Maramures: Cimitirul Vesel din Sapanta – Hai sa plangem! (plus o repriza de Mocanita)

Data: 21 iulie 2015 (Concediu 2015)

Cazare: în Borşa

...şi plângem nu aşa, oricum, ci în hohote!

E caaaald, a fost cald şi în cei 100 de kilometri de la Borşa până în Săpânţa. Mă termină canicula... Cică am venit la munte. ☺

După ce ni se arată ploaia de cruci, cu formele simetrice şi albastrul caracteristic („albastru de Săpânţa”)... mde, nu putem sta ca în faţă la statui... ne mişcăm printre ele.

Şi ne apucăm să citim. Şi deprimarea vine, dacă stai vreo zece minute să analizezi vieţile oamenilor care-şi dorm somnul cel de pe urmă aici – cei mai vizitaţi morţi din România.

Unii ies repede...

Fane şi Mariana intră şi pleacă în secunda doi – Fane oricum nu suportă cimitirele (nici eu, da’ aici e... altceva, o iau ca pe un muzeu; ceea ce şi e, la urma-urmei).

Maya şi Doina stau vreo două minute şi ies şi ele.

Alţii preferă o terasă, nici măcar nu fac check-in-ul.

Rămânem doar eu, Ion, Mari şi Mihai.

Noi doi suntem a doua oară în acest tărâm al morţii.

 

Data trecută, când m-am apucat, împinsă de curiozitate, să citesc ce scrie pe unele cruci, am nimerit peste oameni care au murit de tineri, în special la muncă.

Acum mi-am propus să stau cu ochii mai pe sus, să privesc în ansamblu Cimititul din Săpânţa. Dar tot am alunecat pe monumentele funerare ale unor copii... Şi iar am ieşit cu lacrimi în gât.

Impresiile de la vizita din 2005 le puteţi citi AICI.

Să zicem că mă amuză (nu găsesc alt cuvânt pe moment) bulinele-indicatoare de culoare galbenă, numerotate.

Sunt grupate pe... categorii: „15 O supărato bărbatul”, „18 Ţuica şi femeile”, „21 Crucea cu soacra”, „22 Stan Ioan Pătraş” – cel care a creat Cimitirul Vesel din Săpânţa etc.

Modernizarea s-a produs în cei zece ani în care nu am mai călcat pe aici.

 

☺ În vara anului 2015, Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din interiorul Cimitirului Vesel din Săpânţa se afla în renovare.

Săpânţa, scoasă din anonimat

Dacă nu ar fi existat Stan Ioan Pătraş (1908-1977), cu a sa idee cu pictatul şi scrierea crucilor acelora trecuţi în nefiinţă, satul Săpânţa ar fi rămas o localitate anonimă pe harta Maramureşului.

Aşa, pragul Cimitirului Vesel este trecut zilnic de sute de vizitatori nu numai de pe plaiuri mioritice, ci şi din afara lui. Că aceştia din urmă nu înţeleg ce scrie este o altă poveste; FASCINAŢIA locului rămâne. Atât pentru români, cât şi pentru străinii de România.

 

...Dar şi românilor le este greu câteodată să desluşească rândurile aşternute, în versuri, pe crucile ORIGINALE – câteodată, acestea sunt şterse de vreme, multe conţin greşeli gramaticale, altele sunt mai înclinate, unele cuvinte sunt foarte apropiate unele de altele... în fine, Stan Ioan Pătraş nu a folosit o tiparniţă originală. Ci mâna lui proprie.

 

De aceea Cimitirul Vesel ATRAGE. Că e NATURAL. Hand made, ca să folosim un termen la modă.

Picturile de pe crucile Cimitirului Vesel din Săpânţa se încadrează perfect în arta populară maramureșeană – arta veche românească.

Fiecare decedat ne vorbeşte prin crucea sa, cu ironie şi naivitate – versurile (epitafurile) sunt scrise la persoana întâi. Pe fiecare cruce este desenată figura stilizată a... posesorului.

