poveste pentru copii.

Cei care nu au romantismul „în sânge” să nu se teamă, e şi pentru ei.

Adunaţi-vă copiii (eventual şi nepoţii), mătuşile, unchii, verii, prietenii, luaţi un ceai cald, cu scorţişoară ori fără, un vin fiert (sau o cola, după preferinţe), aşezaţi-vă comod, uitaţi de toate certurile/neajunsurile de peste an, de tot stresul, de toate deadline-urile. 
Însoţiţi-i pe Westley, Buttercup, Inigo, Humperdinck, Fezzik şi ceilalţi în lumea lor de basm. La propriu.

Dacă şi ninge afară, e mai frumos!

Vă veţi întâlni cu toate ingredientele unei poveşti clasice: dragoste, răzbunare, capă şi spadă, cai albi, otrăvire, un prinţ, o prinţesă, un pirat, o mână cu şase degete, creaturi uriașe fioroase, un loc din care numai eroul poate scăpa cu viaţă, o căsătorie nepotrivită, salvatori, magicieni/miracole, uşi secrete, oameni răi, răzbunări, zgomote care se aud de (foarte) departe, în cele patru zări, plus reveniri spectaculoase la viaţă.

Acestea sunt aproape toate clişeele dintr-o poveste. The Princess Bride le respectă, însă nu le oferă spectatorului în forma obişnuită unor astfel de producţii. Le amestecă după propria reţetă.

Vă garantez că veţi avea parte de o experienţă minunată, din care nu lipseşte umorul nebun. De fapt, asta e cheia care vă ajută să intraţi în inima poveştii şi să ieşiţi de acolo cu un licăr de optimism.

Urmăriţi atent dialogul de pe stânci, dintre Inigo şi omul în negru mascat, lupta dintre cei doi, replicile dintre uriaş şi şeful lui, dintre uriaş şi mascat, dintre mascat şi şeful răpitorilor. Veţi râde la toate întorsăturile de frază, care sunt numeroase şi construite în detaliu.

Veţi râde şi la punerea în funcţiune a „maşinii durerii”, ce trebuie acum testată. O să vedeţi de ce e atât de amuzantă situaţia...

„Dar trebuie să pun la punct nunta şi cea de-a 500 aniversare a regatului, să-mi ucid nevasta şi să dau vina pe Guilder pentru asta. Nu-mi văd capul de treburi!”

Plus Miracle Max şi vrăjitoarea (pardon, soţia lui) plus faza cu preotul de la cununie plus... o să tot descoperiţi şi voi.

De unde a început povestea? Nu e frumos să termini cu începutul, ştiu. Dar are legătură cu începutul, cuprinsul filmului şi finalul lui.

Un copil bolnăvior e vizitat, spre exasperarea lui, de bunicul său. Acesta se apucă să-i citească o poveste, pe care i-o citea, la rându-i, tatăl lui şi pe care i-a citit-o şi tatălui băiatului. Din când în când, acţiunea e întreruptă de mici comentarii ale copilului (sceptic şi doritor de acţiune) şi de unele mici explicaţii ale bunicului (Peter Falk, Columbo).

Filmul mi-a amintit de nostimul Robin Hood: Men in Tights/Bărbaţi în izmene (1993). Are şi de ce. Întâi de toate, are acelaşi protagonist, Cary Elwes. Şi acelaşi umor din plin.

De altfel, Cary Elwes a fost distribuit în The Princess Bride deoarece regizorul Rob Reiner a văzut în el calităţile lui Douglas Fairbanks sau Errol Flynn, actori care au fost Robin Hood (în 1922, respectiv 1938). În filmul din 1993, Elwes a parodiat interpretarea celor doi giganţi.

The Princess Bride are un rol special în istoria cinematografiei şi a inspirat multe dintre comediile realizate ulterior.

TRIVIA/FAPT DIVERS

Într-un viitor apropiat, Cary Elwes (Westley) va lansa o carte de memorii, ce va cuprinde poveşti de pe platourile de filmare, interviuri cu unii protagonişti, dar şi cu autorul cărţii The Princess Bride, William Goldman.

Au fost mai multe încercări de a ecraniza cartea lui William Goldman, srisă în 1973 - la un moment dat, Christopher Reeve (Superman) ar fi fost interesat să intre în pielea lui Westley.

La primele încercări de ecranizare, Arnold Schwarzenegger a dorit să joace rolul Fezzik. Goldman l-ar fi vrut pe André the Giant, un wrestler profesionist născut în Franţa, care suferea de acromegalie (creșterea exagerată a oaselor feței, mandibulei, oaselor late și îngroșarea buzelor, creșterea inimii, ficatului, rinichilor, limbii și alungirea exagerată a picioarelor şi mâinilor). André avea peste 2 m înăţime şi peste 200 kg. 

 Peste ani, rolurile s-au inversat: Schwarzenegger era un star (cu un salariu gigant), iar, în cele din urmă, wrestler-ului i-a revenit rolul Fezzik. Ca să fie totul ca-n basme, André şi Arnold au devenit prieteni.

De asemenea, rolul Fezzik i-a fost oferit şi baschetbalistului Kareem Abdul-Jabbar; acesta a fost încântat de propunere, însă nu a putut să o onoreze din cauza calendarului competiţional.

Mandy Patinkin a spus despre rolul Inigo Montoya din The Princess Bride că este preferatul său din întreaga lui carieră.

În timpul filmărilor, Cary Elwes a „reuşit” să îşi fractureze un deget de la un picior.

