Minunile din Plitvice – Lacuri limpezi si cascade la tot pasul

 

Data: 29 iulie 2015 (Concediu 2015)

Tocmai ce v-am povestit despre aventurile în Maramureş şi Apuseni. O să fac un salt în timp – înainte de a detalia fiecare obiectiv şi înainte de popasul din Ungaria – căci nu mai am deloc-deloc răbdare să vă prezint Ţara Minunilor din Plitvice.

Fotografiile şi cuvintele nu (re)prezintă decât o mică-mică parte din ceea ce am trăit, timp de vreo zece ore, în Parcul Naţional Lacurile Plitvice din Croaţia – în original, Nacionalni Park Plitvička Jezera.

Chiar merită toate laudele (şi toate wow-urile de la faţa locului).

Sunt lacuri atât de limpezi, că poţi observa întreaga activitate de pe fundul lor. Culoarea e... e nevoie de cuvinte?

Podeţe de lemn, peisaj sălbatic. Peşteri. Pădure. Cărări. Urcări şi coborâri. Linişte (cu excepţiile de rigoare).

 

Fiţi atenţi două secunde la date!

☺ În Parcul Naţional Lacurile Plitvice se găsesc peste 90 de căderi de apă şi cascade.

☺ În total, sunt 16 lacuri, pe diferite niveluri (în funcţie de acestea, sunt clasificate ca Lacuri Superioare şi Lacuri Inferioare). Prin alunecarea apei din unul într-altul se formează cascadele.

 

Cel mai mare este Lacul Kozjak, pe care circulă şi vaporaşele (mai multe, la capitolul Trasee).

☺ Apa din lacuri are culoarea turcoaz în principal datorită calcarului. Se adaugă mineralele și algele, ceva senin şi rezultă o poveste de peisaj!

 

Acesta este râul Korana. 

Apa care intră în lacurile superioare Plitvice se numeşte Korana.

Râul Plitvica este un pârâiaș care vine din satul Plitvicka și se varsă la cascada mare, formând și el o cascadă – vezi mai jos. 

(completări de la Bogdan Bălănean)

 

 

Pârâul Plitvice are 4 kilometri lungime şi dă naştere celei mai mari cascade de aici – Marea Cascadă (Veliki), 78 de metri înălţime.

☺ În Parcul Naţional Lacurile Plitvice au fost descoperite aproximativ 50 de peşteri, cavităţi şi abisuri - foarte puţine sunt accesibile.

 

PARCARE, COADĂ, INTRAREA ÎN PARC

Aşteptarea la coada de la bilete (două case deschise în permanenţă) a durat aproape o oră.

Ups! Arunc, mai mult plictisită, privire către cer – o să plouă azi? Probabil, la cum arată alb-griul ăsta. Îl însărcinez pe colegul de apartament să dea fuga la maşină (în parcarea Parcului, enormă!!!), după canadiană. Mai bine te înarmezi cu de toate... muntele te învaţă multe, în astă privinţă.

De altfel, nu am avut parte de nicio picătură de soare toată ziua.

Împrejur, toate limbile Pământului.

Nu sunt expertă, dar cred că limba croată se auzea cel mai puţin.

Am recepţionat şi vreo două vorbe în româneşte.

TRASEE TURISTICE

 

Am cumpărat o hartă, ca să avem idee pe unde ne vom fi aflat la un moment dat în interiorul Parcului, cât mai avem de parcurs – ce alternative de transport avem (altele decât picioarele) şi de unde.

O hartă a Parcului Naţional Plitvice, mai puţin detaliată, este imprimată şi pe biletul de intrare.

Poţi opta pentru unul (unul singur!) dintre cele şapte trasee – marcate cu litere de la A la K:

☺ Traseele A şi E durează 2-3 ore (se întind, fiecare, pe o distanţă de 3500 m)

☺ Traseele B şi F durează 3-4 ore (4000 m)

☺ Traseele C şi H durează 5-6 ore (8000 m)

☺ Traseul K durează 6-8 ore (18.300 m).

Traseele A, B, C şi K  au ca punct de pornire Intrarea numărul 1.

Traseele E, F, H şi K au ca punct de pornire Intrarea numărul 2.

După cum vedeţi, „K”-ul e special, pentru că acoperă cea mai mare parte din suprafaţa vizitabilă a Parcului.

O să vedeţi live de ce pentru „diferenţa” de 500 m între primele două categorii de trasee ai nevoie de o oră în plus. De acasă nu vă puteţi închipui câte sunt de văzut...

Traseele A, B, C, E, F şi H includ o traversare cu vaporaşul, de pe un mal pe altul. Chiar este nevoie să stai la coadă pentru plimbare, căci altfel tre’ să dai un mare ocol, pe jos.

Te poţi întoarce din traseul ales cu trenuleţul – punctele de unde te poţi urca sunt marcate pe hartă - ST 1, ST 2 şi ST 3.

☺ Vaporaşele circulă cu motoare electrice, pentru a nu polua.

