Pagini

marți, 18 februarie 2014

Philomena (2013, cu Judi Dench). Care PACAT e mai MARE?

Philomena este una dintre cele mai emoţionante POVEŞTI DE VIAŢĂ pe care le-am urmărit (citite sau transpuse într-un film) în viaţa mea.


Cine a păcătuit mai mult? Care păcat e mai mare, în fond şi la urma-urmei?

O fată nemăritată care a rămas însărcinată ori BISERICA (Catolică), prin slujitoarele sale, călugăriţele de la mănăstire, care au forţat, în anii ’50, în Irlanda, o mulţime de fete (numărul lor ar fi 60.000) aflate în situaţia celei de mai sus - eroina filmului - să trăiască (a se citi „muncească pe brânci”) la mănăstire, să îşi vadă copilul o singură oră pe zi, ca apoi să le fie smuls pentru a fi dat unei familii bogate?
Iar când, peste ani, mama întreba de copil, când copilul (matur) ajungea până la mănăstire să întrebe de originile sale, călugăriţele păstrau secretul... Fiecăruia i se spunea că actele au dispărut într-un incendiu. Ori că persoanei respective i s-a pierdut urma - copilului sau mamei, depinde de situaţie...
Ne pare rău, nu te putem ajuta; nu vrei nişte ceai şi nişte prăjiturele, dacă tot ai bătut drumul până aici?

Totul TOCMAI pentru PĂCATUL de a se desfăta sexual în afara căsătoriei.

Cine pe cine TREBUIE SĂ IERTE?
Călugăriţele pe fete că nu au ascultat de Dumnezeu ori fetele (mature) pe slujitoarele Domnului că le-au furat copiii?

Din PĂCATE, toate evenimentele de mai sus s-au petrecut în realitate.

Femeia, Philomena Lee (interpretată magistral de Judi Dench) nu a purtat ranchiună Bisericii, a rămas o credincioasă practicantă.

Toată povestea a ieşit la suprafaţă atunci când Philomena i-a mărturisit fiicei sale că, în urmă cu fix 50 de ani, a dat naştere unui băiat. În afara căsătoriei. Că i-a fost ruşine de acest fapt. În tot acest timp... Şi că nu a încetat să îl caute...

În scenă intră un fost jurnalist, fost angajat în staff-ul premierului britanic Tony Blair, Martin Sixsmith (Steve Coogan, care a contribuit substanţial şi la scrierea scenariului).

Trecutul şi prezentul încep acum să se întrepătrundă şi... aflăm povestea.
Care ne duce până în America. Şi înapoi în Irlanda.

Pe parcurs, cinicul ziarist Martin începe să se înmoaie, să nu mai vadă strict o poveste jurnalistică.
Mai ales când i se arată că a făcut/face parte din poveste.


ACCENTELE COMICE (nu multe!) nu sunt nici ele de neglijat în Philomena.
Personajul central este o femeie în vârstă, dar destul de deschisă la minte. E amuzant, de exemplu, cum îi povesteşte cu lux de amănunte lui Martin cel mai recent roman citit, un chick lit de mâna a doua.






Sunt multe teme pe care Philomena le atinge, multe referitoare la viaţa bisericească , la Biserică şi Dumnezeu în general.

Am selectat doar una dintre replicile care pot da de gândit:
„De ce ne-ar da Dumnezeu dorinţă sexuală ca apoi să vrea să-i rezistăm? E un joc ciudat pe care L-a inventat pentru a atenua plictiseala de a fi omnipotent? Mă nedumereşte.”


REGIZOR
Englezul Stephen Frears, care a studiat Dreptul la Cambridge, are în palmares câteva hituri: High Fidelity, 2000, cu John Cusack, ecranizare după NICK HORNBY (pe care îl ador!), The Queen/Regina, 2006, cu Helen Mirren, Dangerous Liaisons/Legături periculoase, 1988 (produs de Martin Scorsese, cu Glenn Close, John Malkovich şi Michelle Pfeiffer.
Stephen Frears a primit două nominalizări la OSCAR, pentru The Grifters, 1990, cu Anjelica Huston, John Cusack, Annette Bening, şi The Queen.
Lui Stephen Frears i s-a acordat Premiul pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de Film Transilvania 2013.


PREMII PHILOMENA
Acum două zile, Philomena a fost recompensat cu un premiu BAFTA, pentru scenariu adaptat, iar Judi Dench a fost „învinsă” la categoria Cea mai bună actriţă de Cate Blanchett în Blue Jasmine. (Aceasta i-a dedicat distincţia lui PHILIP SEYMOUR HOFFMAN, actorul care a decedat subit pe 2 februarie 2014.)

