Pagini

joi, 26 iunie 2014

Poveşti despre cărţi


Am nevoie să citesc pentru a mă scutura de cât mai multă realitate. Citesc pentru a împrumuta un pic de magie din pagini mirosind a... carte. În parte, citesc şi pentru a atinge magia din personaje, acţiune, autor. Ca şi cu filmele.
Doar că la cărţi TOTUL ţine de IMAGINAŢIA fiecăruia.

Într-o librărie mă cufund în altă lume, fermecată. Parcă ies hipnotizată de acolo. Mai ales dacă e aranjată cu stil - chiar dacă am văzut unele volume şi în altă parte, MAGIA vine şi din decor.

„Biblioteca mea”
...reprezintă un veşnic motiv de nemulţumire. Ca să nu zic bombăneală de-a dreptul.
Am cărţi peste tot, mai puţin în ceea ce omul de rând numeşte „biblioteca personală”.
Pentru că nu am loc!
Pentru că locuiesc într-o garsonieră.
Tot ceea ce citesc se transportă direct la mama acasă, ca să fac loc noutăţilor şi să eliberez spaţiile.
Am un dulap (închis) în care ţin şi mici obiecte de uz casnic ori de excursii - un castronaş, nişte tacâmuri din plastic, vreo cinci borcane de sticlă goale - , dar ale cărui rafturi de sus sunt pline de cărţi.
În casa în care am copilărit până la 30 de ani, situaţia se ameliorează, însă nuanţa de roz e departe.
Sunt cel puţin şapte locşoare unde am înghesuit nişte volume – acum, nu vă închipuiţi că pică rafturile ori mii de exemplare! ☺


BELETRISTICĂ şi excepţiile de rigoare ☺

În general, nu abordez cărţi care nu se încadrează în categoria beletristică.
De ce?
Pentru că prefer ca o carte să mă ducă în altă lume, nu tot în asta în care trăiesc.
Nu sunt total în aer, mai răsfoiesc volume de reţete, cele dedicate produselor naturiste şi sănătăţii. Pe unele chiar le-am cumpărat, însă asta nu înseamnă că le-am citit din scoarţă-n scoarţă. Sau că finalul mi-a rămas întipărit undeva prin SUFLET. ☺

Excepţii de la regulă fac unele (auto)biografii.
Printre ele, cele două cărţi în care protagoniştii au mers pe jos până la Ierusalim, mii de kilometri, Cerere în călătorie, respectiv Drumul spre Ierusalim.


„Lebedele sălbatice” de Jung Chang este povestea bunicii, mamei şi a autoarei în China, pe parcursul unui secol – trecând prin China imperială (cu înfăşarea picioarelor fetelor, din copilărie), înlăturarea Ultimului Împărat, accederea la putere a comuniştilor şi dictatura acestora.
Cartea a fost interzisă în China natală a lui Jung Chang, care trăieşte de mulţi ani în Marea Britanie.
„Lebedele sălbatice” este o POVESTE dură despre FAMILIE, neajunsuri, trădări şi restricţii aproape inimaginabile. Dar care, din păcate, aduc dureros aminte de vremurile româneşti dinainte de 1989.






În general, ceea ce mă atrage pe mine din afara beletristicii sunt poveşti de viaţă (POVEŞTI ADEVĂRATE!) uluitoare şi care merită atenţia, pentru una sau mai multe realizări extraordinare.

În acest context, abia aştept să mă ocup de „Portocaliul este noul negru” (după care s-a făcut serialul omonim, Orange is the New Black) ori de autobiografia lui Andre Agassi, achiziţionate recent!


SCRIITORI CĂRORA LE-AM CITIT TOATE CĂRŢILE APĂRUTE LA NOI


Haruki Murakami, Anchee Min, Lisa See – legaţi de partea asiatică, cu subiecte/teme din lumea contemporană ori din istorie.

