La Cascada Vanturis din Muntii Bucegi

Traseu: Cota 1400 Sinaia - Cascada Vânturiş - Valea Izvorul Dorului - Valea Dorului - Cota 1400

Data: 3 mai 2015

Tura programată în weekend-ul prelungit de 1 mai în Piatra Craiului a picat examenul meteo.

Sâmbătă a plouat pe rupte peste tot.

Ei, hai, că duminică 3 mai se anunţă vreme... bunicică! La invitaţia lui Mari, am pus bocancii pe spinare şi rucsacul în picioare (stai, era invers?!), l-am luat pe Ion de-o aripă ☺ şi am pornit spre Sinaia.

În gară, ne-am strâns 7 oameni şi-un câine şi am zbughit-o, în două maşini, spre Cota 1400.

Acolo, ne-a preluat Deni, organizatorul turei spre Cascada Vânturiş.

Pornire: ora 10 (fără două minute), 6 grade Celsius, ceaţă deasă.

Ne-a zorit Deni un pic, să-i prindem din urmă pe cei sosiţi din Braşov, care nu au mai avut răbdare şi au luat-o în sus, pe drumul ce duce către Cota 2000.

Maaaamăăăă! Ce-i asta? Atâţia oameni n-am mai văzut în viaţa mea într-o singură tură!

La regrupare, la numărătoare am ieşit 29 de persoane.

Oameni adunaţi din trei grupuri: Amicii Salvamont Braşov (majoritari), Drumeţii Montane şi „Floare de colţ”.

O reuniune de zile mari, cu adevărat!

E un sentiment greu de descris când vezi atâţia oameni în jur străpungând muntele o dată cu tine!

Obiectivul era străbaterea unei zone sălbatice a Munţilor Bucegi, având ca punct forte impresionanta Cascadă (Mare) a Vânturişului.

Pentru mine, Bucegii sunt „vechi”. Însă locul ales pentru excursia aceasta este total nou. Este nemarcat şi greu accesibil.

Ce noroc pe mine să-i întâlnesc pe oamenii aceştia dragi, să cutreier cărările împreună cu ei - Mari, domnul Gică, Dana, Mădălina, Mircea, Deni şi toţi ceilalţi!

Splendoarea norilor

 

Gingăşia brânduşelor

Traseul prin pădure

La puţin timp după ce se trece de indicatorul cu Stâna Târle (1578 m altitudine), pe partea stângă apare un indicator (punct roşu) spre Lacul Vânturiş şi Cabana Valea Dorului.

Pe aici ni-i drumul!

(Mircea zice că a Lacurile Vânturiş nu-s „decât băltoace”.)

Revenind. În pădure, alternanţa dintre coborâre şi urcare a fost OK.

Ce m-a stresat pe mine a fost că se mergea în pantă (un picior mai sus, unul mai jos) şi că zăpada îngreuna înaintarea.

Ah! Ce mi-au lipsit beţele mele, care în timpul ăsta călătoreau de la Mediaş la Bucureşti!

Am mai folosit eu şi metoda 4 X 4, „poziţia aplecat”, cum mă simţeam bine în echilibru.

Mâinile mi s-au umplut de noroi şi de mici răni, de la crengile pe care le-am folosit ca sprijin.

Să evaluăm pagubele! ☺

Sinaia, în depărtări

 

Toate ca toate, dar panta până la Cascada Vânturiş m-a dat gata!

n-au fost decât vreo 20 de minute, dar le-am simţit ca 200!

Abrupt rău – peste 50 de grade înclinare, ceva noroi, ceva crengi, ceva pietre, periculoase dacă erau stârnite de cineva.

Ultima parte se parcurge pe lângă peretele din care auzi întruna zgomotul apei.

Practic, coborârea porneşte de deasupra cascadei şi se opreşte la baza ei.

O să mă laud că am ajuns ultima la Cascadă, cu vreo două minute înainte de plecarea grupului.

