Antrenament de Piatra Craiului: Cabana Brusturet – Vârful La Om (creasta Pietrei Craiului)

*Traseu:

Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Poiana Grind – Refugiul Grind – Vârful La Om (Piscul Baciului) şi retur

A fost odată ca niciodată o zi amarnică de joi. În ea erau prizonieri doi oameni supăraţi.

Ce zic eu?! Furioşi de-a binelea, pe vreme/condiţiile meteo.

Tocmai citisem pe Facebook o maximă: „Weekend = acea perioadă din săptămână când se strică vremea”.

Discutam la telefon cu Cornelia şi ne mai amăram reciproc. Aceşti doi oameni chiar n-au stare când vine vorba de munte! ☺ Căutaţi-i, vă rog, pe creste!

Vineri, deja cei doi oameni încropeau planul de Piatra Craiului. Căci vremea se îndreptase, cel puţin pentru duminică. Nu douăj’ de grade, da’ nici ploaia veşnică de sâmbătă din acest an.

Iar în sâmbăta noastră chiar a dat cu grindină – am imagini de la câţiva companioni de drumeţie, chiar de la Refugiul Grind.

Duminică, Munţomana de mai sus şi Adi s-au suit în tren spre Titu, apoi în maşina lui Mihai şi a Munţomanei de mai sus, pentru un scurt popas în cei mai dificili munţi ai României.

Piatra Craiului, veeeeniiiimmmm!!!

Data: 21 mai 2017

Prima oprire este programată la Mausoleul de la Mateiaş. Nu înainte de a arunca o privire către Fabrica de ciment Câmpulung.

☺ Mausoleul de la Mateiaş (Mausoleul Eroilor) se află în comuna Valea Mare-Pravăț, din județul Argeș, pe DN 73 (Braşov – Piteşti), pe Dealul Mateiaș.

Este dedicat eroilor din Primul Război Mondial – Războiul de Întregire Națională, 1916-1918, în special „Grupului Nămăiești”, condus de generalul Traian Găiseanu – care, în toamna anului 1916, a rezistat unui inamic net superior.

☺ Mausoleul de la Mateiaş a fost ridicat între anii 1928 şi 1935.

☺ Corpul orizontal găzduieşte osuarul. Aici se găsesc osemintele a 2.300 de militari români, în 31 de cripte.

Spre corpul vertical, cu forma unui turn cu foișor, duce o scară în spirală.

☺ Mausoleul a fost consolidat după cutremurul din 1977, iar în perioada 1980-1984 a fost extins – s-au construit o terasă de paradă, scările de acces, o camere muzeală, un basorelief de 16 metri lungime și 3,5 metri înălțime. De asemenea, a fost realizată cupa din piatră în care arde o flacără veșnică, în amintirea celor căzuți la Mateiaș.

☺ În apropierea Mausoleului de la Mateiaş au fost filmate secvenţe din filmul „Setea” (1960), cu Ion Besoiu şi Amza Pellea.

TARIFE şi program Mausoleul de la Mateiaş

☺ Taxa vizitare: 5 lei/adult

*cu reducere pentru elevi, studenţi şi pesionari (3 lei)

Programul de vizitare a Mausoleului de la Mateiaş este 9-17 în perioada noiembrie – martie şi 9-19 în perioada aprilie – octombrie.

Vine trenuʼ!

Gata cu plimbarea, atenţie la traseu, care începe de la Cabana Brusturet!

CUM AJUNGI LA BRUSTURET (1020 m altitudine)

Din DN 73 (Braşov – Piteşti), ajungeţi în satul Podu Damboviţei (comuna Dâmbovicioara), treceţi prin Cheile Dâmbovicioarei (traseu asfaltat), prin satul Dâmbovicioara şi pe lângă Peştera Dâmbovicioara. Urmează, pe un drum neasfaltat, