A Thousand Times Good Night (2013, cu Juliette Binoche). Femeia fotojurnalist

Am un fost coleg de redacţie şi de... generaţie care, de ceva timp, se aventurează - împreună cu nelipsitul aparat de fotografiat - în zone de conflict. Mai precis în Afganistan, unde a participat şi la misiuni umanitare.

Aşa că filmul de faţă mi-a fost, cum se spune, aproape.

A Thousand Times Good Night pendulează între familie şi datorie. Între familie şi profesie.

Însă a fi ACOLO pentru a surprinde POVEŞTILE triste ale omenirii nu mai e de mult doar o profesie. E un mod de viaţă.

Ce înseamnă să fii fotograf de RĂZBOI? Să surprinzi REALITATEA în zonele conflictuale de pe această planetă?

 Ce simte o FAMILIE al cărei membru e tot timpul plecat în zonele cele mai periculoase ale lumii? Pentru a-şi face (din suflet) meseria. Pentru a le arăta şi altora ce se întâmplă în colţurile uitate ale lumii.

EA îşi riscă viaţa zi de zi.

Fata cea mare o vede pe mama ei deja moartă, o desenează moartă. S-a obişnuit cu gândul.

Deşi s-a îndrăgostit de ea pentru pasiunea şi curajul pe care le emană, soţul ajunge să îi spună că miroase a moarte.

Fata cea mică e... prea mică să înţeleagă.

Merită sacrificiul???

Rebecca îşi iubeşte deopotrivă munca şi pe cele două fiice. Şi soţul.

DAR pe care mai mult???

Poţi renunţa atât de uşor la ceea ce faci? Pentru a deveni o mamă şi o soţie cu normă întreagă? De dragul FAMILIEI?

Când ai sânge dorinţa de a-i face şi pe alţii să SIMTĂ, să se implice în problemele lumii? Când pericolul e pentru tine normalitate?

Când te descurci mai uşor ACOLO decât în sânul familiei, în „lumea normală”?!

O înţelegi pe Rebecca sau nu. Cale de mijloc nu există.

A Thousand Times Good Night e o dramă de familie pe care o SIMŢI.

Dramă psihologică în interpretarea fără cusur a lui Juliette Binoche.

A Thousand Times Good Night e o producţie 100% europeană (Norvegia-Irlanda-Suedia) şi asta o face cu atât mai autentică.

La fel ca (relativ recent urmăritul) Philomena, care nu a fost cosmetizat în stil hollywoodian.

Filmul începe cu ceva... NATURAL în lumea arabă.

O femeie este pregătită să devină bombă umană. Întregul ritual e mişcător. Rebecca urmăreşte cu privirea şi cu aparatul de fotografiat toată procesiunea.

Apoi, VREA MAI MULT.

Vrea să vadă cu ochii ei când se va ÎNTÂMPLA.

Îi roagă pe cei din preajma femeii să o lase să o însoţească la Kabul, în maşina în care se află aceasta.

Aparatul de fotografiat încearcă să surprindă emoţia dinaintea morţii.

Faţa condamnatei cu voie rămâne (aproape) impasibilă.

La un moment dat, Rebecca simte că nu mai poate şi vrea să renunţe la spionaj.

Printr-un concurs de împrejurări, bomba se declanşează.

Şi, o dată cu ea, cu aceste prime 10 minute ale filmului, şi acţiunea propriu-zisă.

Pe mine m-a urmărit întrebarea, după această scenă, pe care nu v-am POVESTIT-O pe de-a-ntregul: „Ai dreptul să te amesteci în ceea ce face un popor, în... tradiţiile lui – tu, ca străin?”. Sau „Să observi şi atât?”. Pentru că POŢI influenţa cursul unui eveniment. Cu sau fără voie.

O să vedeţi de ce...

(Nu mă aici refer la organizaţie, ci la o persoană.)

După evenimentele prezentate mai sus, soţul Rebeccăi îi spune că nu mai poate trăi aşa, cu PERICOLUL plutind neîncetat asupra familiei.

Îi cere femeii să facă o alegere...

A Thousand Times Good Night NU ABUNDĂ ÎN VIOLENŢĂ. În afară de început, mai există o scenă - definitorie în acţiunea filmului - în care cad victime nevinovate.

Dar A Thousand Times Good Night e destul de dur în ansamblu. Cum spuneam şi înainte, necosmetizat.

A Thousand Times Good Night e poate la fel de răscolitor ca Fearless...

Împreună cu fata cea mare, în drumul către Kenya

Încă ceva: imaginile din A Thousand Times Good Night sunt de o frumuseţe copleşitoare!

... Iar lumea arabă, cea implicată în război, are o brutalitate în faţa căreia nu poţi decât să-ţi recunoşti neputinţa...

DISTRIBUŢIE

În afara lui Juliette Binoche, două nume din distribuţie sunt demne să atragă atenţia.

☺ Soţul, Marcus, e  binecunoscut din serialul Urzeala tronurilor, NIKOLAJ COSTER-WALDAU. Fiind un danez cunoscut în fara graniţelor ţării sale, e lesne de înţeles de ce s-a apelat la el.

Nikolaj Coster-Waldau şi Juliette Binoche

☺ Prietena Rebeccăi este actriţa irlandeză MARIA DOYLE KENNEDY, cunoscută tot dintr-un serial, canadiano-americanul Orphan Black, unde este mama adoptivă a lui Sarah şi Felix.

TRIVIA/FAPT DIVERS

☺ Regizorul şi unul dintre scenarişti, norvegianul Erik Poppe, a inserat elemente autobiografice în A Thousand Times Good Night.

Poppe a fost, în anii ’80, fotojurnalist în America Centrală, Orientul Mijlociu şi sud-estul Asiei.

☺ Filmările au fost realizate în mare parte în Irlanda şi Maroc.

PREMII

A Thousand Times Good Night a obţinut Special Grand Prize of Jury - Marele premiu al juriului - la Festivalul de la Montreal.

La CARMEN găsiţi alte recomandări.