Splendoare de Bucegi: De la Omu pan’ la Malaiesti si pe „Take Ionescu”

Traseu:

*Cabana Babele – Cabana/Vârful Omu – Vârful Bucşoiu – Cabana Mălăieşti (pe Brâna Caprelor) – Traseul „Take Ionescu” – Pichetul Roşu – Cabana Poiana Izvoarelor – Complex Gura Diham

Am ales exclusiv trasee marcate, după toate nebuniile de pe Morar din urmă cu o săptămână.

Am absorbit muntele în patru, în linişte şi fără presiunea timpului. Aş putea să-i zic plimbare – dar, cum eu nu mă dau eu în vânt după coborâre... ☺

De ce aşa, atunci? Fiindcă tura asta a fost gândită pentru o singură zi – cum Adi nu avea la dispoziţie decât ziua de sâmbătă şi cum îl „prind” rar-rar pe munte, nu-l puteam lăsa să scape.

Totul a fost în premieră pentru mine, mai puţin bucata Babele – Cabana/Vârful Omu (2507 m).

Adi şi Andreea, fata lui, mai umblaseră de niscaiva ori pe la Bucşoiu şi pe „Take Ionescu”.

Eu şi Adi tot parlamentasem pentru o tură în Crai, care să cuprindă şi Lanţurile (Drumul lui Deubel). Telefoanele mobile şi Facebook-ul ne-au fost prietene la cataramă de marţi încoace.

Varianta 1, varianta 2, plecare cu noaptea în cap, cazare la Plaiul Foii, timpii la limită cu noaptea şi noaptea, o bucată de creastă, întoarcerea pe acelaşi traseu... am luat în calcul o mie şi una de probleme şi problemuţe.

Şi acum, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului:

Cel care ne-a inspirat în alegerea Cabanei Mălăieşti ca punct principal al traseului a fost Deni, prin postarea lui de joi. Braşovenii aveau treabă pe la Mălăieşti şi prin Valea Ţigăneşti, spre Râşnov, după mure şi ciuperci. În urma unor calculelele fooooarte sofisticate, s-a ajuns la concluzia că nu ne pupam deloc bine, iar întâlnirea noastră ar putea fi întâmplătoare, nu programată.

☺ Mălăieştiul e locul acela mai mult decât special, unde mi-am început anul 2016, într-un Revelion îngheţat şi înstelat.

Pentru sâmbătă 3 septembrie 2016 se anunţa instabilitate atmosferică accentuată şi o ploaie urâtă, în jur de ora 14. Asta e – ne prinde, ne prinde.

La 5:30 eram deja afară din Bucureşti, căci ne făcusem planul în aşa fel încât să ne aşezăm la coada la telecabina înspre Babele înaintea sosirii primul tren dinspre Bucureşti – cel de 7:45.

Misiune îndeplinită! E mai devreme de 7:30 şi noi suntem siguri că ne urcăm în prima cabină spre platoul Bucegilor.

O oră stăm... degeaba. Trăncănim de unele, de altele.

Coada la telecabină se măreşte şi iar se măreşte, dă colţul clădirii care o găzduieşte.

Pentru mine, a trecut deja un an şi jumătate de când n-am mai folosit un mijloc de transport pe cablu în Bucegi – din tura de la Padina.

PREŢ transport telecabină Buşteni – Babele, septembrie 2016: 35 de lei/persoană (o singură cursă). 

 

Pe platoul taberelor copilăriei, cu Babele şi Sfinxul la taifas

Ce frumos e pe aici fără aglomeraţie! Poţi să simţi peisajul...

„Bună ziua, voi cine sunteţi?” „Da’ tu cine eşti?” „Mari aţi mai crescut... voi acolo!”

De la Cabana Babele am privit, odată-cândva-demult, un apus memorabil, înconjurată, în cameră, de alţi colegi de tabără prinşi în farmece.