 

☺ Traseele F şi H mi s-au părut cele mai libere.

De altfel, am înţeles că Intrarea nr. 2 nu ar fi atât de aglomerată ca Intrarea nr. 1. Noi am optat pentru nr. 1 fiindcă era cel mai aproape de cazarea noastră – 7 minute de mers cu maşina.

Noi am ales Traseul K.

M-a omorât aglomeraţia din primii doi kilometri (poate mai puţin, dar mie mi s-au părut ca 10), de n-am putut să savurez pe deplin NATURA.

 

Se călca lumea pe picioare, la propriu. Am prins şi câteva grupuri de asiatici, cu fotografii şi opriri la secundă. (Data viitoare vin în septembrie.)

După vreo oră şi jumătate în pas de melc, intrăm în Peştera Supljara.

O altă oră ne-am petrecut-o la masă, în locul special amenajat – în apropierea „staţiei” de vaporaş.

Ei îţi oferă, contra cost, mâncare de tip fast food plus băutură.

Dacă îţi aduci mâncarea la pachet de acasă e mai... eficient. Adică, mai ieftin. Mai sănătos.

ÎN SFÂRŞIT, LINIŞTE. GATA CU AGLOMERAŢIA!

Nu toată lumea este dispusă să meargă atât de mult prin Parcul Plitvice, astfel că de aici suntem aproape singuri!

În sfârşit, LIBERTATE!

La fiecare lac în parte am întâlnit o asemenea plăcuţă – localizarea în Parc, suprafaţa, volumul

Poteca e îngustă, fix pe lângă lac; la fel ca pe unele porţiuni din traseele montane, te opreşti sau se opreşte cel de pe sensul opus - nu vă puteţi strecura amândoi.

 

☺ Pe trasee obişnuite predomină podeţele din lemn; aici a fost aşa de bine să simt pământul sub picioare...!

Eu am luat încălţămintea cu aderenţă, pe care o folosesc de obicei pe traseele montane.

 

Un pic din Lacul Roşu... ce să fac dacă nu pot „scăpa” de România?!

Sălbăticie

 

 

Să le numeri?

SUNT LA MUNTE!

Pădure! Un urcuş mai abrupt. Altul. Coborârea.

Munte în toată regula, la 1000 m altitudine! Oamenii de pe celelalte trasee sunt adevărate furnicuţe de la înălţime!

 

Ce se (mai) vede de sus

 

M-am îndrăgostit de cascada asta şi de apărătoarea ei

 

Cum să te saturi?

 

Încă o porţie de cascade

 

Şi, pentru că, din nou, nu mă pot abţine de la comparaţia cu România, câteva căderi de apă seamănă cu Cascada Pişoaia din Apuseni.

Aici debitul apei este enorm... ceva de nedescris. Vedeţi?

În dreapta „mingiuţei” este şi căderea de apă de mai sus; privim de la bază

Acum auziţi!

La final...

Mărturisire: La final, spre seară, am muşcat din caşcaval şi ne-am îndreptat către trenuleţ.

 

Noi am fi vrut să folosim 100% ca mijloace propriile picioare.

Era deja spre ora 19.00, timpul ne presa, picioarele cereau odihnă.

Dacă mergeam constant, fără lălăiala fotografică şi fără să deraiăm câteva sute de metri ba pe Traseul H, ba pe Traseul F – ca să vedem cât mai multe (teoretic, trebuie să te ţii de traseul pe care ai pornit; orice deviere nu numai că te încetineşte, dar te şi poţi rătăci)... aşadar, fără toate astea, ne-am fi încadrat în graficul Traseului K. 

☺ Este o regulă a Parcului Naţional Lacurile Plitvice RESPECTAREA TRASEULUI pe care l-ai abordat de la început. Nu cred că se dau amenzi – dar o faci pe barba ta dacă apuci la picior câte puţin din fiecare traseu.

Nu poţi înconjura toate lacurile şi admira toate cascadele din lac de pe niciun traseu. Traseul K este cel mai aproape de ceea ce se cheamă „complet”.
Multe porţiuni sunt comune pentru cele şapte trasee - aşa că, din punctul meu de vedere, nu este nevoie să îţi rezervi prea multe zile pentru vizitarea Parcului. Adică, da... e frumos rău... dar rişti să te plictiseşti...

☺ În Traseul K există şi un punct de traversare cu vaporaşul – obligatoriu; acolo nu am trişat. La coadă am aşteptat cel puţin 20 de minute, în timp ce plimbarea efectivă nu a durat nici 5 minute.

CA SĂ ŞTII...

Parcul Naţional Lacurile Plitvice este situat la jumătatea distanței dintre Zagreb (la 140 de kilometri de capitala Croaţiei) și Zadar, într-o zonă muntoasă carstică, în apropierea graniței cu Bosnia și Herțegovina.

☺ De la Bucureşti la Plitvice sunt 1075 km;

☺ De la Dubrovnik la Plitvice sunt 446 km;

☺ De la Split la Plitvice sunt 230 km;

☺ De la Rijeka la Plitvice sunt 180 km.