În privinţa OSCARURILOR, filmul are patru nominalizări - pentru cel mai bun film, Judi Dench, muzică (vezi mai jos) şi scenariu adaptat, şanse având numai la ultimele două.

Philomena a avut nominalizări şi la GLOBUL DE AUR, însă a rămas cu atât - pentru cel mai bun film dramă, Judi Dench şi scenariu adaptat.


TRIVIA/FAPT DIVERS
(Surse: tvr.ro, wikipedia.com, imdb.com)

Philomena este ecranizarea cărţii scrise în 2009 de Martin Sixsmith.



În realitate, la începutul acestei luni, Philomena Lee (împreună cu actorul Steve Coogan) s-a întâlnit cu Papa Francisc. Ea a declarat că se simte iertată şi că poate ierta.
Tot în realitate, Philomena Lee a lansat, împreună cu fiica sa, Proiectul „Philomena” - campanie menită a înlesni accesul la dosarele de adopţie din Irlanda, pentru ca fiii, fiicele şi mamele lor biologice să se poată întâlni în această viaţă.

În comparaţie cu faptele petrecute în realitate, filmul are mici devieri: călugăriţa Hildegard McNulty, cea care nu o poate ierta nici după 50 de ani pe Philomena, a murit cu nouă ani înainte ca investigaţiile lui Martin Sixsmith să demareze; scena finală dintre ea şi Philomena a fost introdusă pentru a accentua dramatismul producţiei.
Adevăratul Martin Sixsmith a declarat că nu este atât de „furios” ca versiunea sa de pe ecran. În plus, Martin este agnostic, nu ateu, aşa cum este prezentat în film.

Flashback-urile prezentate sub forma unor filmuleţe de familie conţin şi imagini reale cu fiul Philomenei. Unele dintre imaginile folosite în film au fost create special pentru acesta.

Philomena conţine o referinţă la actriţa americană Jayne Mansfield. Actorul care îl interpretează pe Pete (v-aş dezvălui prea mult dacă aş spune cine e ☺), Peter Hermann, este soţul actriţei Mariska Hargitay (cunoscută din serialul Law &
Order: SVU/Lege şi ordine: Brigada specială), fiica lui Jayne Mansfield.

Muzica din Philomena este compusă de francezul Alexandre Desplat, care şi-a pus amprenta pe multe producţii de seamă, cum ar fi The King’s Speech/Discursul regelui, 2010, The Curious Case of Benjamin Button/ Strania poveste a lui Benjamin Button, 2008, Argo, 2012, The Queen/Regina, 2006, animaţia Fantastic Mr. Fox, 2009 - pentru a le enumera doar pe cele pentru care are nominalizări la Oscar (plus pentru Philomena). Dar mai sunt multe...


COTAŢII
rottentomatoes.com       92%
allmovie.com               4 stele (din 5)
imdb.com   7,8




Steve Coogan, Judi Dench, regizorul Stephen Frears, adevărata Philomena Lee, Sophie Kennedy Clark (Philomena în tinereţe) şi adevăratul Martin Sixsmith


Update
La fel ca la Globul de Aur, filmul (prea englezesc pentru mulţi) nu a avut succes nici la Oscar. Deşi eu speram ca măcar muzica să fie recompensată, nu a fost aşa... La scenariu adaptat, a fost preferat 12 Years to Slave/12 ani de scalvie, la fel ca la categoria Cel mai bun film.
În privinţa nominalizării lui Judi Dench, Cate Blanchett a fost anul acesta favorita tuturor premiilor.


Related Posts Plugin for 

WordPress, Blogger...

5 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. pana la urma a castigat Blanchett (si pe merit, imo). fiecare cu stilul si cu emotiile eii. dincolo de asta, Philomena e unul dintre cele mai reusite filme pe care le-am vazut in 2014.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eram pe punctul sa caut acest film si apoi citind mi-am dat seama ca l-am vazut. Mi-a placut si chiar daca numai gandul ne infurie la o astfel de soarta am vazut la bunica care a trecut prin atatea inca are fata spre Dumnezeu si a iertat mult mai repede.
    Se poate, puterea e in om si in credinta, Dumnezeu e cel ce ne ajuta in fapt.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Philomena" e clar cel mai emoţionant film pe care l-am urmărit în 2014. Dacă ar fi să alcătuiesc un top, e acolo, printre primele ever.
      Fiecare trebuie să îşi găsească puterea în ceva - fie că e vorba despre credinţă sau despre altceva...
      Ioana

      Ștergere