Pe Jepii Mici, cu escala la Portita (Caraimanului)

Traseu:

*Buşteni – Valea Jepilor – Brâna Portiţei şi Portiţa Caraimanului – Cabana Caraiman – Cabana Piatra Arsă – Sinaia (pe Piciorul Pietrei Arse)

Data: 27 iunie 2015

În weekendul cu pricina, unii au avut treabă, pe acasă sau hai-hui. ☺

Acestea fiind zise, am circulat în formaţie restrânsă, fără tablourile obişnuite de grup... tricolor.

Planul de acasă: Jepii Mici + Jepii Mari + Acasă.
Planul din gară: „Mergem unde mergi tu”, l-am... atenţionat pe Mircea, care ne aştepta în Gara Buşteni (oricum, şi el tot Jepii Mici voia să îi călărească).

Toată lumea are încredere în tine, Mircea, că tare ne mai place pe unde ne duci...!

La drum!, că deja am vorbit prea mult. (ştiiiuuu, Mircea! ☺)

Vremea era trasă la indigo cu varianta 2014 a traseului Jepii Mici – cu o săptămână mai târziu decât acum.

Intuiam – Mircea ŞTIA, fără probleme – că va fi soare!

 

De data aceasta, Ion nu a mai apelat la Salvamont-Pompieri ca să îl salveze ☺ (citiţi povestea cu Jepii Mici 2014 şi o să vedeţi despre ce vorbesc).

Ştia că se bagă în gura lupului şi a intrat de bunăvoie... chiar dacă nu ne-a mai însoţit de mai bine de o lună, din Ciucaş.

Poteca aluneca uşor sub picioare – şi în sens propriu, din cauza noroiului adunat de la ploile lungi şi dese.

Cascadele din Valea Spumoasă

O mică poză de grup

Diferite căderi de apă, pe parcurs

Pe la ora 11, norii erau încă „la datorie”, jos

La traversare de râu (Râul Valea Jepilor, mai precis)

Pe Jepii Mici, o aglomeraţie demnă de renumele rutei – n-a lipsit de la apel nici Theodor Stolojan – acela, acela!

Continuăm!

 

Primele lanţuri!

Scări amenajate. Ca o plimbare prin parc ☺

Cascada Caraiman

Cine a auzit de „cascada-fantomă”?

Cascada Caraiman este renumită prin faptul că ba apare, ba dispare – în funcţie de condiţiile meteorologice. Asemenea Vânturişului, perioada topirii zăpezilor şi a ploilor este favorabilă admirării şuvoiului de apă.

Suntem cam la 1700 de metri altitudine.

☺ Dacă nu luaţi la picior „Jepii Mici”, Cascada Caraiman vi se poate dezvălui din telecabina ce leagă Buşteni de Babele.

După ploile săptămânii...

...doar să-mi fi sucit mâna (de fapt, să mi-o fi sfărâmat) m-aş fi oprit din pozat

PLECAT-AM CINCI DIN BUŞTENI / ŞI NE-AM ÎNTORS DOAR PATRU / ÎN SINAIA

Nu rimează, dar vă povestesc imediat despre ce e vorba.

Pe scurt: Ion şi prietenul meu şi al nostru Vali pornise deja în cursa spre noi înălţimi înainte ca noi să ne ridicăm după semi-pauza de masă.

Patru oameni au urlat la el să coboare, fiindcă urma să deviem spre Gura Portiţei.

Dar Vali şi-a văzut de drumul lui... pentru că noi ne-am permis să „schimbăm”. Numai că Mircea şi-a expus clar planurile chiar de dimineaţă.

Iar noi nu am schimbat defel nimic, am făcut o escală într-un loc nimerit la fix, bun de căscat ochii în zeci de reprize...

Mai spun o dată: Mulţumim, Mircea!

Vali s-a ataşat mai sus de un grup de maratonişti, alături de care a coborât pe Jepii Mari. Rapid, cum îi place lui.

În dreapta traseului clasic „Jepii Mici” se lasă Brâna Portiţei.

Am ocolit o limbă cu zăpadă tare şi perfectă pentru alunecat aiurea.

În schimb, aluneca iarba udă, ca după ploaie (vineri 26 iunie au căzut cam mulţi stropi în zona Bucureşti – Braşov.) 

☺ 4 x 4 a mers la fix pe panta ce ne-a condus spre potecă. Mă dau io mare cât mă dau că nu am probleme cu suişul pe verticală - doar în gând, dar cu gândul la coborârea pe aici... Când... Mircea, grijuliu, mă întreabă dacă „merge” şi dacă am nevoie de ajutor. Eu??? „Nu, e ok!!”. Da??? Cine a aterizat fix atunci pe toată burta?!

Şablon din comedii... ce mai!?

Însă la Mircea şi la Ion căderile de la întoarcere nu au avut defel haz. Unul s-a dus nişte metri în jos - nu chiar pe buza prăpastiei, da’ ceva bun de sperietură, altuia i-a fugit iarba de sub picioare şi s-a oprit abia în poteca de „Jepii Mici”. Şoc, mici zgârieturi pe spate, şoc. Teama de a nu rata cărarea şi de a cădea fix în gol.

