Urcarea pe Moldoveanu şi poveştile Mănăstirii Curtea de Argeş

Înainte de a ne năpusti pe Moldoveanu, ne-am încărcat bateriile... spiritual, în două dintre cele mai încărcate de istorie, credinţă şi legende locuri din România – Mănăstirea Curtea de Argeş şi Mănăstirea Corbii de Piatră.

Unde mai pui că ne-am oprit la poalele Vârfului Moldoveanu al Făgăraşilor, pentru Corbii de Piatră.

 

Data: 20 august 2016

Actualul municipiu Curtea de Argeş (cândva doar „Argeş”) a fost capitala Ţării Româneşti, în secolul al XIV-lea.

Apogeul dezvoltării era atins în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1355-1418; ani de domnie 1386-1395 şi 1397-1418).

Capitala Ţării Româneşti a fost ulterior mutată la Târgovişte.

Mănăstirea Curtea de Argeş a fost ctitorită de domnitorul Ţării Româneşti Neagoe Basarab (1459-1521; ani de domnie 1512-1521), în perioada 1514-1517, pe fundaţia vechii Catedrale a Mitropoliei Ţării Româneşti.

Voievodul Neagoe Basarab deţinea cunoştinte despre arhitectura bisericească – el ar fi pus la cale planul bisericii şi le-a oferit sfaturi meşterilor, în frunte cu legendarul Manole.

Domnitorul a făcut studii în Italia şi la Constantinopol. Acolo, l-a remarcat pe Manoli din Niaesia, un meşter armean cu o mare faimă. Neagoe Basarab l-a adus în ţară şi i-a încredinţat construcţia bisericii Mănăstirii Curtea de Argeş, punându-i la dispoziţie o echipă strălucită de meşteri, calfe şi ucenici.

(sursa: amfostacolo.ro)

Din dorinţa lui Neagoe Basarab, la construirea bisericii s-a folosit, pe lângă calcar de Albeşti, marmură adusă din arhipeleagul grecesc. Insulele se aflau sub control otoman, iar sultanul interzicea folosirea marmurei în biserici, pentru a nu permite locaşurilor creştine să se se ridice la nivelul moscheilor.

(sursa: adevarul.ro)

☺ Mănăstirea Curtea de Argeş a fost sfinţită la mijlocul lunii august 1517, în prezenţa Patriarhului de Constantinopol.

În Complexul Mănăstirea Curtea de Argeş se află Biserica Episcopală, considerată cea mai valoroasă construcție de artă și arhitectură bisericească din Ţara Românească şi una dintre cele mai valoroase din România.

Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş este cunoscută sub această denumire din 1793, când a devenit reşedinţa Episcopiei Argeşului (până în 1949).

Zugrăvirea bisericii a fost continuată sub domnia ginerelui lui Neagoe Basarab, succesorul lui la tron, Radu de la Afumați (ani de domnie 1522-1529, cu întreruperi de câteva luni).

Picturile din biserică sunt opera renumitului pictor/meşter al vremii Dobromir din Târgoviște şi au fost executate în perioada 1517-1526.

Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş are 18 metri lungime, 10 metri lăţime şi 25 de metri înăltime.

În biserică, Cei 12 Apostoli sunt reprezentaţi de 12 coloane executate dintr-un singur bloc.

În ceea ce priveşte arhitectura, Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş (în forma iniţială) aparţine stilului bizantin; elementele decorative de exterior prezintă influenţe ale artei armene, persane, georgiene şi arabe.

Toate acestea aveau darul de a-i conferi un aer de unicitate.

În timp, Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost avariată de incendii şi cutremure, fiind jefuită de mai multe ori – în special în timpul războaielor ruso-turce din 1768-1774 şi 1787-1792.

Prima restaurare a bisericii a fost făcută de Matei Basarab (Matei Brâncoveanu, 1580-1654; ani de domnie 1632-1654), în timpul căruia a fost reclădit și turnul clopotniței de la intrare.

Reparații s-au mai făcut și în vremea lui Șerban Cantacuzino, (1640-1688; ani de domnie 1678-1688).

În 1866 și 1867, în incinta Mănăstirii s-au produs două incendii, care au distrus clădirile seminarului, locuințele, paraclisul și turnul de intrare.

Biserica a prins forma pe care o are astăzi după ce a fost restaurată începând din 1875, la iniţiativa Regelui Carol I, conform planurillor arhitectului francez André Lecomte du Noüy (1844-1914).

Tehnica lui Lecomte consta în demolarea completă a edificiilor și refacerea lor din temelii.

