Vacanta in Maramures si Apuseni

E-hei!!! Dragii Moşului,

V-am spus că am fost în concediu?

Ca de obicei, nu pot sta locului prin vacanţe, aşa că am bifat iar mai multe destinaţii.

Să nu vă mire dacă veţi da peste poze înverzite şi în decembrie ☺ aşa multe am de povestit! Şi-atunci asta cu Moşu’ o să pice la marele fix... acum doar vă pregătesc!

Am început concediul prin ţărişoara noastră, ediţia 2015, cum nu se putea mai bine, cu Maramureşul şi Apusenii, în compania prietenilor de la Drumeţii Montane.

 

În 2005 am luat pentru prima dată contact cu Maramureşul. Nu foarte munte, ci atmosferă.

Apoi am revenit... de două, de trei ori...

Numai că niciodată dintr-un foc, din Bucureşti. Am luat-o treptat, cu popasuri turistice (a se citi „trasee montane”) ba la Bâlea Lac, ba în Bucegi, pe la Rânca, pe la nişte peşteri.

În 2015 ne-am copt o zi pe drum.

Noroc cu Alex, colegul nostru de drumeţii, plasat – strategic ☺ – la mijloc de drum.

Alex, care ne-a aşteptat cu o pizza de casă... şi care coleg Alex locuieşte într-o zonă minunată, în apropiere de Târgu Mureş.

Abia aştept să derulez banda cu poveşti!

 

CEVA VECHI, CEVA NOU

Călătoria în Maramureş a prilejuit un mix de locuri pe care le-am mai bifat şi locuri în premieră pentru mine şi colegul de apartament.

Iată!

☺ Cea mai mare cădere de apă din România

 

☺ Lacuri în formă de inimă sau desenând conturul hărţii României

 

☺ Am atins cel mai înalt punct din Munţii Rodnei

 

☺ Am ratat Mocăniţa de pe Valea Vaserului şi am plecat iar cu lacrimi în gât dintr-un (aşa-zis) Cimitir vesel.

☺ Am vizitat, de două ori, Bârsana – una dintre cele mai frumoase mănăstiri din România. Prima dată a fost într-o atmosferă încărcată de ploaie (i-res-pi-ra-bil!). Altă dată ne-am cufundat în seninul şi liniştea serii... pentru 15 minute, pe fugă.

 

☺ Ne-am suit pe o creastă, singuri-singurei.

 

MICI CONCLUZII

☺ În Maramureş ne-am lovit de trasee marcate destul de prost – cu excepţia celui de la Borşa la Pietrosul Rodnei.

☺ Că tot am pomenit de trasee – cred că în Munţii Rodnei (la Cascada Cailor, la Lacul Ştiol, ca să nu mai pomenesc de pietroaiele până la Pietrosu) am întâlnit cei mai mulţi pantofari. La greu. Şi în cel mai pur sens al cuvântului.

Să vii cu pantofii pe munte! Şi în şlapi! Sandale! (nu din alea specifice)

 

Tenişii şi adidaşii de stradă erau atât de răspândiţi, că aproape mă simţeam (ne simţeam) ciudat în lumea aceea - în echipament montan, cu beţele de trekking, cu ghetele de munte.

☺ ☺ Poşeta era şi ea în ton cu muntele prin Rodnei. Nu mult, cât să îţi sară în ochi.

Să nu omit jeans-ii, şi ei o piesă de bază din echipamentul pe Munţii Rodnei.

☺ Fiindcă Maramureşul şi Apusenii sunt la el acasă şi le-a bătut mult şi bine cărările, Mircea şi-a oferit serviciile de ghid.

Din păcate, Mircea din Braşov nu a putut veni cu noi în concediul comun.

☺ Am observat-o şi eu, dar colegul de apartament a simţit-o pe pielea lui. Îi dau cuvântul: „Şoferii din Maramureş sunt băieţi de băieţi cu fumuri în cap”.

Şi a spus-o frumos şi cât de cât subtil.

☺ Că tot suntem la capitolul maşină: majoritatea drumurilor prin Maramureş şi Apuseni (Bihor-Alba) sunt infernale; destule erau în lucru în luna iulie 2015, iar traficul era îngreunat.

☺ Să nu uit: în Maramureş am mâncat o ciorbă de hribi... wow!!! Mulţumim gazdei de la Perla Maramureşului!

