Să ne plimbăm prin Bucureşti! – pe la Castelul lui Vlad Ţepeş, printre ţestoase, printre ziduri istorice, printre nori, la propriu

De data aceasta nu vă mai plimb prin munţi, rămânem o secundă prin Capitală şi împrejurimi.

Primăvara asta n-a fost prea generoasă în privinţa căldurii – şi bine a făcut, din partea-mi. A exagerat câteodată cu friguleţul şi ploile-ploile-ploile, dar o iertăm... fiindcă a aruncat şi mult soare pe metrul pătrat. Eu una prefer partea plină a paharului, fiindcă primăvara e anotimpul meu preferat. ☺ Şi nu mi se întâmplă prea des să văd roz!

Vă las în compania naturii de prin parcuri, aşa cum am văzut-o eu în primăvara asta!

Flori nu prea am – mi-am făcut plinul ☺ în Grădina Botanică şi în grădina din spatele blocului.

Cireşul japonez şi poveştile sale, în Grădina Botanică – ediţia de primăvară

Ştiam că o să tâşnesc de nebună spre Grădina Botanică atunci când verdele va înlocui cenuşiul şi pustiul iernii.

Zilele alea friguroase de martie (bune de mers la munte, în gaşcă mare sau în gaşcă foarte mare ☺) mi-au testat răbdarea. M-am trezit amânând şi răs-amânând vizita. Voiam să pun din nou ochii la încercare în adevăratul regat al plantelor, nu al celor atârnate într-o glastră, de orice tip ar fi ea. V-am povestit eu odată cum e, pentru mine, cu florile rupte pentru a fi oferite în dar – aici e mica... revoltă.

În Grădina Botanică de primăvară am sorbit natura tot în compania bunicii mele, aşa cum se întâmpla şi în acel noiembrie de... primăvară.