Cota 2000 – Cum mi-am făcut faţa franjuri

După ce am respirat splendidul apus de sâmbătă 10 ianuarie, duminică 11 am tras adânc aer din natură şi m-am îmbătat, prima oară în 2015, cu MUNTE.

Ca să nu mai spun de Munţii Bucegi – prima vizită deja pe anul ăsta! ☺

Duminică 11 ianuarie 2015 destinaţia era Sinaia - Castelul Peleş. Nu m-am mai plimbat în grădina din exteriorul Complexului Peleş de vreo zece ani, iar înăuntrul Castelului am intrat o sigură dată, la începutul anilor ’90, într-un concediu cu mama şi cu sora mea.

Dar...

A nu ştiu câta oară planurile s-au răsturnat. Am ieşit din maşină la o benzinărie, pentru o pauză, şi am dat peste aerul nici rece, nici cald (taman bun!), cu soarele rege absolut.

CUM?! Să mă închid acum între pereţii unei clădiri (fie ea şi Peleş)?!

Nu prea departe de locul de popas, vârfurile munţilor scânteiau ademenitor.

DA! Vreau la MUNTE!

Şi, cum mă invadaseră în ultima vreme imagini din Masivul Postăvarul... GATA, acolo mergem!

Numai că, la un calcul scurt, dă cu virgulă: timpul era la limită, ar fi însemnat o fugă din care n-am fi înţeles nimic. Ne-ar fi rămas ceva din excursia asta probabil câteva imagini surprinse în goană de aparatul de fotografiat.

Cum eram aproape de Sinaia, am zis să fie Cota 1400, eventual 2000.

Mă mai răzgândesc o dată, că tot nu ajunsesem în Sinaia:  TransBucegi, până la Piatra Arsă! Şi de acolo pe platoul Bucegilor!

Un poliţist ne-a spus că drumul nu este degajat de zăpadă, fiindcă nu este încă deschis oficial. Of! Biiinee!

Revenind la revenire: Cota 1400 să fie!

Numai că, odată ajunşi în dreptul Cabanei Schiorilor (Schiori) - 980 m altitudine -, un alt poliţist se uită cam ciudat la noi:

„Mmmm... aveţi ce vă trebuie...?”

„Adică?” întreb io, care oricum nu mă pricep ☺

„Până la 1400 nu prea ajungeţi cu maşina asta” (o dubă de serviciu, Dacie) – drumul („judeţean”, de!) nu era degajat de zăpadă şi se aluneca biiiine, cu toate cauciucurile de iarnă.

Schimbare de plan. Again!

De câte ori m-au adus picioarele sau maşina în zona asta, m-am tot holbat la telegondolele cele rozalii.

Mi-am tot zis că e inutil să arunc banii doar pentru o plimbărică de plăcere într-o „căsuţă” din asta – dacă tot aveam instrumentele de mai sus, adică picioarele sau maşina.

Ei, uite ocazie de dat cu telegondola!

Parcarea din jurul maşinăriei se prezenta super-aglomerată; am luat-o la pas aproape un kilometru din locul unde am lăsat maşina.

Să nu uit: TARIF parcare – 5 lei.

COTA 1400, DUPĂ UN AN

În martie 2014, eram aici împreună cu bunica mea şi Ion.

Citiţi AICI cum a urcat bunica mea de la 1400 la 1500 m, la 81 de ani!

Scurtă dezmorţire până la Cabana Valea cu Brazi – Cota 1500.

Am găsit-o închisă, la fel şi în martie 2014. Nu-i bai, nu ne era foame, dar parcă voiam să stau olecuţă pe o băncuţă, cu nasul la soare...!

Ce se vede de vizavi de Cota 1400 (Muntele Nucet)

TOT MAI SUS! COTA 2000. A doua experienţă inedită pe cablu

Era parcă prea... cald la Cota 1400, prea aglomerat.

Iar aerul... mda... nu era suficient de TARE pentru nasul meu.

Şi voiam MAI SUS! Întotdeauna mi-am dorit „mai sus”!

Mi-era dor de zăpada albă-albă, fără sare, nisip şi altele asemenea.

Am preferat aerul liber din telescaun celui închis din telecabină, albul şi verdele pădurii proiectate direct în ochii noştri.

Din telescaun vedere:

Observaţi telecabina?

Telescaunul pe ruta Cota 1400 – Cota 2000 Sinaia a fost inaugurat în februarie 2006 şi are o lungime de 2017 metri, cu o diferenţă de altitudine de 565 metri.

☺ Trebuie să precizez că ne-am urcat, eu şi Ion, în premieră atât în telegondola Sinaia, cât şi în telescaunul de 1400 - 2000.

Prefer, de câte ori am ocazia, să o iau la pas pe munte.

☺ Distanţa dintre clădirile ce adăpostesc instalaţiile pe cablu care vin de la Cota 1400, telescaun şi telecabină, este de aproximativ 10 minute, în urcare uşoară.

Clădirea telecabinei şi Salvamontul

Soarele se proiecta în zăpada îngheţată, o lumina aproape ireal (glazură de zahăr!), însă nu era suficient ca să o topească – doar să o înmoaie, cât să poţi înainta fără te atrage gravitaţia înspre sol.

Vântul - cel specific platoului Bucegilor, destul de puternic, cu momente de calm.

Sunt la munte şi altceva nu mai contează!

O scurtă ocheadă în jur: Nu ieşea niciun fel de fum de la Cabana Mioriţa (1.960 m altitudine), semn că nu era nimeni acolo... sau poate ne-am înşelat... nu am fost atât de curioşi încât să ne ducem până acolo.