Alte Babe, mai puţin celebre – în stânga, Peştera şi Padina

Stâlp de telecabină înspre Peştera şi zona Padina-Peştera, mai în centru

Punct de belvedere, în faţa Sfinxului

Nişte gândăcei

De atmosferă...

TRASEU BABELE – OMU

Ceva mai clasic în Bucegi nici că se poate! – cu excepţia „şi mai clasicului” Babele – Crucea Caraimanului.

Vârful Baba Mare (2292 m altitudine)

Valea Şugărilor

Lăsaţi energiile să vină la mine! Să vină, ziceam... Hmmm... nimic?! 

Astea energii adevărate!

Lupte în deşert

Cine zâmbeşte la munte, când e pe munte?

Sperăm să se ridice ceaţa şi să vedem Colţii (Acele) Morarului, pe care m-am plimbat săptămâna trecută.

Pe la Cerdacul Obârşiei (Cerdacul Văii Cerbului) – pe deasupra e drumul de iarnă spre/dinspre Omu, pe dedesubt – cel de vară.

Cerdacul este un perete care străjuieşte obârşiile Văii Cerbului.

Valea Cerbului

Mecetul Turcesc şi o bucăţică-bucăţică din Valea Obârşia Ialomiţei

Eu şi Adi rememorăm tura din mai, pe ceaţă şi zăpadă şi cu rătăciri.

Când am adunat şi împărţit, mi-a ieşit, spre surprinderea mea, că-i prima oară pe 2016 când sunt efectiv la Cabana Omu (2507 m altitudine)!

Am tot fost în preajma ei, de două ori recent, pe la 2400-2450 m altitudine – la ieşirea de pe Valea Morarului şi la ieşirea de pe Brâna Acelor.

Să nu uităm: Vârful Omu este cel mai înalt din Munţii Bucegi – 2505/2507 m altitudine. Asta la baza bolovanului mare de lângă cabană – în vârf, acesta măsoară 2514 m.

Vârful Omu ocupă locul 11 în Topul celor mai sus din România.

Puteţi încerca traseul Babele – Omu (diferenţă de nivel +301 m) dacă sunteţi începător în ale muntelui sau ca antrenament uşurel pentru un traseu mai solicitant. Sau ca noi, ca punct intermediar către alte zări.

☺ De la Omu la Cabana Diham, peste Vârful Bucşoiu, sunt 5 ore, pe marcaj bandă roşie.

!!! Nu abordaţi acest traseu pe ceaţă, vânt sau ploaie!

!!! ATENŢIE! Traseul este interzis iarna!!!

Condiţiile de la Cabana Omu

☺ Nu există apă şi nici electricitate – lanternele sunt de bază! În funcţie de trafic, lumina poate rămâne aprinsă şi până la/după miezul nopţii.

☺ Când am dormit eu acolo (iunie 2015), soba din cameră a funcţionat bine.

☺ Cabana Omu este închisă pe timp de iarnă – se redeschide la începutul lunii mai.

Ce mai vedem noi de la Cabana Omu?

Valea Gaura, Vârful Scara, Hornul Ţigăneşti şi Turnurile Ţigăneşti.

 

CABANA/VÂRFUL OMU – VÂRFUL BUCŞOIU

În mare, e o alternanţă de urcare-coborâre, pe creastă – Creasta Bucşoiului Mare. Şi nu durează mai mult de o oră.

Până atunci, să ne mai uimească zăpăceala asta de nori...

Am revăzut Valea Morarului şi Creasta Balaurului (Creasta Bucşoiului Mic).

Încerc să identific bucăţica în care am ieşit din Valea Morarului la început de iulie, singura porţiune marcată în tura de atunci. Era ceaţă, e ceaţă... ia şi descurcă-te! Ţin minte doar că am mers destul de drept.

Creasta Balaurului (Creasta Bucşoiului Mic)

O s-o şi urc la un moment dat, că de coborât am văzut cum e.

O cale excelentă de a ajunge ba pe platou – Omu, ba la Mălăieşti... ah... gata, încep să planific!

