Salina Praid – Buticuri, parc de distracţie, cantină şi... sare

Am revenit în Ţinutul Secuiesc, după micul ocol din Ceahlău – ca să fiu sigură că nu ratez şi de data asta muntele legendelor!

Sovata am cunoscut-o în 2013, aşa că am sărit peste priveliştea Lacului Ursu şi a împrejurimilor.

Obiectivul nostru principal era acum Salina Praid. Între timp, am aflat că de la Sovata circulă şi o mocăniţă.

Ia să încercăm! Avem timp şi de Salina Praid, şi de relaxarea în tren – ultima cursă pleca după-amiaza târziu.

Sunt 14 kilometri de traseu pitoresc între Sovata şi Câmpu Cetăţii (ambele din judeţul Mureş). Abia aştept!

ZIUA 13 – 30 AUGUST 2014 (sâmbătă)

Ne-am trezit, aşadar, devreme.

Afară era soare, frumos... un vânticel răcoros. O grădină mare la locul de cazare, cu pomi, flori fel-de-fel, verde la discreţie.

Dar cine credeţi că era prost dipus? N-aţi ghicit? Maşina noastră! Abia trecusem de episodul cu pana de ieri, că îşi revine la programul normal dinainte de reparaţiile din Gheorgheni - nu mai vrea să plece dimineaţa, decât cu mulţi gâdilici!

20 de minute am dat la cheie, Ion s-a mânjit de ulei... poate nu rămânem totuşi pe aici, la un miliard şi jumătate de kilometri de Bucureşti!

Maşina asta n-a avut nevoie în viaţa ei de o reparaţie serioasă – de ce se aglomerează problemele tocmai atunci când trebuie schimbată??! (cei de la firma lui Ion primiseră deja garnituri noi)

Intrare în salină cu autobuzul!

Parcăm maşina noastră dragă şi căutăm intrarea în Salina Praid. Ni se indică punctul de unde putem achiziţiona bilete, iar tanti de la casă ne spune să luăm loc pe bancă, pentru că vom fi săltaţi de acolo de o maşină!

La vreun sfert de oră, soseşte... autobuzul. Unii au loc pe scaune, alţii (destui) merg în picioare. Mi-e era dor...! Coborâţi la prima?

După o mică porţiune de lumină, intrăm de-a dreptul în mină! Ce original!

(foto: wikipedia.ro)

Eu, cârcotaşă, mă întreb de ce tre’ sedentarismul ăsta – uite, la Salina Turda am mers pe jos - până la secţiunea de agrement – mai bine de un kilometru şi n-am murit!

Aflu că maşina ne-a dus 1250 de metri în interiorul Salinei Praid. Dar, din staţie, ca să fii în mijlocul acţiunii, la „Orizonul 50”, cel cu diverse facilităţi, ai de coborât 250 de trepte – unele surse indică 300, eu una n-am stat să le număr! La întoarcere va fi mai greu pentru unii! ☺

Ajungem la 120 de metri în adâncul pământului (faţă de suprafaţă), şi dăm de...

Galeria comercială subterană

Zona destinată turiştilor în Salina Praid se întinde pe 1300 de metri.

Aţi citit titlul - asta e ordinea a ceea ce mi-a rămas din vizita la salină.

Din păcate.

Eu am intrat acolo ca să mă minunez în special... pe seama sării, nu a comerţului!

Am văzut Salina Praid perfect încadrată în societatea de consum. Sunt buticuri şi tarabe cu articole pe care le găseşti şi afară, mai mult ca sigur la preţuri mai mici.

Să nu uit de semnalul extra la telefon, la peste 100 de metri în buricul pământului, Internet la discreţie, diverse locuri pentru agrement – ba o masă de biliard, ba una de ping-pong. Ba şi un mini-cinema 3D!

Mai sunt, important pentru cei care vin cu cei mici, terenuri de joacă şi creaţie. Leagănele sunt răspândite în multe locuri.

Aici funcţionează şi primul parc de aventură din Europa aflat într-o salină (vezi fotografia de deshidere).

Asta este partea strict comercială a Salinei, care ocupă cea mai mare suprafaţă.

Salina Praid versus Salina Turda (părere personală)

Salina Turda - imagini găsiţi AICI - mi-a rămas la suflet, în timp de Salina Praid mi s-a părut rece.

Pe mine lumea consumeristă şi prea tehnologizată nu mă prea atrage – asta ar mai fi o explicaţie a ceea ce am simţit în Salina Praid, în mare parte, văzând tot comerţul ăla.

☺ La Salina Turda tariful este chiar mai mic decât la Salina Praid, 20 de lei/adult.

În plus, acolo ai parte de spectacole de teatru şi concerte... ca să nu mai vorbesc de tot jocul de lumini! (la Praid, iluminatul este fad, dacă îmi permiteţi cuvântul). Şi de sarea ce atârnă pe toţi pereţii...!

Am dat bani la Turda pe o plimbare cu barca pe lacul subteran, pe o tură cu roata, pe vreo cinci monede imprimate pe loc, la un automat, cu Salina – dar n-am simţit că îi dau degeaba, aşa cum ar fi fost cazul dacă aş fi umblat la portofel în Salina Praid – în afara taxei de acces.

La Salina Turda a fost o experienţă, mi-ar fi plăcut să se „inventeze” şi la Praid distracţii de genul celor de acolo... aici, ce să fac? Să îmi cumpăr nişte botoşei, o cremă de mâini şi nişte magneţi? (am luat şi d-ăştia, dar de afară, plus un săpun de sare).

Bine, recunosc: Poate dacă ajungeam întâi la Praid, apoi la Turda, altele ar fi fost emoţiile de aici. Poate, zic, Salina Praid mi s-ar fi părut încărcată de originalitate – aşa, ca la începutul tururilor celor mai importante saline transilvănene.

CE MI-A PLĂCUT, TOTUŞI, ÎN SALINA PRAID

☺ INTRAREA despre care am pomenit mai sus.

☺ AERUL

Ca în orice salină, aerul nu conţine alergeni şi are de peste o mie de ori mai puţine bacterii şi alte microor­ganisme dău­nă­toare decât cel din oraşe.

În salină, se pot trata bolile respiratorii.

De asemenea, efortul fizic făcut în salină întăreşte imuni­tatea şi ajută la... re­glarea greutăţii corporale.

În fine, o tură în salină ajută la relaxare, revigorare şi la înfrumuseţarea pielii.

☺ MUZEUL

Vizita intră în preţul biletului (vezi mai jos). Veţi afla informaţii despre trecutul şi prezentul Salinei Praid, veţi observa instrumentele de extragere a sării din cele mai vechi timpuri până azi.

„Vreau şi eu aici!” a devenit motto-ul acestui concediu.

Acum, a fost când am văzut în fotografii Dealul de sare.

Avem în program Dealul şi Mocăniţa – să vedem cum le împăcăm.

În galeria vinurilor sunt expuse diferite sortimente de băutură, dar şi instrumente prin care se prepară licoarea.

☺ BISERICA

Capela din Salina Praid a fost construită în 1993.

În fiecare zi de miercuri, joi şi vineri, aici se oficiază slujbe pentru ortodocşi, catolici şi reformaţi.

 

☺ PUNCTUL DE BELVEDERE

După ce treci de partea comercială şi de agrement a Salinei Praid, urci câteva trepte şi ajungi la Punctul de Belvedere „Mina Iosif”. 

Fotografiile de mai jos sunt realizate prin geam (nu se deschidea). În partea de sus, pata aceea este chiar lumină naturală – ieşirea la suprafaţă (foto 3, făcută un pic mai târziu).

☺ RESTAURANTUL

Ei îi zic „restaurant”, dar e cantină în toată regula. Nu vine nimeni la masă să îţi ia comanda, te duci singur şi zici ce vrei, îţi iei tava şi o altă tanti îţi socoteşte cât costă. În cazul nostru, nota produsele pe hârtie şi calcula cu pixul, fiindcă se defectase sistemul.

Apoi, cauţi o masă, îţi lipeşti tălpile de sare şi serveşti o masă de prânz originală. Poftă bună!