Eu (din fericire, din păcate) eram prea atentă la fundul meu – pe care l-am utilizat din plin la coborâre – şi la mâinile care prindeau iarba ca să prin live scena. Cum spuneam, şoc pentru el. Şi nu exagerez!

Şi nu numai că iarba aluneca, poteca era cumva în pantă – v-am mai povestit eu: un picior sus, unul jos. Deci, ATENŢIE!

Un drum cu capre negre... cu verde-verde neîntrerupt, cu pereţi de stâncă de-ţi suceşti gâtul încercând să prinzi capătul... linişte... într-un cuvânt, sălbăticia naturii.

De toate pentru toţi – natură la puterea infinit, Buşteniul la picioare şi panoramă asupra Munţilor Baiului. Şi senin!

O găurică în stâncă – Portiţa Caraimanului (Gura Portiţei)

 

Mircea şi natura lui (aşteptându-l pe Ghiţă)

 

Ai toată Valea Prahovei la picioare, de la Sinaia la Predeal!

Da’ picioarele mele nu-s bune de pozat?! Încă o experienţă bifată pe munte! ☺ ☺ ☺

De la Portiţa Caraimanului se poate ajunge pe Valea Albă – traseul este NEMARCAT şi foarte periculos.

Zona expusă din Brâna Portiţei

 

La întoarcere

Brâna Portiţei (foto-info: Adrian Botescu)

 

Şi încă o dată Cascada Caraiman... că, deh! În plină amiază, la ora 16.00

!!! ATENŢIE !!! Zona Brâna Portiţei este un loc sălbatic – atenţie la urşi dacă mergeţi în grup restrâns!

E prea devreme să ne întoarcem acasă!

Cică şedinţă tehnică, să stabilim ce facem mai departe. Mie una nu îmi convine să cobor pe Jepii Mici, fiindcă e prea abrupt.

Mmm... era clar că toată lumea are în gând platoul Bucegilor... ne făceam şi noi că vorbim. ☺

 

Poate aţi observat că fotografia de deschidere seamănă cu cea de anul trecut.

Doar e acelaşi traseu ☺, iar aceasta mi se pare cea mai încântătoare porţiune de pe Jepii Mici.

De la intersecţia cu Brâul Portiţei, am avansat într-o oră şi câteva minute până la Cabana Caraiman.

 

Popas scurt acolo, cu bere, ceai şi cola, după preferinţe.

La revedere, pe curând!

Pe platou soare, frumos... fără vânt.

Gabi şi Adi, vă amintiţi cum a fost aici pe 16 mai? Eu da!!!

 

Crucea Caraiman, oficial Crucea Eroilor Neamului – ba în stânga (mică), ba în dreapta

Staţia Telecabinei Babele şi Cabana Babele – în dreapta, cu acoperiş verde

Prin Rezervaţia de jnepeni

O ultimă privire spre Coştila

 

N-am mai ajuns propriu-zis la Cabana Piatra Arsă; doar în apropiere, cât să facem stânga, la intrarea în traseul Piatra Arsă – Sinaia (bandă albastră).

Nu mai fusesem pe aici (Piciorul Pietrei Arse) de cel puţin 10 ani. Hai la retrăit amintiri!

SEMI-AVENTURA DE FINAL

Eiiii... una la mână: foamea – eu venisem pregătită pentru un pit stop la Piatra Arsă.

La mine foamea dă semne bruşte şi taaaareee rele. E ca şi cum mi se opreşte motorul.

Să o iau în halul ăsta la vale... aproape trei ore... am înnebunit?

...Aşa că am cerşit o pauză de masă şi am furat mâncare de la Mircea. Tot se plângea el că a cărat prea multă de acasă. ☺

Doi: Aveam deja experienţă în alergarea după tren. Dar... pe asfalt.

Acum, am dat goana mare prin pădure!

La 21:37 era anunţat ultimul tren spre Bucureşti. Mircea nu îşi făcea probleme cu înapoierea la Braşov.

Back up: ceva microbuze, ultimul pe la 22.30.

Jurnal de bord

♣ O oră până la Poiana Stânii Regale.

Cam în mijlocul imaginii, Stânca Franz Joseph - de pe care se poate admira o panoramă asupra Văii Prahovei

♣ Încă una, oră, pe cărarea pietruită, până la ieşirea în drumul asfaltat de maşină spre Cota 1400, în apropirea Cabanei Schiorilor.

♣ Mai puţin de juma’ de oră până în Parcul „Dimitrie Ghica” din Sinaia şi de acolo ţuşti în Gară!

☺ Cred că pe Jepii Mari, la coborâre, ne-ar fi luat mai mult timp – din cauza cablurilor şi a atenţiei sporite (mai sporite, dacă îmi permiteţi, ca pe Piciorul Pietrei Arse) pe prima porţiune, până la intrarea efectivă în pădure.

Ne-am postat în faţa Casei de bilete din gară cu mai puţin de 10 minute înainte de plecarea trenului – acela ultim, de 21:37.