Cele mai apropiate aeroporturi sunt la Zadar, Zagreb şi Rijeka.

Parcul Național Lacurile Plitvice are o suprafaţă totală de 294,82 kilometri pătraţi – suprafaţa vizitabilă este de 20 de ori mai mică.

☺ Lacurile ocupă numai 1% din suprafaţa totală a Parcului.

 

Altitudinea variază de la 367 m la 1279 m.

Este cel mai mare parc naţional dintre cele opt situate pe teritoriul Croaţiei, fiind totodată şi cel mai vechi.

A fost înfiinţat în 1949, iar din 1979 se află în Patrimoniul Mondial UNESCO.

În Parcul Național Lacurile Plitvice se găsesc 1297 de specii de plante, dintre care 55 de specii de orhidee.

În privinţa faunei, s-au identificat 321 de specii de fluturi, 161 de specii de păsări şi 21 de specii de lilieci. Dintre carnivore, cel mai important animal este ursul brun.

Staţi liniştiţi, că Moş Martin nu circulă pe traseele turistice! Are el pădurea lui la dispoziţie...

Se estimează că un milion de turişti vizitează anual Parcul Național Lacurile Plitvice.

Ca o comparaţie, în anul 1894 doar 1.000 de oameni ajungeau în zona unde se află astăzi Parcul.

În Parcul Național Lacurile Plitvice există trei trasee de hiking (drumeţii montane) – numerotate de la 1 la 3.

Biletele se vând între orele 7.00 şi 19.00.

☺ În martie 1991, rezervaţia a fost scena primei confruntări armate în cadrul Războiului Croat de Independenţă. Terenul a fost în mare parte minat. Zona a fost recucerită de Armata croată în august 1995, în urma unei operaţiuni militare care a dus la încheierea războiului croat. (sursa: wikipedia.ro)

☺ Pe site-ul oficial al Parcului Naţional Lacurile Plitvice găsiţi toate informaţiile de care aveţi nevoie – de la hărţi la PREŢURILE pentru diferite perioade ale anului şi pe categorii de vârstă şi grupuri, un tur virtual, unităţi de cazare, oferte speciale (la Plitvice se organizează şi nunţi!) etc.

PREŢURI PLITVICE

Intrare parc (perioada 1 iulie – 31 august)

*250 kuna / adult / zi, până în ora 16:00 - aproximativ 155 de lei;
*150 kuna / adult / zi, după ora 16:00 - aproximativ 95 de lei.

Preţul include transportul cu vaporaşul şi cu trenuleţul.

*Se aplică reduceri pentru copii (gratis pentru cei sub 7 ani şi pentru persoanele cu dizabilităţi), elevi/studenţi şi grupuri.

☺ La acelaşi preţ al biletului de intrare poţi aborda orice traseu; nu face nimeni reducere pentru plimbarea de două ore şi nici nu ţi se cere în plus pentru cea de 6-8 ore. ☺

*400 kuna / adult / abonament pe două zile - aproximativ 250 de lei.

Taxă parcare autoturism

7 kuna / oră

Fiecare minut depăşit dintr-o oră (de exemplu, de la 9.00 la 17.01) se plăteşte ca oră întreagă.

Motocicletele au parcarea gratuită.

☺ Închiriere barcă: 50 kuna / 60 minute + garanţie (returnabilă) 50 kuna.

Bărcile se pot închiria de lângă Staţia de autobuz-trenuleţ nr. 2 (în apropierea Intrării nr. 2 în Parc).

Ce-am mai plătit noi

☺ Cazare în localitatea Grabovac (aproximativ 10 kilometri de Parc) - 100 de euro / 2 nopţi / 2 persoane.

O cameră micuţă, nici prea-prea, nici foarte-foarte. În seara zilei în care am colindat prin Parc, am descoperit, la duş, că apa caldă s-a terminat fix înaintea mea. Trebuia să mă aşez mai devreme la rând... Deh, boilerul!

Am mâncat la restaurantul campingului din Grabovac / preţurile nu săreau calul.

Referitor la tarifele practicate pe drumurile din Croaţia, în această ţară nu se plăteşte vinietă, ci numai taxă de autostradă, în funcţie de numărul de kilometri parcurşi.

Deşi am străbătut Croaţia de-a lungul, nu am mers decât 70 de kilometri pe drum normal. În rest, autostradă curată.
☺ Taxă autostradă Graniţa Ungaria - Croaţia până la Zagreb: 6 euro (42 de kuna la întoarcere);
☺ Taxă autostradă Zagreb până la Rijeka: 3 euro (19 kuna la întoarcere).
Am ales să plătim în moneda locală, kuna, la întoarcere, pentru că s-a dovedit mai eficient.

La plecarea spre România, ploua mărunt (ce noroc am avut, totuşi, ieri cu vremea!), era şi un pic de ceaţă, 14 grade până în prânz. Asta în timp ce rudele şi prietenii noştri se coceau prin ţărişoara noastră.