Pentru mine, e important că am văzut cu ochii mei, cum se spune, albul ăsta căzător... că i-am ascultat glasul... că i-am primit stropii ce săreau jucăuşi din toate părţile.

Am primit în dar o febră musculară clasa-ntâi de la coborârea cu pricina, la cât de încordat am ţinut piciorul pe panta aia...!

Eu numai aşa capăt „boala” asta, în coborâri.

LA CASCADA VÂNTURIŞ !!!

După toată aventura, iată şi minunăţia!

Nu, nu exagerez!

Atâta apă tâşnind vijelios la vale...!

Un şuvoi puternic (debit maxim), format în această perioadă (şi probabil încă o lună de acum înainte) datorită – da, e de bine pentru ochii noştri!!! – topirii zăpezilor din Bucegi.

Cascada Vânturiş, învăluită într-o aură specială (e de la stropi, dar luaţi-o aşa... mai poetic)

Fotografiile sunt mult prea mici pentru a reda realitatea!

Dacă are cineva idee care este înălţimea Cascadei Vânturiş, să îmi dea de ştire!

☺ De fapt, denumirea exactă este CASCADELE VÂNTURIŞULUI – o succesiune de trei cascade.

Noi am ajuns la Cascada Mare.

☺ Cascadele se află sub Muntele Vânturiş, de la care şi-au luat numele. S-au format pe pârâul Izvorul Dorului.

☺ Un alt traseu spre Cascadele Vânturiş începe de pe DN 1, din Sinaia şi continuă pe DN 71 (Sinaia – Târgovişte). Detalii găsiţi AICI.

!!! ATENŢIE !!! Valea Vânturiş este un loc sălbatic – atenţie la urşi dacă mergeţi în grup restrâns!

O completare utilă de la Dinu Florian Savu:

☺ Cascada din fotografii are aproximativ 45-50 de metri. În aval de aceasta mai sunt două cascade mari, la care accesul este mai dificil.

☺ Valea poate fi parcursă integral în aval - prin rapeluri. Este nevoie de două corzi de 50 de metri, de cordelină pentru amaraje şi de câteva pitoane – cele existente fiind într-o stare precară.

La celelalte cascade se poate ajunge şi prin pădure, dar accesul este dificil. Pe vale nu există deloc semnal telefonic şi sunt urşi şi porci mistreţi. Este recomandat să se meargă atunci când nu este apă foarte mare.

ÎNAPOI!

La urcare s-au întins cordeline; panica de la dus a trecut.

Eu aproape că am zburdat în ascensiune - am înjumătăţit timpul de la coborâre.

În poieniţa din apropierea cascadei am luat o binemeritată pauză de masă. Mâncarea a intrat greu la început, din pricina adrenalinei, a efortului.

Urcăm din nou, tot pe punct roşu, ca să ajungem în Valea Izvorul Dorului.

 Ziceam ceva de 4 X 4?!

Se urcă... se urcă...

Brânduşele sunt peste tot!

Începe ploaia.

Uşoară, nederanjantă decât prin faptul că a trebuit să scotocim după pelerine, canadiene. Nimic special, doar o glugă în cap.

Pârâul Izvorul Dorului şi, un pic mai sus, Transbucegiul

Cum am mai străbătut şoseaua cu două săptămâni în urmă, după plecarea de la Padina şi Cheile Zănoagei...!

Urme proaspete

În depărtare, hăăăt, e Valea Obârşia Ialomiţei, pe care am venit la sfârşit de februarie, prin nişte zăpezi extra. Iar dacă daţi un mare zoom, poate veţi descoperi Coştila în stânga. Aveţi releul şi în fotografiile nr. 2 şi 3 de mai jos, la vedere - în partea dreaptă în ultima.

În Împărăţia munţilor!

Nu mi-a plăcut deloc înotatul din Valea Dorului - nu se mai sfârşea! Aici s-a adunat toată zăpada de pe creste! Ce chel e Vârful cu Dor (2030 m altitudine) de deasupra noastră!

☺ Unii din grup chiar au luat-o pe acolo, pe Vârful cu Dor, şi au evitat astfel nu numai scufundarea în nămeţii moi şi grei, ci şi înâlnirea cu nişte câini foarte lătrători, de jos de la Cabana Valea Dorului, care s-au apropiat periculos de noi.

De parcă nu-mi ajungea trânta cu zăpada!

 Norii din Valea Dorului

Răspândiţi prin Valea Dorului

 Un ultim urcuş, înaintea coborârii spre Cota 1400

Până jos, am mai luat la bord ceva zăpadă

În plimbarea spre locul de unde am pornit de dimineaţă – zăpada a fost înlocuită de noroi – mi s-au retrezit imaginile de la coborârea periculoasă de la Cota 2000 la Cota 1400 de pe 1 martie.

Inventarul de la sosire: mozoliţi şi cu zâmbetul pe buze.

Să tot faci aşa excursii!

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Bandă roşie: Cota 1400 Sinaia – intrarea în traseul spre Lacul Vânturiş şi Cabana Valea Dorului aproximativ 1 oră

☺ Punct roşu: intrarea în traseul spre Lacul Vânturiş şi Cabana Valea Dorului – Cascada Vânturiş aproximativ 2 ore şi jumătate (cu mici pauze pe parcurs)

*Pe ultima porţiune, spre Cascadă, traseul este NEMARCAT (aproximativ 20 de minute).

☺ Punct roşu şi nemarcat: Cascada Vânturiş – Valea Izvorul Dorului – Valea Dorului (în apropiere de Cota 2000) aproximativ 3 ore şi jumătate (cu pauză de masă şi un popas de 15 minute ulterior)

☺ Bandă roşie: Valea Dorului (în apropiere de Cota 2000) – Cota 1400 1 oră

TOTAL: 8 ore – plecare la ora 10.00 (Cota 1400), întoarcere la ora 18.00.

NU încurajez pe nimeni să meargă pe trasee nemarcate – descriu, eventual dau sfaturi, din propria experienţă.

Cei care aleg un anumit traseu au DATORIA să se informeze despre el, să îl studieze şi să decidă în cunoştinţă de cauză dacă au capacităţile necesare pentru a-l parcurge.

NU pot DECIDE eu în locul nimănui!

 

Traseele nemarcate NU sunt recomandate începătorilor!!!

!!! ATENŢIE !!! Traseul „punct roşu” spre Cascada Mare a Vânturişului - deasupra ei - şi Lacul Vânturiş este interzis iarna (în condiţii de zăpadă, trecerea pe curbele de nivel devine periculoasă).

 

Dacă vă face plăcere, citiţi şi alte aventuri din zona Bucegilor:

☺ Am urcat pe Jepii Mici şi am coborât pe Jepii Mari (plus un drum până la Cruce)

☺ De la Omu cu grindina după noi (traseu Peştera – Omu – Babele)

☺ Bucegi X 3 - Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Cascada 7 Izvoare

☺ Planuri măreţe pentru o vreme naşpa (spre Mălăieşti)

☺ Cota 2000 – Cum mi-am făcut faţa franjuri

☺ Intre Piatra Craiului si Bucegi (Zarnesti – Magura – Sirnea)

☺ Culoarul Rucar-Bran in magia zapezii

☺ Trei zile cu bunica pe la Cote, Bâlea Lac, Paltiniş şi Sibiu pe fugă

IARNA (şi PRIMĂVARA calendaristică)

☺ Babele – Piatra Arsă – Valea Obârşia Ialomiţei – Cota 1400

☺ Babele – Padina – spre Şaua Bătrâna – Lacul Bolboci – Lacul Scropoasa – Cascada 7 Izvoare

NOTĂ: Fotografiile nesemnate/necotate „Poveştile mele” sunt realizate de Mari, Deni, Mădălina şi Gică.