„Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay - Drama care te cucereşte

Editura: Litera

Anul apariţiei: 2010

Titlul original: Elle s'appelait Sarah (cartea a apărut pentru prima dată în Franţa, în 2006)

Nu am mai scris de mult despre o CARTE. M-a dezamăgit „interesul" arătat lui Isabel Allende şi al său Caietul Mayei... O scriitoare de top (nu numai pentru mine) şi o carte alertă, cu umor, ironie şi personaje pitoreşti...

Nu înseamnă că nu am citit în timpul ăsta - chiar şi în recenta incursiune în Bucegi am cărat cu mine o carte, pe care am deschis-o noaptea, după ore şi ore de înotat prin zăpadă.

Acum, îmi deschid din nou BIBLIOTECA, fiindcă nu pot să trec peste Se numea Sarah, oricât m-aş abţine. ☺

Am citit cărţile Tatianei De Rosnay în ordinea inversă apariţiei în România - a fost întâi Vieţi secrete (despre a fi „altfel"), acum Se numea Sarah.

Se numea Sarah atinge subiectul sensibil al Holocaustului, mai precis evenimentele din Franţa din iulie 1942 - razia de la Vélodrome d'Hiver.

Pe 16 iulie 1942, în Franţa ocupată de nazişti, avea loc cea mai mare razie şi operaţiune de arestare a evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în această ţară.

Potrivit estimărilor, au fost arestaţi 13.000 de oameni, dintre care 4.000 de copii. Toţi au fost duşi la Vélodrome d'Hiver (un stadion acoperit), apoi - majoritatea - deportaţi la Auschwitz.

Autoarea Tatiana de Rosnay a ales să prezinte în Se numea Sarah „cazul" copiilor francezi care au avut de suferit de pe urma urii faţă de evrei.

„Acesta este tributul pe care îl aduc eu copiilor de la Vel' d'Hiv'. Copiilor care nu s-au mai întors niciodată. Şi celor care au supravieţuit ca să povestească", scrie Tatiana de Rosnay în debutul cărţii.

Însă Tatiana de Rosnay nu şi-a propus să ne înfăţişeze doar fapte istorice. Pe mine mă atrag cărţile/filmele care au ca substrat o poveste reală, dar care sunt încadrate într-o ficţiune, pentru a se  cimenta în mintea mea.

Tocmai asta şi este Se numea Sarah: „Câteva dintre evenimentele descrise sunt reale (...), mai ales marea razie de la Vélodrome d'Hiver. Aceasta nu este o lucrare istorică şi nici nu se pretinde a fi.", menţionează Tatiana de Rosnay în introducerea cărţii.

În paginile finale, este inserată o bibliografie stufoasă, care a ajutat-o pe Tatiana de Rosnay să pătrundă în 1942, în Paris, la Vélodrome d'Hiver...

Se numea Sarah este povestea lui Sarah, o fetiţă evreică, de origine poloneză, din Paris.

Urmărim în paralel destinul lui Sarah în cutremurătorul an 1942 şi viaţa unei americance căsătorită cu un francez şi stabilită la Paris, în vârstă de peste 40 de ani, Julia.

☺ Partea Juliei este relatată la persoana întâi, în timp ce partea lui Sarah este la persoana a treia.

Julia lucrează ca jurnalist şi i se încredinţează sarcina de a redacta un articol referitor la razia de la Vélodrome d'Hiver. Spre ruşinea ei, Julia nu cunoaşte nimic despre subiect.

Suntem în mai 2002, iar Franţa se pregăteşte să comemoreze 60 de ani de la cumplitele evenimente de la Vélodrome d'Hiver.

În investigaţiile pe care Julia le întreprinde pentru a se documenta, constată cu stupoare că sunt puţini francezi care cunosc detaliile raziei de la Vélodrome d'Hiver. Sau nu le pasă. Sau nu mai vor să le pese.

Sau, pur şi simplu, nu au habar, pentru că sunt prea tineri.

„Uneori, Miss Jarmond, nu este uşor să scoţi la lumină trecutul. Există suprize neplăcute. Adevărul e mai greu de suportat decât ignoranţa." (pagina 137)

Julia trece de la neştiinţă la conştientizarea cruntelor întâmplări ale lui 1942, apoi la implicare directă.

Se numea Sarah a devenit rapid BESTSELLER internaţional - datorită modului în care tratează subiectul Holocaust, dar şi frământările Juliei legate de evenimentele din 1942 şi din prezent.

Limbajul accesibil, ce stârneşte cu certitudine emoţie, îl determină pe cititor să se implice în poveste. În ambele poveşti, care se întrepătrund la un moment dat.

În fine, evenimentele istorice nu plictisesc. Se numea Sarah nu duce lipsă nici de modernele întorsături (răsturnări) de situaţie.

Se numea Sarah îţi înfige cuţite în inimă.

Povestea lui Sarah e cutremurătoare.

Pe lângă suferinţele legate de arestare, îndepărtarea de părinţi, înfometare, mizerie, Sarah este măcinată, la propriu, de ceea ce s-a întâmplat cu fratele ei mai mic - care s-a ascuns într-un dulap la sosirea poliţiştilor care i-au săltat familia.

Iar implicarea autorităţilor franceze în arestarea şi deportarea compatrioţilor e devastatoare pentru Julia:

„...Au fost trimişi direct la camerele de gazare.

- De guvernul francez, în autobuze franţuzeşti, în trenuri franţuzeşti, am adăugat eu." (pagina 129)

*Mai multe despre evenimentele istorice din 1942 relatate în Se numea Sarah (razia de la Vélodrome d'Hiver) puteţi citi AICI.

ECRANIZARE

Filmul realizat după Se numea Sarah, este o producţie franceză - Elle s'appelait Sarah/Sarah' Key/Se numea Sarah.

A fost lansat în 2010 şi a fost bine primit de critici; eu nu am apucat încă să îl văd, pentru că sunt încă sub impresia cărţii (chiar şi peste o lună de la ultimul cuvânt) şi mi-e teamă că emoţiile cinematografice pălesc în faţa celor dintre rândurile tipărite.

Elle s'appelait Sarah o are în rol principal pe Kristin Scott Thomas. Un alt actor cunoscut din distribuţie este Aidan Quinn, care în Se numea Sarah cartea deţine o „partitură" esenţială.

Autoarea Tatiana de Rosnay are şi ea o scurtă apariţie în filmul-ecranizare.

DESPRE AUTOAREA Se numea Sarah

Tatiana de Rosnay s-a născut în Franţa, în 1961. Are rădăcini franceze, engleze şi ruse.

În familia ei sunt (au fost) o actriţă (străbunica), un om de ştiinţă (tatăl), un pictor (bunicul), diplomaţi (din partea mamei).

Tatiana de Rosnay şi-a trăit copilăria în Paris şi Boston. În Anglia, a obţinut o diplomă în literatură engleză.

Revenită pe meleaguri natale, Tatiana de Rosnay a fost pe rând ofiţer de presă, jurnalist şi critic literar.

A început să publice romane din 1992, atât în limba franceză, cât şi în engleză.

În 2011, „Le Figaro" a inclus-o pe Tatiana de Rosnay în „Top 10 cei mai citiţi autori francezi".