După ce au suţinut numeroase ore de antrenament, Cary Elwes şi Mandy Patinkin au fost capabili să îşi execute majoritatea mişcărilor din lunga luptă cu sabia pe care au purtat-o.

Regizorul Rob Reiner a citit pentru prima dată cartea The Princess Bride în timp ce lucra, ca actor, la serialul All in the Family, din anii ‘70. Tatăl lui Rob, Carl Reiner (un scenarist, actor şi regizor foarte apreciat, creatorul serialului The Dick Van Dyke Show), era prieten cu scriitorul William Goldman.

Rolul Buttercup a fost deosebit de disputat. Whoopi Goldberg a fost interesată de el, iar la audiţii au participat, printre altele, Uma Thurman, Courtney Cox şi Meg Ryan.

Danny DeVito a fost prima alegere a regizorului Rob Reiner pentru rolul Vizzini.

The Princess Bride a fost ultima lucrare de ficţiune (excluzând scenariile de film) pe care a publicat-o William Goldman (născut în 1931).

Goldman are o filmografie impresionantă, din care nu lipsesc Oscarurile - pentru scenariile All the President's Men/Toţi oamenii preşedintelui, 1976 şi Butch Cassidy şi Sundance Kid, 1969. Goldman a fost consultant pentru A Few Good Men, regizat de Rob Reiner.

Filmul nu a fost iniţial un SUCCES, însă a devenit un CLASIC de-a lungul anilor.

În 2008, a fost lansat un joc (board game) bazat pe acest film.

REGIA ŞI DISTRIBUŢIA

Regizorul The Princess Bride, Rob Reiner, a fost nominalizat la Oscar, în calitate de regizor şi producător, pentru filmul A Few Good Men/Oameni de onoare, 1992, cu Tom Cruise, Jack Nicholson, Demi Moore, după o piesă de teatru semnată de Aaron Sorkin.

În calitate de regizor, Reiner are câteva nominalizări la Globul de Aur, pentru The American President/Dragostea unui preşedinte american, 1995, When Harry Met Sally.../Când Harry a întâlnit-o pe Sally, 1989, Stand by Me/Prietenie, 1986 şi A Few Good Men. De asemenea, Reiner a primit multe distincţii pentru rolul din All in the Family (inclusiv Emmy).

În ultima vreme, a avut câteva apariţii în serialul New Girl şi a regizat  peliculele pentru suflet The Bucket List/Ultimele dorinţe, Flipped/Juli şi Bryce şi The Magic of Belle Isle/Vals în lumina lunii, două dintre ele cu Morgan Freeman.

Câteva cuvinte ale regizorului Rob Reiner despre cum au fost distribuiţi actorii principali. 

Pe Robin Wright, The Princess Bride a prins-o în perioada Santa Barbara. Filmul a apărut în perioada când în biografia viitoarei soţii a lui Sean Penn figurau, în afara serialului menţionat, prezenţa într-un lungmetraj obscur, într-un serial la fel de obscur (două episoade) şi un film pentru televiziune - nici un rol principal.

A urmat nominalizarea la Globul de Aur pentru Forrest Gump, 1994, dar şi, cel mai recent (2013), la Emmy pentru rolul din serialul House of Cards, cu Kevin Spacey. 

*Update: Robin Wright a fost recompensată în 2014 cu Globul de Aur pentru rolul din serialul House of Cards.

Înainte de The Princess Bride, Billy Crystal a avut (printre multe altele) o apariţie în serialul All in the Family şi a fost în echipa Saturday Night Live. S-a întânit cu Rob Reiner şi la mega-succesul Când Harry a întâlnit-o pe Sally.

Nu vă aruncaţi un ochi pe caseta tehnică a vreunui site de specialitate - vă provoc să recunoaşteţi sub ce mască se ascunde Crystal în File de poveste!

Billy Crystal a fost inspirat să scrie povestirea care a stat la baza scenariului filmului My Giant/Gigantul Meu, 1998, cu baschetbalistul român Ghiță Mureșan, de André the Giant. Cei doi au colaborat la The Princess Bride.

Luptătorul-actor s-a stins din viaţă în 1993, la 46 de ani.

Considerat un actor versatil, Chris Sarandon (Prinţul Humperdinck), fostul soţ al lui Susan Sarandon, are şi el o carieră de seamă. Cel mai apreciat a fost pentru rolul din Day Dog Afternoon/După-amiază de câine, 1975, cu Al Pacino, care i-a adus nominalizări la Oscar şi Globul de Aur.

Pentru cine urmăreşte seriale, Mandy Patinkin este agentul CIA Saul Berenson în Homeland şi a fost în distribuţia Criminal Minds/Minţi criminale. Are, de asemenea, trei nominalizări la Globul de Aur, una fiind pentru filmul Yentl, 1983, cu Barbra Streisand, plus un Emmy (pentru Chicago Hope).

Printre rolurile de actualitate ale lui Cary Elwes este cel din No Strings Attached/Fără obligaţii, 2011, cu Natalie Portman şi Ashton Kutcher.

... sunt mulţi alţi actori despre care nu am vorbit, mai mult sau mai puţin cunoscuţi...

O reuniune a unor actori din The Princess Bride, în 2011.

PREMII

The Princess Bride a avut o nominalizare Oscar, pentru cântecul original „Storybook Love”. A... concurat cu celebrul „The Time of My Life” din Dirty Dancing, care a şi câştigat.

Cotaţii

allmovie.com        5 stele (din 5)

imdb.com    8,1

rottentomatoes.com       97%

P.S. Nu mi-a venit să cred când am descoperit că „The Princess Bride” cartea nu a fost tradusă în limba română!