☺ Pearl S. Buck (1892-1973) – Anchee Min a scris o BIOGRAFIE, sub formă de beletristică, a uneia dintre primele scriitoare premiate cu Nobel; a patra, în fapt.
Pearl S. Buck a trăit o mare parte din viaţa ei în China, despre care a şi scris în opera sa. De referinţă rămân trilogia „Casa de lut”, dar şi romanul „Vânt de Răsărit, vânt de Apus”.
Recent, am dat peste o non-ficţiune a lui Pearl S. Buck, „Înger luptător” (cu traducere de Mircea Eliade!), despre tatăl ei, misionar creştin în China.

☺ Jasper Fforde are două cărţi în limba română, cu subiect total diferit, „Cazul Jane Eyre” (dragostea de literatură amestecată cu un stil... fantastico-poliţist) şi „Nuanţe de cenuşiu” – o lume în care oamenii, clasele sociale sunt împărţiţi după CULORI, în care Regulamentul e strict. Numeroase metafore şi acelaşi stil la limita fantasticului!

☺ UMOR ce accentuează REALISMUL - Nick Hornby

FAMILIE (dar şi despre viaţa în China occidentalizată şi China... industrială) – Tony Parsons

☺ SENTIMENTE ŞI RELAŢII de toate tipurile - Douglas Kennedy

☺ FANTASTIC, ROMANTISM, ACŢIUNE, ambii francezi - Marc Levy şi Guillaume Musso
Musso are două cărţi de impact, „Şi după...”, respectiv „Salvează-mă”, ambele apărute la Editura Rao, care se ridică deasupra celorlalte publicate pe piaţa din România.
Marc Levy a scris „Şi dacă e adevărat...”, după care s-a realizat celebrul film cu Mark Ruffalo şi Reese Witherspoon, Just Like Heaven, din 2005.

☺ Irlandeza Marian Keyes scrie în general aşa-zisa „literatură feminină”, însă abordează teme de importanţă majoră – culmea, cu UMOR: moartea soţului, abuzul de droguri şi alcool, violenţa domestică.


O mică plăcere vinovată: Nicholas Sparks. Dintre cărţile lui se detaşează clar „Jurnalul”, care a cunoscut o ECRANIZARE de mare succes.
The Notebook (2004), cu Ryan Gosling şi Rachel McAdams, este considerat unul dintre cele mai romantice filme produse vreodată.



În total, sunt zece cărţi transpuse pe ecran ale celui numit nu cu mulţi ani în urmă „cel mai sexy scriitor american”. ☺
Amintesc Message in Bottle/Mesaj de departe, 1999, cu Kevin Costner, Paul Newman şi Robin Wright; A Walk to Remember/O iubire de neuitat, 2002, cu Mandy Moore; Nights in Rodanthe/Nopţi în Rodanthe, 2008, cu Richard Gere şi Diane Lane; Dear John/Dragul meu John, 2010, cu Channing Tatum şi Amanda Seyfried; The Lucky One/Talismanul norocos, 2012, cu Zac Efron şi Taylor Schilling – din Orange is the New Black, că tot am pomenit de serial mai devreme.

În privinţa AUTORILOR sunt super-deschisă, atât timp cât acţiunea şi personajele sunt pe placul meu.
Nu-mi place să citesc de dragul de a citi un anumit autor, un anumit titlu, doar ca aşa trebuie/e bine pentru marea culturalizare proprie şi personală!


A FOST ODATĂ...

MIHAIL DRUMEŞ a fost şi cred că rămâne cel mai potrivit autor pentru perioada adolescenţei, dar şi a retrăirii nostalgiei unor vremuri.

Iar Cişmigiu et Comp. a lui Grigore Băjenaru aş fi putut să o citesc de o sută de ori la rând şi tot nu m-aş fi plictisit!... Au fost vreo cinci lecturi cuvânt cu cuvânt în anii liceului...

Una dintre cărţile care mi-au marcat adolescenţa a fost „Pasărea Spin” de  Coleen McCullough (ce-am mai bocit la final...), în prima ediţie, de la Editura Miron.