Ce ziceam? „Splendoare de Bucegi”? Nu-i suficient...

☺ Atenţie la condiţiile meteo când mergeţi de la Omu la Bucşoiu sau invers! – ceaţa scade vizibilitatea spre zero, iar ploaia face ca pietrele să alunece a accidentare. Sunteţi, totuşi, pe creastă!

Aici nu-i cu pericol, că ceaţa nu persista... dacă Adi a ţinut să mă facă vedetă, să vă arăt cum am atacat eu Bucşoiu!

☺ Vârful Bucșoiu (conform plăcuţei de identificare, Vârful Bucşoiu Mare, 2492 m) este al treilea ca altitudine din Munţii Bucegi – primele vârfuri sunt Omu (2505/2507 m) și Bucura Dumbravă (Vârful Ocolit, 2503 m).

La vânătoare de peisaje

În stânga:

În dreapta, cu Balaurul – care scoate iar fum pe nări.

Numai aşa mi-e norocul când îl vizitez, să-l găsesc înfierbântat!

☺ Dacă eşti munţoman cu ştate vechi sau dacă vrei să-ţi încerci forţele, la Bucşoiu şi Omu dai check in-ul pe Drumul lui Deubel, din Buşteni, prin Prepeleac (Prepeleag) până-n creastă, pe lanţuri, printre jnepeni şi cu urcare verticală la greu.

!!! Traseul este interzis (inaccesibil) iarna!

VÂRFUL BUCŞOIU – CABANA MĂLĂIEŞTI (pe Brâna Caprelor)

Cum să descriu ăia 200 de metri de coborâre până la intrarea pe Brâna Caprelor?! Trei cuvinte: Grohotiş, my love! Şi încă unul: Abrupt...uţ! Hai să îndur, pentru Mălăieşti, ce să fac!? ☺

Zoom-uleţ şi zoom spre Cabana Mălăieşti

La intrarea dinpre Bucşoiu spre Brâna Caprelor se desparte drumul spre Prepeleac (Prepeleag), de vă povesteam ceva mai sus.

Brâna Caprelor se desfăşoară pe curbă de nivel.

Nu’ş’ de ce, nu mă aşteptam să fie aşa de lungă. Da’i spectaculoasă!!!

Intrarea şi ieşirea din tunel

Cam atâta mai e până jos

Piticanii: Om sus şi cabană (Mălăieşti)  jos

Valea Mălăieşti, tot mai aproape

Stânca din stânga: mici amintiri de Acul Mare al Morarului – ce să fac dacă mi-e încă proaspăt?

Wow!!!!!!

Padina Crucii – aproximativ 30 de minute de la Cabana Mălăieşti (pe timp de vară), marcaj bandă galbenă

 Ce admiră oamenii ăştia?

Doar o vale... Şi se mai uită şi la pereţi... O fi bine?

☺ Atenţie la condiţiile meteo când parcurgeţi Brâna Caprelor spre Mălăieşti! – ceaţa scade vizibilitatea spre zero, iar ploaia face traseul alunecos, pericolul de accidentare fiind ridicat.

O dată încheiate socotelile cu Brâna Caprelor, surpriză!, alt grohotiş...uţ! ☺ Un alt traseu până-n vale de să-ţi omoare genunchii.

De ce să nu fac din ţânţar armăsar, dacă pot?! ☺

Nu prea e timp de „uf” şi „of”... mai aveţi loc de o sesiune de wow-uri, pentru nişte colţi de Bucşoiu, ciopliţi în fel şi chip de Natură?!

Trecem şi printr-o scurtă porţiune de lanţuri – ca sa nu mă lase tura asta chiar cu mâna goală, după nerealizarea cu Lanţurile din Crai.

Punct semi-final pân’ la Mălăieştiul care se lasă aşteptat ca o mireasă: căldarea/terasa a II-a glaciară a Mălăieştiului (1915 m altitudine).

☺ Valea Mălăieşti s-a format în urma alunecării unui ghețar şi are 4 trepte principale.