POVESTEA Cimitirului Vesel din Săpânţa a început în 1935, atunci când Stan Ioan Pătraş, un scupltor (cioplitor, mai curând) în lemn, născut în Săpânţa, a început să insereze pe crucile mortuare scurte poeme, în care cel ridicat la Ceruri părea că îşi povesteşte, pe scurt, viaţa.

O contribuţie importantă la punerea bazelor Cimitirului a avut-o preotul greco-catolic Grigore Rițiu, care era și profesor de limba română și de limba latină. Acesta i-a sugerat lui Pătraş să facă partea verticală a crucilor mai lată, cu loc pentru epitaf.

 

Materialul folosit de Stan Ioan Pătraş era lemnul de stejar; aproximativ 10 cruci viu colorate pe an ieşeau din atelierul său.

☺ În total, Stan Ioan Pătraş a sculptat şi a inscripţionat 700 de cruci, până la decesul său, în 1977.

 

☺ Pe lângă binecunoscutele cruci din Cimitirul Vesel din Săpânţa, Stan Ioan Pătraş şi-a folosit arta şi pentru alte obiecte – cuiere, colţare, scaune, dulapuri, blidare, lingurare, dar şi troiţe şi porţi.

☺ În apopierea Cimitirului Vesel se află Casa Memorială „Stan Ioan Pătraş”, deschisă publicului. Este locul în care s-a născut şi unde a trăit creatorul Cimitirului Vesel din Săpânţa.

Munca lui Stan Ioan Pătraş a fost continuată de ucenicul lui, Dumitru Pop.

☺ Alte obiective turistice din Săpânţa sunt Mănăstirea Peri (cea mai înaltă biserică de lemn din lume!; turla are o înălţime de 78 de metri), Rezervația naturală „Mlaștina Poiana Brazilor” şi Vâltorile – construcții de formă conică realizate din bușteni în care apa captată din râu formează un vârtej puternic, folosite pentru spălarea cergilor, țolurilor și postavurilor.

☺ Ceva mai în munte (acces cu maşina până la un punct) se află Cascada Covatari (Cascada Runcu), în bazinul hidrografic al râului Săpânţa.

TAXE CIMITIRUL VESEL SĂPÂNŢA

☺ Taxă vizitare: 5 lei / persoană

☺ Taxă foto: 5 lei / persoană.

Înţeleg că banii se duc la BOR. Dacă ştiam...

Vrei să mergi şi tu la Cimititul Vesel din Săpânţa?

Hai să vă povestesc cum am ajuns eu, dinspre Borşa.

Folosim serviciile aceluiaşi DN 18 (Baia Mare – Sighetu Marmaţiei), trecând prin Moisei. Continăm pe DN 19 (Sighetu Marmaţiei – Satu Mare – Oradea).

☺ De la Borşa la Săpânţa sunt 100 km;

☺ De la Bucureşti la Săpânţa sunt 585 km.

 

Din nou, spre Creasta Cocoşului

Ne înfiinţăm aproape de ora 16 în Pasul Gutâi.

Deşi propunerea unanim aprobată era Creasta Cocoşului, la faţa locului s-a auzit constant: „E prea târziu...”. Nu era chiar foarte târziu, eram în plină vară, înserarea venea după ora 21.

Dar era căldura, era oboseala zilei, erau cele două ore ce trebuiau străbătute până la obiectiv...

Am mers, totuşi, vreo 20 de minute până în prima poieniţă. Tolăniţi pe iarbă, am extras energia naturii.

Unii s-au dus mai departe (că nu se ştie când mai ajung pe-aici), până la Creasta Cocoşului, alţii nu.

Revenim la iarnă, nu-i bai!, este „refrenul” restului grupului.

☺ De fapt, şi Săpânţa are legătură cu Munţii Gutâi, fiind aşezată la poalele acestora.

Ultima oprire înainte de Borşa este la Mara, la păstrăvărie. Un fel de indigo cu ziua de ieri.