Un alt autor de referinţă la vârsta liceului a fost John Steinbeck, cu al său „La răsărit de Eden” – tot în varianta de la Miron m-am bucurat de ea. Impresia despre „Răsărit” a fost excelentă, chiar şi la vârsta aceea.
Am recitit-o anul trecut. Am vrut să văd dacă impresia asta persistă acum, când se presupune că sunt mai matură şi am... mai multă minte. Nu m-am înşelat (la aia cu mintea nu mă bag ☺), senzaţia a fost aceeaşi, de bine/confort.
Ba chiar am pătruns în anumite teme/probleme pe care atunci nu le-am semnalat.

... Dar şi James Clavell, cu ale sale „Shogun”, „Nobila Casă” şi „Tai-Pan”.

Să nu uit de unele volume (uşurele) ale lui Sidney Sheldon (1917-2007). Pe moment, îmi trece prin cap, „Nisipurile timpului”, dar sunt şi altele...
Sheldon este creatorul cunoscutelor seriale I Dream of Jeannie (1965-1970, cu Barbara Eden şi Larry Hagman), şi Hart to Hart/Detecticii Hart (1979-1984, cu Robert Wagner – fostul soţ al lui Natalie Wood – şi Stefanie Powers). Ambele au fost difuzate şi la noi.
Sheldon a primit şi un OSCAR, pentru scenariul original de la The Bachelor and the Bobby-Soxer, 1947, cu Cary Grant şi Shirley Temple.


ASIATICII
Literatura scrisă de asiatici ori despre asiatici m-a atras din prima, dacă mi-e permisă exprimarea.

Mă pasionează tot ceea ce ţine de Japonia şi China în general, de tradiţiile inserate în beletristică, de samurai, de gheişe, dar şi de viaţa occidentală de azi.
Istoria Chinei şi cea a Japoniei sunt printre cele mai fascinante din această lume; mi-am cumpărat două volume dedicate special istoriei fiecărei ţări în parte. Pe mine beletristica mă ajută să integrez evenimentele mai bine în POVESTE.
Câţiva dintre cei cărora le-am citit operele nu s-au născut în acele locuri încărcate de istorie, însă au călătorit şi au locuit mulţi ani acolo, au studiat tot ceea ce ţine de regiune şi de oamenii ei.

Murakami a fost printre primii scriitori din zonă pe care i-am abordat. Pare-mi-se că am început cu „La sud de graniţă, la vest de soare”.


O mică selecţie a titlurilor care au legătură cu ceea ce am spus mai sus:

-Ţara zăpezilor şi Frumoasele adormite de Yasunari Kawabata – ultima a reprezentat, din declaraţiile lui Gabriel Garcia Marquez, inspiraţia pentru romanul lui „Povestea târfelor mele triste”

-Puşca de vânătoare de Yasushi Inoue – „SĂ IUBEŞTI SAU SĂ FII IUBIT?”

-Memoriile unei gheişe de Arthur Golden şi Adevărata viaţă de gheişă, care - printre alte informaţii despre viaţa acestor fete - critică bestseller-ul americanului.
Adevărata viaţă de gheişă este scrisă de una dintre cele mai apreciate gheişe ale Japoniei, Mineko Iwasaki. Ea a fost SURSA DE INSPIRAŢIE pentru Memoriile unei gheişe.

-Foc în pavilionul de ceai de Ellis Avery
-Dansatoarea de Kabuki şi Soţia doctorului de Sawako Ariyoshi - poveşti adevărate din Japonia secolului 16, respectiv 18, despre femei care s-au afirmat într-o societate în care numai bărbatul conta

-Ani de aşteptare de Fumiko Enchi, o scriitoare foarte apreciată, în special în Japonia – în secolul 19, când se petrece acţiunea, era o onoare pentru o soţie să fie împuternicită de acesta să îi aleagă concubinele; de aceeaşi autoare, în cu totul alt registru, „Măştile”

-În aşteptare de Ha Jin – o poveste de dragoste ucisă de puterea comunismului chinez; Balzac şi micuţa croitoreasă chineză de Dai Sijie – despre aşa-zisa Revoluţie culturală din aceeaşi China.
Ambii autori au emigrat în SUA, respectiv Franţa, pentru a-şi putea aşterne pe hârtie ideile.