Ce plecare?! Când?, mai bine zis. La ghişeu, doamna ne informează că mijlocul nostru de transport nu vine decât peste 20 de minute de la „oficial”. No... şi noi... DE CE atâta fast forward?!

☺ Cum CFR-ul nu se dezminte, în total întârzierea s-a mărit la 30 de minute.

Timp de o bere sau de... o îngheţată, pentru unii.

Doi şi-un pic (mă întorc la semi-aventură): Criza mea tâmpită de bilă de a doua zi n-o mai pun la socoteală... că n-are neapărat legătură cu efortul de sâmbătă 27 iunie. Doar s-au acumulat oboseala şi mâncatul aiurea... dar hai să nu vă plictisesc cu asta.

***

Cică am vorbit mult pe ziua de azi (adică pe 27 iunie).

Ca să mă înţelegeţi un pic, am inserat două cuvinte în materialul despre coborârea Omu – Bran.

La munte, sunt cea mai volubilă şi mai veselă persoană. În zilele obişnuite, n-o să-mi auzi prea des gura.

Eu explodez la munte. Ăsta sunt adevăratul EU, care nu se dezlănţuie decât rar, pe cărări. Să tot merg aşa... mă plăteşte cineva pentru asta? Doritori?!

INDICATOARE. Altitudini, durată 

☺ Cruce albastră: Buşteni (~ 850 m altitudine) – Valea Jepilor 2 ore şi 40 de minute, până la despărţirea de Brâna Portiţei

 

☺ Brâna Portiţei, Portiţa Caraimanului şi retur – TRASEU NEMARCAT 3 ore şi jumătate (cu pauză de masă)

☺ Revenire în traseu Valea Jepilor – Cabana Caraiman (2025 m altitudine) aproximativ 1 oră şi un sfert

☺ Bulină albastră: Cabana Caraiman – Cabana Piatra Arsă (1950 m) aproximativ 1 oră

☺ Bandă galbenă: Traseul comun Cabana Babele – Piatra Arsă (bulina albastră se transformă în bandă galbenă undeva pe parcurs)

☺ Bandă albastră: Cabana Piatra Arsă – Gara Sinaia (~ 800 m altitudine aproximativ 2 ore şi jumătate

*Oficial, până la Gara Sinaia sunt 3 ore – 3 ore şi jumătate

TOTAL: 12 ore, cu (mici) pauze

SURSE DE APĂ există pe parcursul traseelor descrise (pe râul Valea Jepilor, diverse porţiuni ale lui), mai puţin pe Piciorul Pietrei Arse.

PRECAUŢII

Citiţi AICI câteva SFATURI înainte de a porni pe Jepii Mici, unul dintre cele mai dificile MARCATE din România!

Alte câteva consideraţii, în afară de cele menţionate în materialul cu trimitere mai sus:

Cu muntele nu te joci!

☺ Nu pleca în sandale, tenişi sau altele asemenea! Încălţămintea fără aderenţă nu are ce căuta pe munte!

☺ Studiază cu atenţie traseul pe care doreşti să îl parcurgi! Astăzi, sursele de informare sunt numeroase.

În primul rând, analizează dacă eşti capabil de efort, dacă nu te înspăimântă hăurile pe care le vezi în poze (rău de înălţime). Fiecare are limitele lui...

☺ Am mai spus-o, tăria psihică este esenţială pe munte!

Ceva de acest gen (raportat însă 100% la creastă) am mai scris şi în materialul dedicat Pietrei Craiului.

Dacă vă face plăcere, citiţi şi alte aventuri din Bucegi:

☺ Omu – Early edition (luna mai)

☺ De la Omu cu grindina după noi (traseu Peştera – Omu – Babele)

☺ Raiul la el acasa: Valea Gaura (traseul Bran – Omu)

☺ Coborarea de la Omu in Bran, pe Tiganesti - Clincea

☺ La Cascada Vânturiş

☺ Am urcat pe Jepii Mici şi am coborât pe Jepii Mari (plus un drum până la Cruce)

☺ Bucegi X 3 - Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Cascada 7 Izvoare

☺ Planuri măreţe pentru o vreme naşpa (spre Mălăieşti)

☺ Cota 2000 – Cum mi-am făcut faţa franjuri

☺ Trei zile cu bunica pe la Cote, Bâlea Lac, Paltiniş şi Sibiu pe fugă (Cascada Urlătoarea)

IARNA (şi PRIMĂVARA calendaristică)

☺ Babele – Piatra Arsă – Valea Obârşia Ialomiţei – Cota 1400

☺ Babele – Padina – spre Şaua Bătrâna – Lacul Bolboci – Lacul Scropoasa – Cascada 7 Izvoare

☺ Intre Piatra Craiului si Bucegi (Zarnesti – Magura – Sirnea)

Alte ture cu prietenii 2015

☺ Bucuria de a fi in Ciucas

☺ 15 ore pe un traseu in Piatra Craiului (creasta sudica)

☺ Pestera – satul de sub nori. Si Magura!