Prin acest proces, a fost modificat ansamblul mănăstirii, prin înlăturarea zidului fortificat de la exterior și prin demolarea marii clopotnițe ridicate de Matei Basarab – astfel, valoarea istorică a monumentului a scăzut. Au mai fost „sacrificate” chiliile şi vechiul paraclis.

Din vechea pictură a lui Dobromir au rămas numai câteva fragmente. Bucăţi din frescele originale se află la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti.

Biserica Episcopală Curtea de Argeș a fost (re)sfințită pe 12 octombrie 1886.

Paraclisul a fost construit în 1885. Aici se păstrează moaștele Sfintei Muceniţe Filofteia, depuse iniţial la Biserica Domnească din Curtea de Argeş.

În 1886, a început şi construirea Palatului regal (ulterior episcopal), folosit ca reședință regală de vară. Sunt cele două aripi simetrice faţă de paraclis. Lucrările au fost finalizate în 1890.

În Palat s-au ținut ședințe importante ale Consiliului de Coroană.

După ce soţul ei a părăsit această lume, Carol I (1914), Regina Elisabeta a locuit aici doi ani, până la moarte (1916). Când s-a îmbolnăvit, a fost montat special pentru ea un lift, unul dintre primele din țară.

În Palat se află și Evanghelia Învierii din Sâmbăta Mare, pictată pe pergament şi scrisă cu litere de aur chiar de Majestatea Sa între anii 1886 şi 1892 – se pare că este o evanghelie unică în lume.

Mai multe despre acest subiect găsiţi AICI.

!!! Palatul episcopal nu se vizitează !!!

Aici se află „Sala lui Manole”, cu picturi reprezentând legenda meşterului Manole.

În pronaosul bisericii – devenită necropolă – se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab și Doamna Despina, soția lui Neagoe Basarab; Doamna Stana, fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ștefăniță Vodă al Moldovei.

De asemenea, se găseşte piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați.

Tot aici, pe o parte sunt mormintele Regelui Carol I (1839-1914; domnitor al României în perioada 1866-1881; rege al României în perioada 1881-1914) și al Reginei Elisabeta (Carmen Sylva, 1843-1916), între care se află o cutiuță pirogravată, cu osemintele Prințesei Maria (1870-1874).

De cealaltă parte sunt mormintele Regelui Ferdinand (1865-1927; ani de domnie 1914-1927) și al Reginei Maria (1875-1938).

Separat, într-o criptă special amenajată în curtea mănăstirii, se află sicriul cu rămășițele pământești ale Regelui Carol al II-lea (1893-1953; ani de domnie 1930-1940), aduse în 2003 de la Lisabona, unde acesta fusese înhumat.

Mormântul marii iubiri a lui Carol al II-lea, Elena Lupescu (1896-1977), este – tot din 2003 – în Curtea de Argeş, la 450 de metri de cel al lui Carol.

Din 2009, au demarat lucrările de construcție a unei noi catedrale, unde urmează a fi mutate mormintele regilor români și moaștele Sfintei Filofteia.

Primul membru al Familiei Regale care îşi doarme somnul de veci în noua catedrală este Regina Ana a României (1923-2016).

Catedrala se preconizează a fi inaugurată în 2017, la împlinirea a 500 de ani de la construcţia mănăstirii lui Neagoe Basarab.

Arhitectura noii catedrale este inspirată din cea a Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş, ctitoria lui Basarab I.

☺ Mănăstirea Curtea de Argeş (de călugări) poartă hramul Adormirea Maicii Domnului.

☺ Potrivit statisticilor, 100.000 de turişti şi pelerini trec anual pragul Mănăstirii Curtea de Argeş.

Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş şi aghiasmatarul din faţa ei – de inspiraţie orientală, construit în 1516 şi folosit pentru pregătirea apei sfinţite şi pentru săvârşirea unor slujbe în afara bisericii

Intrarea în Biserica Mănăstirii

Spre parcul Mănăstirii Curtea de Argeş

Legenda Meşterului Manole (şi a soţiei sale, Ana)

Este cea mai cunoscută legendă de pe meleagurile româneşti – ideea ar fi că niciun lucru durabil nu poate fi înfăptuit fără sacrificii.

Se spune că ceea ce meşterii (cu Manole în frunte) construiau ziua noaptea se dărâma. Într-o noapte, Manole a visat că, dacă îşi zideşte soţia, pe Ana, într-unul dintre ziduri, construcţia va rezista. A doua zi, când Ana a venit să îi aducă de mâncare, Manole a zidit-o pe latura sudică.