-Uimire şi cutremur; În necunoştinţă de cauză de Amelie Nothomb (foto) – despre experienţele pe care le-a îndurat autoarea în Japonia natală (tatăl ei a fost ambasador al Belgiei în mai multe ţări asiatice), unde a fost văzută ca... occidentală

-Povestea celor 47 de ronini de Allyn John - roninii sunt samurai fără stăpân, iar această poveste este „legendă naţională” în Japonia.
Nu am înţeles de ce FILMUL (2013, cu Keanu Reeves) trebuia transformat într-o poveste fantastică, plină de efecte speciale!!! cu vrăjitoare şi alte alea...
Îmi răspund tot eu: Ca să dea bine la box office! Mde, că asta e lumea în care trăim!

-Jurnalul Perlei Orientului de Maureen Lindley – o biografie îmbrăcată în ficţiune a unei spioane japonezo-chineze în al Doilea Război Mondial

-Ultima concubină de Lesley Downer – pe mine cartea asta m-a ajutat să aflu şi să înţeleg mai multe despre Japonia cu puţin înainte de 1868, când puterea în Japonia a trecut din mâina shogunilor în cea a Împăratului.


CĂRŢI PE CARE LE-AM ÎNDRĂGIT ŞI LE ÎNDRĂGESC (ÎNTR-O ORDINE ALEATORIE!!!)

-Dragoste în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez; aceasta e preferata mea din opera columbianului – în rest, am citit aproape toate producţiile regretatului scriitor; am început cu „Cronica unei morţi anunţate”

-Spuma zilelor de Boris Vian – cea mai frumoasă POVESTE de dragoste suprarealistă; de fapt, una dintre cele mai încântătoare poveşti aşternute într-o scriere.
Totul este atât de vizual la Vian (1920-1959), încât ai impresia că urmăreşti un film - mai precis zis o piesă de teatru, nu că CITEŞTI! Decorurile sunt uluitoare...
Ce viaţă scurtă a avut acest om (inginer, inventator, scriitor - poet, romancier, dramaturg -, traducător, muzician), dar câte a lăsat în urma lui...


-Femeia nisipurilor de Kobo Abe – SUPRAREALISM

-Eseu despre orbire de Jose Saramago

-Parfumul de Patrick Süskind – SUPERB, căci un alt superlativ e mult prea slab; germanul se fereşte de publicitate; FILMUL, „Parfumul: Povestea unei crime” (2006), i-a avut în distribuţie, printre alţii, pe Dustin Hoffman şi Alan Rickman
„Parfumul” l-a inspirat pe Kurt Cobain să scrie melodia „Scentless Apprentice” (Nirvana).



-1984 de George Orwell, maestrul satirei politice

-Viaţa lui Pi de Yann Martel – cartea a fost în parte aventură, filosofie, religie, metaforă..., iar filmul – o adevărată încântare vizuală! Regizorul Ang Lee şi-a meritat pe deplin OSCARUL!

-Corecţii de Jonathan Franzen (publicat în SUA în 2001); din nefericire, preconizata ECRANIZARE din 2011 (cu Ewan McGregor, Maggie Gyllenhaal şi alte nume sonore) nu s-a mai concretizat. HBO a abandonat proiectul, din pricina dificultăţilor apărute în adaptarea romanului.
Jonathan Franzen a pierdut Premiul Pulitzer în 2002 în favoarea „Empire Falls” de Richard Russo, transformată ulterior, tot de HBO, într-un film de succes - cu Ed Harris şi Philip Seymour Hoffman.

-Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier – POVESTEA (imaginată de autoare) a realizării capodoperei omonime a pictorului olandez Vermeer (1632-1675). Roman istoric, dar şi cu iz de dragoste.
ECRANIZAREA a prilejuit întâlnirea dintre Scarlett Johansson şi Colin Firth.

-Nu te mişca de Margaret Mazzantini; scriitoarea născută în Irlanda este căsătorită cu actorul, regizorul şi scenaristul italian Sergio Castellito, care a ECRANIZAT câteva opere ale lui Margaret, două dintre ele cu Penelope Cruz ca protagonistă - după cartea menţionată - şi recentul Venuto al mondo/Născut din nou.



-Atlasul norilor de David Mitchell; FILMUL completează perfect cartea

-Căsătorie de amatori de Anne Tyler
-Să nu mă părăseşti de Kazuo Ishiguro, autorul Rămăşiţelor zilei
-Pe plaja Chesil şi Ispăşire de Ian McEwan
-Franz Kafka – Castelul, Procesul şi nuvele – Metamorfoza în special

-Mic dejun la Tiffany de Truman Capote; filmul cu Audrey Hepburn este cu mult diferit faţă de scriere; Capote s-a împotrivit multă vreme ECRANIZĂRII

-Confesiunile lui Max Tivoli de Andrew Sean Greer

-Fotbal şi pizza, singura carte pe care am citit-o de John Grisham, care şi-a plasat aici acţiunea în Italia, în lumea FOTBALULUI AMERICAN, care acolo este al doilea ca valoare din lume, după ţara-mamă SUA

-Marţi cu Morrie de Mitch Albom
-O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii de Mark Haddon – o carte cu tentă poliţistă, cu un adolescent care are Asperger.
Serialul Parenthood abordează cu mult rafinament această temă sensibilă.


-Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini; afganul trăieşte în America şi a studiat Medicina; „Splendida cetate a celor o mie de sori” şi „Şi munţii au ecou” reiau multe teme din „Vânătorii...”

-Jurnal în piatră de Carol Shields; am aflat abia după ce am citit-o că a obţinut Premiul Pulitzer
-Strada Le Havre de Paul Guimard – ţin minte impresia deosebit de puternică pe care am încercat-o la închiderea paginilor

-Cu inima smulsă din piept de Radu Paraschivescu – o incursiune în istoria... Portugaliei secolului 14, dar şi o poveste de dragoste ☺

-Portocala mecanică, cea mai importantă realizare a prolificului scriitor (şi compozitor!) Anthony Burgess (1917-1993); în afara multor altor lucruri, mi-a rămas LIMBAJUL special inventat de englez

-Mă numesc Salma de Fadia Faquir – despre cruzimea „tradiţiilor”, „obiceiurilor” în lumea arabă în ceea ce le priveşte pe femei; Fadia Faquir s-a născut în Iordania, însă şi-a definitivat studiile şi trăieşte în Marea Britanie; în România i-a mai apărut volumul „Stâlpi de sare”, însă nu l-am citit

-Pe neşteptate, dragoste de Aharon Appelfeld – nu vă aşteptaţi la romantism, că NU E; în mare parte, e despre ceea ce înseamnă A SCRIE

-Orele de Michael Cunningham
-Opere de KURT VONNEGUT, în special Pianul mecanic şi Abatorul cinci
-Rebecca de Daphne du Maurier
-Trilogia Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon
-Teatru (Un tramvai numit dorinţă, Noaptea iguanei ş.a.) de Tennessee Williams
-Structura cărţii O zi de David Nichols este deosebită
-Vălul pictat de W. Somerset Maugham
-Hoţii de frumuseţe de PASCAL BRUCKNER
-În clipa morţii de Jim Crace
-Vila Amalia de Pascal Quignard

-Ethan Frome de Edith Wharton
-Împreună de Anna Gavalda, o carte foarte caldă, despre puterea RELAŢIILOR între oameni. TRANSPUNEREA PE ECRAN din 2007 îi are în distribuţie pe Audrey Tautou şi Guillaume Canet.