Soarele începea să se pregătească de culcare la trei şi jumătate

Măreţia naturii

SĂNIUŞ LA COTA 2000!

Tocmai am redescoperit, în scurta vacanţă de iarnă, bucuria săniuşului.

Duminică 11 ianuarie am ochit o singură persoană cu sania în imensitatea dimprejur şi, vorba aia: „Vreau şi eu!”.

Dorinţă îndeplinită!

Un mic chioşc şi o sanie măricică, din plastic, cu schiuri ataşate pe tălpici.

Tarif închiriere sanie Cota 2000: 10 lei

Dincolo, jos, era mai ieftin, 5 lei, dar nu se compară ca spectaculozitate, ca... alb, ca loc... sălbatic. La 1400, nu erau deluşoare la dispoziţie din belşug. Prea multă lume pentru mine pe acolo.

Iar peisajul... La Cota 1400 exista un sigur deluşor pentru sanie, iar în faţă - clădiri şi maşini! (alea care au reuşit să ajungă până aici)

Pârtiiiieee!

Ce dacă direcţia saniei era greu de controlat din cauza zăpezii întărite considerabil?

Ce dacă sania o lua câş înspre vale?! Era viteză, era zbor, era libertate!

Lasă, că pun piciorul jos, sania înaintează încă douăj’ de metri şi nu vrea să se oprească… şi ce dacă?!... îmi intră bucăţele de gheaţă în încălţări din cauza frânei continue… şi ce dacă?! Mai fac o tură!!!

Mai urc o dată dealul ăsta de 100 de metri lungime! Nu cad, că nu e gheaţa aia oglindă din Bucureşti, care s-a format din cauza lenei omenilor care n-au dat zăpada când a trebuit!

S-a molpsit şi Ion!

Din vârf

...ŞI CUM MI-AM ZDRELIT FAŢA

M-am lăsat prea tare purtată de valul extazului?

La un moment dat, m-am mutat de pe pârtia mea, fiindcă veniseră nişte schiori să şi-o revendice.

M-am lansat o dată pe o pârtie mult mai mică, de vreo 20 de metri lungime. Şi am pornit din nou!

Am pus ochii rapid pe niscaiva zăpadă adunată, ca să pun frână. Nici de sus şi nici de aproape nu se putea anticipa că acolo e mare parte gheaţă. Bulgări cu gheaţă, nu de zăpadă.

Şi, da, am luat o buşitură zdravănă!

Am aterizat pe partea dreaptă, majoritar pe partea dreaptă a feţei.

S-a auzit (am auzit) o trosnitură – gata, sigur mi s-a rupt ceva! ce-o fi, maxilarul, mâna?! Ochelarii (surpriză!) sunt fix la locul lor.

M-am ridicat repede, ameţeala m-a îmbrăţişat cu drag. Câteva secunde - blank. Mai curând galben-gri.

Ion s-a mirat cum de mi-a lipsit instinctul să pun mâinile la faţă. Uite că nu-i!

Pe draga mea interfaţă cu lumea, faţa cum ar veni, nu a fost plantată iniţial decât o zgârietură, sub nas. Plus, înspre bărbie, o julitură.

La dezgheţ, la Cota 1400, prima s-a mărit, iar a doua s-a colorat bine în roşu. Aceeaşi culoare au căpătat şi alte părţi de chip.

Mai peste un timp, au apărut umflăturile – buza, înspre bărbie, lângă ochi.

A fost o perioadă ca în timpul anesteziei – ace şi senzaţia de pietrificare, uşor-uşor.

Da, arătam ca bătută!

Nu se văd nicăieri urmele zgâlţâiturii decât pe faţă ☺

Mai doare ceva la maxilar, la umăr, la mâna dreaptă... vag. Dar semnele fizice sunt numai la suprafaţă, ca să îmi amintească în permanenţă cât de varză-s – nu că m-aş uita eu în oglindă prea des...

N-am căzut în viaţa mea la săniuş, n-am căzut în viaţa mea atât de tare!

Sunt destul de calculată şi nu dat rateuri de-astea...

TARIFE INSTALAŢII PE CABLU SINAIA

(valabile 11 ianuarie 2015)

☺ Tarife telegondolă Sinaia - în apropierea Castelului Peleş şi a Cabanei Schiorilor

Se ajunge până la Cota 1400

-         ADULŢI: 34 de lei urcare+coborâre; 20 de lei urcarea sau coborârea (o singură cursă)

-         COPII: 25 de lei urcare+coborâre; 13 lei urcarea sau coborârea (o singură cursă)

☺ Tarife telescaun/telecabină Cota 1400 - Cota 2000

Tarifele pentru telescaun şi telecabină erau identice pe 11 ianuarie 2015

-         ADULŢI: 30 de lei urcare+coborâre; 20 de lei urcarea

-         COPII: 18 lei urcare+coborâre; 11 lei urcarea

☺ Tarife complete (inclusiv cele pentru practicaţii de schi/snowboard) găsiţi pe site-ul oficial, AICI.

Câteva telefoane utile plus tarife găsiţi AICI.

NOTĂ

☺ Nu ştiu cine stabileşte exact tarifele, dar pe site-uri diferă un pic faţă de ce am plătit noi.

Cartelele de acces tipărite pe care le-am primit aveau valabilitate până pe 20 ianuarie la telegondolă, respectiv 13 ianuarie la telescaun.

Tot drumul ne-a costat, de PERSOANĂ (adultă), 34 (telegondolă) + 30 (telescaun) = 64 de lei.

 

FOTO deschidere: Telescaunul Valea Dorului (la Cota 2000)