Din acest punct al Văii Mălăieşti, puteţi ajunge la Babele – Cabana/Vârful Omu (2507 m), prin Hornul Mare, marcaj bandă albastră – 2 ore şi jumătate.

Din acest punct, noi mai avem de bobinat în jos 200 de metri, ca altitudine, până la Cabana Mălăieşti (1720 m). Doar atât?!

I-am spus lui Adi că îl iubesc pentru traseul ăsta de coborâre. Iar el n-a putut decât să aprecieze. ☺ E clar că mai curând aş urca de două ori (pe aici) decât să cobor!

Dar mai ştiu că nu era timp pentru urcare, ca să mă apuce protestele inutile. Şi chiar mă simt super-bine, ca să mă gândesc la „ce-ar fi fost dacă”.

Bobinaţi, fraţilor, bobinaţi!

Ajungem pe soare la Cabana Mălăieşti. Ploaia anunţată a căzut în altă parte, probabil... Sau deloc. ☺

Condiţiile de la Cabana Mălăieşti

☺ Nu există apă curentă, WC-ul e afară, iar electricitatea (lumina) se opreşte în jurul orei 23.00 – nu uitaţi lanternele/frontalele acasă!

Vara, funcţionează un izvor – când nu e secat.

☺ Cabana Mălăieşti este deschisă tot timpul anului, pentru 100 de nebuni frumoşi ai muntelui – camerele au 3, 4, 6, 9 şi 14 paturi.

Este interzis accesul cu orice mijloc de transport motorizat. Şi un mare NU manelelor!

☺ Aprovizionarea se realizează cu cai.

☺ Semnalul la telefon e când are el chef să fie. Şi slab. Şi tre’ să alergi după el. Şi când l-ai prins (o liniuţă, cel mult două) şi te bucuri, fuge mâncând pământul. Şi o iei de la capăt...

☺ Un istoric al Cabanei Mălăieşti îl puteţi citi AICI.

CABANA MĂLĂIEŞTI – „TAKE IONESCU” – BUŞTENI, COBORÂRE... ÎN URCARE

Partea asta iniţială întoarcerii în Buşteni se aseamănă cu traseul de iarnă Lacul Iezer – Cabana Voina din Iezer-Păpuşa.

Urcarea, care presupune şi niscaiva lanţuri şi podeţe, e mai lungă un pic decât cea de pe meleaguri argeşene.

Chiar şi mai încolo, când urcăm, când coborâm. Bun aşa, genunchii noştri nu se vor face chiar zdrenţe...! 

 

Seamănă cu un sfinx?

 

 Să mai stăm... că n-am mai stat de mult – de juma’ de oră de la cabană.

A fost o tură cu relaxare şi relaxare şi relaxare – cu toate că am mers, cantitativ, destul.

Cabana Diham, „vecină” cu destinaţia noastră intermediară, Cabana Poiana Izvoarelor. Mai e ceva! Ceva mai mult...işor!!!

 

„Trecerea cu succes a unei porţiuni dificile” (nu m-am putut abţine, Adi ☺)

 

 

Drumul „Take Ionescu” (traseul Cabana Mălăieşti – Pichetul Roşu, în sensul nostru de mers) ocoleşte ca un brâu Bucşoiul.

☺ Poteca „Take Ionescu”, construită în 1899, a fost finanţată de politicianul Take Ionescu (1858-1922). Omul a mai fost avocat, ziarist şi prim-ministru al României, în perioada decembrie 1921-ianuarie 1922.

☺ Din punctul „Prepeleac” (Prepeleag, 1760 m), se poate alege varianta de urcare la Vârful Omu, 3 ore şi jumătate, marcaj bandă roşie.

!!! Nu abordaţi acest traseu pe ceaţă, vânt sau ploaie!

!!! ATENŢIE! Traseul este interzis iarna!!!

...şi nu mai vine odată cabana aia... (Poiana Izvoarelor)

 

Răbdare răsplătită!

