„Farmecul discret al vietii conjugale" şi „Cinci zile" - Douglas Kennedy

De ce din nou Douglas Kennedy?

Pentru că am citit „la foc automat" trei cărţi ale lui - una, Clipa, v-am prezentat-o zilele trecute.

Pentru că Douglas Kennedy este unul dintre scriitorii de care mă simt cel mai apropiată - pentru că vorbeşte despre chestiuni care sunt prezente în viaţa fiecăruia: relaţii interpersonale, decizii, iluzii, deziluzii. Capcanele vieţii. Consecinţe.

Are suspans măsurat, care te ţine în priză fără să dea în clocot.

Scrierile lui Douglas Kennedy te determină să reacţionezi, în interior.

Dincolo de POVESTE, dincolo de cadrul în care şi-a plasat acţiunea, Douglas Kennedy ştie să fie aproape de sufletul uman. De profunzimea lui. De profunzimea vieţii.

Te atrage şi prin aspectele psihologice şi filosofice bine conturate.

Meditaţii asupra vieţii.

Romanul Clipa a devenit numărul unu pe lista mea cu romanele lui Douglas Kennedy, la... egalitate cu Jocurile destinului.

Ambele sunt cărţi cu atingere istorică, dar şi cu poveşti de dragoste tulburătoare, prinse în contextul politic în care s-au desfăşurat.

Dar astăzi vreau să vă vorbesc despre celelalte două cărţi ale lui Douglas Kennedy pe care le-am devorat în ultimele zile.

Şi fiindcă nu vreau să mă repet, vă voi ruga să vizitaţi Camera Douglas Kennedy (de fapt, separeul) pentru a înţelege mai bine scrierile americanului care se bucură de recunoaştere peste tot în lume, mai ales (paradoxal) în Europa.

Cele două cărţi, Farmecul discret al vieţii conjugale şi Cinci zile, mi-au produs o stare melancolică şi m-au pus pe gânduri, mai ales în privinţa relaţiei pe care o trăiesc.

Toate accentuate de vremea de afară. VREAU SOARE! Să se întoarcă odată din concediul nefericit pe care şi l-a luat, că ne-am săturat!!!

În aproape toate scrierile lui Douglas Kennedy răzbate tema închiderii de bunăvoie şi din motive diverse în ceva ce nu îţi (mai) convine. În care nu te mai simţi confortabil – nu mai eşti tu însuţi.

Trebuie să ne luptăm cu închisoarea pe care ne-o creăm - este un citat din Madame Bovary a lui Flaubert, pe care Douglas Kennedy îl foloseşte în Farmecul discret al vieţii conjugale.

Depinde numai de noi să vrem să ieşim din această situaţie, apoi să luăm toate măsurile să ieşim din ea, cu tot riscul pe care îl comportă.

Trecerea ireversibilă a timpului (vă amintiţi de Six Feet Under?) este un alt mare subiect abordat atât în Cinci zile, cât şi în Farmecul discret al vieţii conjugale.

FARMECUL DISCRET AL VIEŢII CONJUGALE

Editura: Trei

Anul apariţiei în România: 2013

Titlul original: State of the Union (cartea a fost publicată în premieră în 2005)

Din nou, la fel ca la Tentaţia, titlul este înşelător.

Nu de tot...

Poate fi derutant pentru cei care se aşteaptă la un studiu de caz asupra căsniciei.

Cartea este împărţită în două - perioada tinereţii, 1966-1973, şi cea a maturităţii, 2003.

Viaţa liniştită a lui Hannah devine brusc publică. Trecutul o urmăreşte.

În anii '60, tatăl lui Hannah era un profesor universitar membru al unei mişcări ultraradicale. Era celebru pentru activitatea pe care o desfăşura.

Mama (o pictoriţă cu expoziţii la activ) îi aduce lui Hannah critici fără oprire.

Părinţii lui Hannah au vieţi destul de separate; nu sunt despărţiţi la propriu, cumva se suportă unul pe altul în căsnicie, între desele momente de răbufniri.

În aceste condiţii, Hannah îşi doreşte doar să îşi întemeieze propria familie. Să fie fericită. Să lupte pentru fericire.

Se căsătoreşte de tânără cu Dan, un medic în devenire. Activitatea lui îi duce într-un orăşel. Hannah încearcă să facă faţă maternităţii şi vieţii conjugale.

Are o aventură, care durează câteva zile.

☺ Printre multe alte aspecte, Farmecul discret al vieţii conjugale atinge aspectul BANILOR, asemănător romanului Nu pleca...

Siguranţa financiară, apoi obsesia de face (şi a cheltui) cât mai mulţi bani versus implicaţiile pe plan psihic induse de acestea.