Pe de altă parte, când Mănăstirea a fost terminată, Neagoe Basarab le-a poruncit slujitorilor sa dărâme schelele ce duceau la acoperiş, pentru ca meşterii să nu mai poată coborî şi să facă altă biserică mai frumoasă sau cel puţin la fel de frumoasă ca la Curtea de Argeş. Atunci, toţi şi-au confecţionat aripi din şindrile, au încercat să coboare aşa, dar s-au prăbuşit. În locul unde Manole a atins pământul, s-ar fi ivit un izvor, ce simbolizează lacrimile sale.

☺ Cea mai cunoscută ilustrare a legendei meşterului Manole este cea din balada populară „Monastirea Argeşului” (sau „Balada Meşterului Manole”), culeasă de Vasile Alecsandri.

O puteţi citi AICI.

Între legendă şi realitate

Aşa cum spuneam mai sus, meşterul Manole a existat cu adevărat - Manoli din Niaesia. Soţia lui, Ana, era soră de lapte cu Neagoe Basarab.

Perioada îndelungată în care a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeş, trei ani, ar fi fost din cauza sabotajelor unor meşteri invidioşi pe geniul şi cunoştinţele lui Manole (Manoli). Ana ar fi fost înjunghiată în urma unei revolte a acestor meşteri.

Fântâna Meşterului Manole – ieri şi azi

Fântâna lui Manole, ce adăposteşte izvorul despre care pomeneşte legenda, este construită în stil brâncovenesc şi se află peste drum de Mănăstirea Curtea de Argeş, în părculeţul din apropiere.

Înainte, exista un izvor despre care puţină lume ştie.

„Izvorul lui Manole, aflat iniţial în curtea Mănăstrii, a secat; din iniţiativa Episcopului Argeşului, P.S. Iosif, s-a construit, peste drum de Mănăstire, o nouă fântână, cunoscută azi sub numele de Fântâna lui Manole” - istoricul Ştefan Dumitrache, directorul Muzeului Curtea de Argeş.

(sursa: adevarul.ro)

(scanare din concediul solitar 2003)

Sfânta Muceniţă Filofteia (legendă)

O altă legendă o are ca protagonistă pe Filofteia, ale cărei moaşte sunt depuse în paraclisul Mănăstirii.

Se spune ca Filofteia, o fetiţă evlavioasă, care a trăit în secolul al XIII-ea în Veliko Tărnovo, le ducea de mâncare angajaţilor tatălui său. După ce a dăruit mâncarea unor cerşetori, tatăl ei a ucis-o. Corpul fetei s-a îngreunat şi nu a mai fi putut ridicat de jos decât în momentul în care a fost rostit numele Mănăstirii Curtea de Argeş.

TARIFE şi program Mănăstirea Curtea de Argeş

☺ Taxă intrare Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş: 2 lei / persoană; 1 leu / copil.

Se plăteşte suplimentar pentru FOTOgrafiere şi filmare.

Programul de vizitare a Mănăstirii Curtea de Argeş este 9-17 iarna şi 8-20 vara.

„Grupul Moldoveanu”, în faţa Mănăstirii

Tot în Curtea de Argeş, în apropierea Mănăstirii

Biserica Domnească „Sfântul Nicolae”, prima biserică voievodală din Ţara Românească, este ctitoria lui Basarab I (întemeietorul Ţării Româneşti), la mijlocul secolului XIV-lea (1352).

A fost construită în cadrul reşedinţei voievodale.

Biserica Domnească este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românești medievale.

Pentru zidirea ei au fost aduşi meşteri din Constantinopol – astfel că arhitectura este de tip bizantin. O parte dintre picturile murale, realizate tot în stil bizantin, se păstrează şi astăzi.

Foto: wikipedia.ro

Situată în centrul municipiului Curtea de Argeş, are 23 de metri atât în lungime (23,50 m), cât şi în înălţime.

☺ Moaştele Sfintei Filofteia au stat în Biserica Domnească aproape 500 de ani, din 1396 până în 1894 – atunci au fost mutate la Mănăstirea Curtea de Argeş.

Cum ajungeţi la Mănăstirea Curtea de Argeş din judeţul Argeş?

Din Bucureşti, pe Autostrada Bucureşti - Piteşti, apoi pe DN 7C (Transfăgărăşanul).

Adresa Mănăstirii Curtea de Argeş: Bulevardul Basarabilor nr. 1, Curtea de Argeş.

☺ Din Bucureşti până în Curtea de Argeş sunt aproximativ 150 km;

☺ Din Piteşti până în Curtea de Argeş sunt aproximativ 40 km.

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele” (inclusiv imagini de arhivă), Mihai, Blu-Daniel şi ceilalţi participanţi în tura „Moldoveanu”.

Despre Mănăstirea rupestră Corbii de Piatră (tot din judeţul Argeş) şi UNICITATEA ei vă povestesc într-un material viitor.