***

Transbordarea din Maramureş în Apuseni s-a produs prin Cheile Turzii.

 

APUSENI – ÎN PADIŞ, în sfârşit

Am fost în Padiş! Cât am visat să pun piciorul în această zonă despre care auzisem atâtea lucruri extra-super şi pe care am admirat-o numai în instantanee.

De fiecare dată când am călcat Apusenii până acum, drumul nostru în munte a pornit din Arieşeni (Valea Cobleşului) şi Gârda de Sus – în judeţul Alba, la graniţa cu Bihorul.

☺ Zona Padiş este situată în judeţul Bihor.

 

Reîntâlnirea cu Cheile Galbenei şi Cetăţile Ponorului reprezenta unul dintre punctele esenţiale în vacanţa în Maramureş şi Apuseni. Cu excepţia mea şi a colegului de apartament, doar Mircea de Satu Mare colindase atât de dragii Apuseni – mai jos aveţi link-urile către cele două materiale dedicate acestor plaiuri.

Cheile Galbenei

Cetăţie Ponorului

 

Fotografie din buza Peşterii Cetăţile Ponorului

 

Unul dintre cele patru balcoane ale Cetăţilor Ponorului

 

În Glăvoi ne-am strâns cu toţii pentru trasee.

Ia priviţi în ce lux ne scăldăm!

☺ Apropo: în campingul Glăvoi (La Grajduri) recomand din suflet Terasa Micu.

Mâncare bună, gazdă pe măsură! Se pliază pe toate gusturile – vegetariene, fără prăjeală, fără aia, cu aia, cu mai puţin din aia.

Să ne trăim!

APUS

Oriunde m-aş afla în lumea asta şi orice aş face, în momentul când Soarele pleacă, sleit, la somnic, sistez orice activitate.

De nepreţuit!

În Padiş nu a fost senzaţia-senzaţiilor, dar ochii i-am avut la fel de căscaţi.

 

HAI SĂ NE-NGHESUIM!

În cei 2,5 kilometri de la locul de cazare al celor fără cort până în camping (Glăvoi sau La Grajduri), dubiţa colegului de apartament a transportat ŞASE PERSOANE – trei în faţă, pe două scaune, trei în spate. Fără geamuri, fără scaune. Şi fără aer.

Zgâlţa-zgâlţa în întuneric.

Prima experienţă, fără experienţa unei astfel de curse, s-a lăsat cu mici probleme pentru pasageri.

Un lac de transpiraţie la final; dar în general voie bună în cele 20 de minute pe drumul forestier.

A doua oară a fost distracţie pe cinste!

 

Apropo de cazarea celor fără corturi – ne-am luat o ţeapă... să o ţinem minte!

ULTIMA ZI, MAKING OF

Fotografiile cu drapelul României (vezi poza de deschidere) s-au nimerit, ca realizare, pe melodia „Noi suntem români”. Ce ziceţi de asta?

Cântecele curgeau din telefon, iar noi ne aflam în debutul sesiunii fotografice atunci când a început „Noi suntem români”.

Faza cu tricourile – proaspăt achiziţionate, de la mall (celebrul Corneliu’s Mol din Glăvoi).

Tot caut ca nebuna poza de vreo oră, ştiu că am realizat acest iextraordinar cadru în natură... dar n-o găsesc!

După Vila Dubai, tre’ia şi mall-ul de rigoare, că suntem dară în civilizaţie, nu pustnic-ărie!

Eu una am protestat (când nu protestez eu înainte?! ☺)... doar un pic... din motive de lene... cred... atunci când Mari m-a „trimis” să îmbrac Apusenii la propriu.

Da’ văd că m-am simţit bine, aşa că îmi iau lenea înapoi...!

 

☺ Aaaaaa... Vă trebuie semnal la telefon în concediu? Ba bine cu nu – că prin locurile prin care am circulat o fost cam scump... la vedere.

Voi reveni cu toate POVEŞTILE DETALIATE în zilele următoare.

Keep in touch!

*Materiale speciale cu Apusenii şi concediile din ultimii doi ani

☺ Cu dragoste, despre Apuseni (I)

☺ Cu dragoste, despre Apuseni (II)

☺ Concediu 2013

☺ Concediu 2014, general

☺ Concediu 2014 – cu toate locurile vizitate (la finalul materialului Coloanele de la bazalt de la Racos)