-Pulbere de stele de Neil Gaiman; FILMUL, Stardust (2007, cu Claire Danes şi Michelle Pfeiffer), a fost apreciat – pe rottentomatoes, de exemplu, are 76%.

-Apă pentru elefanţi de Sara Gruen – o incursiune în lumea circului de altădată, o reflecţie asupra bătrâneţii şi... o poveste de dragoste. Pe de o parte dragostea faţă de animale, pe de alta o POVESTE interzisă între un el şi o ea.
FILMUL (2011) a accentuat povestea de dragoste umană, lăsând restul în spate.


-Ca apa pentru ciocolată de mexicana Laura Esquivel – o POVESTE la limita fantasticului, legată de mâncare şi dragoste (mâncaţi înainte de a citi ☺ sunt nişte REŢETE de îţi vine să mori cu cartea în braţe); un BESTSELLER ecranizat în 1992 şi nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun film străin

- Eseuri de îndrăgostit – colecţie de eseuri filosofice semnată de Alain de Botton




☺ Mi-e greu să încadrez „Ganhdi” de Jose Freches strict la BELETRISTICĂ sau FICŢIUNE. Să zicem că e la graniţă.

-Viaţa mea cu Saddam Hussein, scrisă de amanta dictatorului timp de 30 de ani
-În Millenium, Stieg şi eu, cea care i-a fost alături pe parcursul vieţii (iubită) lui Stieg Larsson, autorul celebrei trilogii „Millenium”, POVESTEŞTE câteva amănunte interesante despre acesta şi despre munca pe care a depus-o, înainte de a fi lovit de un infarct, la doar 50 de ani.

Şi...
-1001 cărţi de citit într-o viaţă


SĂ MORI DE RÂS, NU ALTA!

-XXL de Rob Grant – mult umor englezesc şi destulă acţiune pentru a satisface gusturi diverse, despre GRAŞI şi cei care se văd graşi ☺ titlul în original e „Fat”

-Mă sinucid altă dată de germana (!) Kerstin Gier


Să nu uit, la PREFERINŢE, cărţile şi autorii lor despre care am scris până acum pe blog... ☺

Începând din primăvara lui 2013, actriţa LAUREN GRAHAM (Gilmore Girls, PARENTHOOD) este recunoscută şi ca scriitoare de succes – apreciată atât de public, cât şi de criticii literari.

O carte despre viaţa jurnalistului în particular - si un pic la locul de munca :)

În afara faptului că ECRANIZAREA cărţii a apărut anul acesta, „Hoţul de cărti” a stat multe săptămâni în lista bestseller-urilor New York Times, un barometru important în această lume a scrisului.

Doi scriitori în trei articole: Douglas Kennedy şi Nick Hornby – de două ori – prima şi a doua oară
Douglas Kennedy se bucură de o recunoaştere mai mare în Europa decât în ţara lui natală, SUA.

Înainte să adorm de S.J. Watson
Ecranizarea acestei cărţi va fi lansată în toamna lui 2014, cu Colin Firth şi Nicole Kidman în rolurile principale.

Citiţi-o şi vedeţi ce (vi) se întâmplă!


Spor la citit!
Şi mie, şi vouă! ☺


Related Posts Plugin for 

WordPress, Blogger...

2 comentarii:

  1. Wow, un articol foarte bine scris! Ba chiar m-a inspirat sa ies si eu putin din zona mea de confort si sa aleg carti carora pana acum nu le-am aruncat o a doua privire. Cred ca cel mai curand voi citi Adevarata viata de gheisa, e pe lista mea de lecturi de ceva timp. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru aprecieri si ma bucur ca te-am inspirat - asa cum faci si tu la randul tau pentru mine si pentru altii!
    Adevarata viata de gheisa este, asa cum imi place mie, o poveste adevarata; lui Mineko Iwasaki nu I-a convenit deloc scrierea lui Arthur Golden despre gheise.

    RăspundețiȘtergere