*Restauranul este situat la acelaşi nivel cu punctul de belvedere.

☺ SCULPTURILE ÎN SARE

DESPRE SALINA PRAID

☺ Salina Praid este o mină de sare gemă, una dintre cele mai mari mine de sare din ţara noastră şi din Europa - cea mai mare salnă din România este Slănic Prahova.

În Mina din Praid mineritul permanent a început în 1787; în 1762, a fost deschisă Mina Iosif.

La Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” din București (Parcul Carol I – Libertăţii) se află expusă cea mai veche instalație folosită într-o salină din România, crivacul de la Salina Praid.

☺ Temperatura constantă din Salina Praid, indiferent de anotimp, noapte sau zi, este de 16 grade Celsius.

☺ În 1980, în Salina Praid s-a deschis o bază de tratament.

☺ Vara, lângă Salina Praid funcţionează un ştrand cu apă sărată.

Vrei să mergi şi tu la Salina Praid?

Ca să ajungi la Salina Praid trebuie să iei calea localităţii Praid – cea mai mare comună din judeţul Harghita.

Aceasta este situată la 10 km de Sovata – pe DN 13A, un sfert de oră cu maşina personală, însă există şi curse de micobuz.

Cu această ocazie, deşi localităţile sunt mai mult decât apropiate, treci graniţa dintre judeţele Mureş şi Harghita.

☺ Din oraşul Gheorgheni sunt 50 de kilometri până la Praid, pe DN 13B.

☺ Din Odorheiu Secuiesc sunt sunt 37 de kilometri până la Praid, pe DN 13A.

☺ Direct din Bucureşti aveţi de parcurs 300 de kilometri, prin Braşov şi Odorhei.

ADRESA Salinei Praid este: Strada Gării nr. 44.

PREŢURI şi PROGRAM Salina Praid

☺ O singură intrare: 22 de lei/ADULT; 12 lei/COPIL sau STUDENT (copiii până la 3 ani beneficiază de intrare gratis)

☺ Abonamente (minim 5 zile): 10 lei/ADULT; 6 lei/COPIL sau STUDENT (copiii până la 3 ani beneficiază de intrare gratis)

Programul Salinei Praid (valabil de la 16 martie 2015)

☺ Prima intrare – ora 8.00; ultima intrare – ora 14.50

☺ Prima ieşire – ora 9.10 (nu există termen-limită de vizitare; atunci pleacă primul autobuz); ultima ieşire – ora 16.00

Din CONCEDIUL 2014 mai puteţi citi:

☺ Articol introductiv - cu multe fotografii!

☺ Ziua 1 – Peştera Ialomiţa (Ialomicioara)

☺ Ziua 2 – Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Cascada 7 Izvoare, Lacul Bolboci, Turbăria Lăptici

☺ Ziua 3 – Canionul 7 Scări şi Vârful Piatra Mare

☺ Ziua 4 - Cabana Curmătura, Prăpăstiile Zărneştilor şi satul Măgura din Piatra Craiului

☺ Ziua 5 - La Zaplaz, în Piatra Craiului

☺ Ziua 6 – Superlative: Satele Măgura şi Peştera (comuna Moieciu)

☺ Ziua 7 – Excursie la Clăbucet şi Cabana Gârbova (zona Azuga-Predeal)

☺ Ziua 7 – Drumul anevoios până în Gheorgheni (Cum ni s-a bulit maşina)

☺ Ziua 8 – Invitaţie în Parcul dendrologic Csiky din Gheorgheni, pădurea din oraş

☺ Ziua 9 – Lacul Roşu şi Cheile Bicazului, cu autostopul

☺ Ziua 10 – Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) în asfinţit

☺ Ziua 11 - Traseul de legendă până la CABANA DOCHIA

☺ Ziua 12 - Cascada Duruitoarea din Ceahlău şi un alt drum cu peripeţii

☺ Ziua 13 – Muntele şi Canionul de Sare Praid

☺ Ziua 14 – Coloanele de la bazalt de la Racos, judetul Brasov

Aflaţi unde am ajuns după-amiază din articolul următor. Vă aştept!