FAZA CU MOCĂNIŢA de dimineaţă

Planul iniţial al zilei era să ne plimbăm cu Mocăniţa, pe Valea Vaserului.

 

Parcăm noi la câţiva metri de Gara Vişeu de Sus şi ne aşezăm la coada stufoasă de pe peste drum. Mă rog, se aşează doar câţiva dintre noi, ca să nu îngroşăm mai tare rândurile...

Şi stăăăăăm. Din vorbă-n vorbă (un fel de „telefonul fără fir”) aflăm că nu mai sunt locuri pentru Mocăniţă azi. Trebuia rezervare! În avans.

În plus, nimeni dintre organizatori (sau ce-or fi pe acolo) nu a găsit de cuviinţă să ne informeze asupra mersului trenurilor. Pierde vremea, că lor le e greu să dea sfară-n ţară că nu mai vând bilete fiindcă nu mai sunt locuri!

 

Între timp, aflăm că plecau trei garnituri de tren în dimineaţa respectivă, la ora 9:00 – iar noi tot nu ne-am putut cocoţa în vreunul!!!

Dezamăgirea copiilor e mare, se lasă cu lacrimi pentru Deiu.

A doua zi aveam programată plecarea către Apuseni. Cum trenul revenea în Gara Vişeu abia la 15:30, adio plimbare cu Mocăniţa anul acesta!

Este pentru prima oară, în cele trei ocazii plus cea de acum, când aud cuvântul „rezervare” la Mocăniţă.

La 51 de lei / persoană e înghesuiala asta!?!?

Conform site-ului oficial, sezonul de vârf ar fi început abia pe 23 iulie – atunci, preţurile erau şi mai mari!

TARIFE PENTRU MOCĂNIŢA DE LA VIŞEU DE SUS (2015, dus-întors, orientativ pentru sezoanele viitoare)

☺ Adulţi: 46 de lei (2 aprilie – 14 iunie şi 24 septembrie – 1 noiembrie); 51 de lei (15 iunie – 22 iulie şi 24 august – 20 septembrie); 54 de lei (23 iulie – 23 august)

☺ Pensionari, studenţi, persoane cu dizabilităţi: 39 de lei (2 aprilie – 14 iunie şi 24 septembrie – 1 noiembrie); 45 de lei (15 iunie – 22 iulie şi 24 august – 20 septembrie); 49 de lei (23 iulie – 23 august)

☺ Copii: 33 de lei (2 aprilie – 14 iunie şi 24 septembrie – 1 noiembrie); 36 de lei (15 iunie – 22 iulie şi 24 august – 20 septembrie); 39 de lei (23 iulie – 23 august).

 

Am reconfigurat traseul, nu înainte de a ne reîntoarce în Borşa, ca să ne schimbăm în haine mai de munte.

Şi... a urmat povestea de mai sus.

Planul B: Cimitirul Vesel din Săpânţa şi Creasta Cocoşului să fie!

Mie una nu-mi prea convine fix acelaşi traseu de ieri – urmează să-l reconfigurez, la rându-mi, mai târziu. După Cimitir.

Mă gândesc la soarele de amiază, puternic, nu ca ieri, când ne-a mângâiat; deşi eu una i-am simţit şi ieri dogoarea. Na, eu sunt rea de căldură!

Din CONCEDIUL 2015 aţi mai putut citi:

☺ Vacanta in Maramures si Apuseni

☺ Maramures: Cascada Cailor si Lacul Stiol, cu (mici) nervi

☺ Maramures: Pietrosul Rodnei (2303 m) – cel mai inalt varf din Rodnei si din Carpatii Orientali

☺ Maramures: Toata Creasta Cocosului la dispozitie!

☺ Minunile din Plitvice – Lacuri limpezi si cascade la tot pasul

☺ Traseul istoric Oravita-Anina: Ce sa vezi in doua ore cu trenul pe 33,4 kilometri