„Shopping-ul a devenit activitatea culturală centrală a vremurilor noastre." (pagina 295)

☺ Unul dintre personajele-cheie din carte suferă de autism, la fel ca fiul lui Douglas Kennedy.

Omul Douglas Kennedy

CINCI ZILE

Editura: Trei

Anul apariţiei în România: 2014

Titlul original: Five Days (cartea a fost publicată în premieră în 2013)

☺ Este cea mai recentă carte scrisă de Douglas Kennedy şi cea mai recentă publicată în România a scriitorului.

Laura trăieşte de câţiva ani singurătatea în doi.

Soţul ei s-a îndepărtat de ea şi de (aproape) tot ce înseamnă viaţa conjugală, are răbufniri de răutate nejustificate. Şi-a pierdut locul de muncă de multe luni, iar pe capul femeii, tehnician radiolog, au căzut toate responsabilităţile casei - inclusiv cele atât de vitale financiare.

În meseria pe care o are, Laura are de-a face constant cu moartea sau cu apropierea acesteia. Observă înaintea tuturor ce se petrece în organismul unei persoane, dacă aceasta este condamnată sau salvată pe moment.

„Am văzut imediat cancerul. Ca întotdeauna când îmi dau seama brusc ce e, am icnit: mă uit la începutul sfârşitului." (pagina 11)

Meseria începe să o afecteze din ce în ce mai mult pe femeie.

Pesimismul i se accentuează, reflectează din ce în ce mai mult la însemnătatea vieţii ei, la cum a decurs viaţa ei şi la ce putea face pentru a fi mai bine, pentru a nu rămâne închisă în existenţa ei.

„Cum mi-am permis să rămân ţintuită locului? Şi de ce atâţia oameni pe care îi cunosc s-au convis singuri să accepte orizonturi limitate?" (pagina 32)

Laura are un fiu de 19 ani, care încearcă să îşi facă loc în complicata lume a artelor şi de care face tot posibilul să fie cât mai apropiată. Taică-său îl respinge şi îl critică la mare artă.

La o conferinţă pe teme medicale, Laura întâlneşte un agent de asigurări. Fiecare vine cu propriile nefericiri.

Dar... fiecare are de făcut o alegere.

Vor lua amândoi aceeaşi decizie radicală?

Povestea de dragoste pare un pic exagerată - sau n-am ajuns eu încă la 40+ ca să dau asemenea verdicte.

(Douglas Kennedy are 59 de ani, în caz că vă întrebaţi.)

Ce m-a dat peste cap cel mai tare în cartea asta sunt desele referiri la curgerea TIMPULUI.

Odată cu înaintarea în vârstă, ai impresia că timpul trece din ce în ce mai repede.

Când a trecut şi săptămâna asta, anul ăsta?, te întrebi tot mai des.

Ceea ce ţi se părea enorm la patru ani acum e doar o picătură.

„Timpul se micşorează o dată cu acumularea anilor. Sau, cel puţin, asta-i percepţia. Realitatea empirică este că timpul nu se lungeşte şi nici nu se scurtează.  (...) Ceea ce se schimbă este felul în care îi simţim viteza - şi valoarea lui din ce în ce mai mare" (pagina 55)

Farmecul discret al vieţii conjugale şi Cinci zile au câte ceva în comun.

Subiectele de mai jos au fost pomenite în cele două, măcar în treacăt.

☺ Relaţia părinte - copil adult. Aceasta reprezintă una dintre TEMELE CENTRALE atât în Farmecul discret al vieţii conjugale, cât şi în Cinci zile

☺ Căsniciile (care ajung) nefericite - o altă temă predilectă a lui Kennedy

☺ Depresia şi depăşirea într-o anumită măsură a acestui obstacol emoţional

☺ Ateismul

„Una dintre marile probleme la faptul de a nu crede într-un Dumnezeu care controlează tot este că, atunci când se întâmplă lucruri îngrozitoare, nu te poţi consola cu gândul că totul e conform unui plan divin." (pagina 315, Farmecul discret...)

„Care e rostul tuturor străduinţelor şi suferinţei noastre cât timp suntem aici...? (...) Cât îi invidiez pe oamenii care au o credinţă religioasă! (...) Trebuie să fie minunat să spui: Da, la urma urmelor există un rost! Da, am să-mi petrec restul veşniciei cu toţi cei pe care-i iubesc...

Dar vei da şi de acei pe care nu-i iubeşti... de cei care te-au nedreptăţit în viaţa vremelnică..." (pagina 477-478, Farmecul discret...)

☺ Parisul - dorinţa de a ajunge în oraşul Turnului Eiffel

☺ Alergarea ca eliberare şi ca libertate

Precizare: Am citit cele două romane în ordine inversă, dar am ales să le prezint în ordinea de mai sus în funcţie de impactul pe care l-au avut asupra mea.