 

Privind în urmă, spre Coştila „rătăcită” pe sus

 

 

De la Gura Diham chemăm un taxi, că taaaare eram terminaţi toţi – şi să mai mărşăluim 6-7 kilometri, cu panta aia de la Silva inclusă în programul artistic... vai de noi!

Am fluierat prin pădure de teama ursului şi el ni s-a arătat pe drumul Gura Diham - Buşteni. Pe geamul taxiului zărim un ditai exemplarul traversând tacticos şi continuându-şi drumul spre pădure. S-a domesticit animalul...

 

PREŢ taxi Gura Diham – Mănăstirea Caraiman (locul unde am parcat maşina): 30 de lei.

 

 

EXTRA

 

O răceală bezmetică m-a lovit de vineri seară. Sâmbătă, probabil s-a accentuat de la ventilaţia din maşină, de la aerul rece şi transpiraţie - tot felul de „condiţii” care au dus la o noapte aproape albă, cauzată de nas înfundat.

Apropo de maşină: Ce bine-i să ajungi din tură la 8 seara în Buşteni şi să fii pe la 10 în Bucureşti!

Anul acesta, de fiecare dată când am pus piciorul pe asfaltul din Buşteni la 8, a trebuit să aştept minim două ore (singură) ca să mă sui în tren!

Pe de altă parte, ştiu că lui Ion i-a fost greu să conducă noaptea, şi după 10 ore plus de mers cu propriile picioare.

Per total, a fost un spectacol desăvârşit al muntelui, o linişte de care m-am bucurat în fiecare moment, o zonă pe care îmi doresc să o re-descopăr în viitorul cel mai apropiat.

Mulţumesc, Adi, pentru ghidaj (hai, lasă, nu fi modest! ☺). Şi pentru fotografii!!!

Am mai spus-o şi o s-o tot spun: cuvintele sunt reci şi seci când e să descrii ce ai trăit într-o zi în care muntele şi cel/cei alături de care ai păşit în împărăţia-i ţi-au adus FERICIREA, pur şi simplu. Poate nu o arăt tot timpul, însă fiţi convinşi că interiorul meu (vă) zâmbeşte necontenit.

Da, azi a fost una dintre acele zile magice - cu toată coborârea pe care a trebuit să o îndur. ☺ E o glumă, bineînţeles; daaaaa, Adi?!

N-a trebuit să îndur nimic... că doar nu-s masochistă! Viaţa-i prea scurtă ca să nu încercăm să punem în desagă plăceri şi împliniri din belşug.

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Bandă galbenă: Cabana Babele (2206 m) – Cabana/Vârful Omu (2507 m) 2 ore

☺ Bandă roşie: Cabana Omu – Vârful Bucşoiu (2492 m) 1 oră

☺ Bandă roşie: Vârful Bucşoiu – intrare pe Brâna Caprelor, în Şaua Brâna Caprelor (2285 m) 30 de minute

☺ Triunghi albastru: Brâna Caprelor – Cabana Mălăieşti (1720 m) 2 ore, inclusiv pauzele pentru fotografii

☺ Triunghi roşu: Cabana Mălăieşti – La Prepeleac (Prepeleag, 1760 m) 1 oră – Pichetul Roşu (1445 m) 1 oră.

Porţiunea Cabana Mălăieşti – Pichetul Roşu este Traseul „Take Ionescu”.

☺ Bandă roşie: Pichetul Roşu – Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) 15 minute

☺ Bandă roşie: Cabana Poiana Izvoarelor – Complex Gura Diham (982 m) aproximativ 1 oră, în pas lălăit

TOTAL: 10 ore şi 45 de minute (inclusiv popasurile de la cabane şi de pe Vârful Bucşoiu)

Distanţa străbătută, total: aproximativ 20 de kilometri.

SURSE de APĂ

De cumpărat, la cabanele de pe traseu (Babele, Omu, Mălăieşti).

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu şi „Poveştile mele”.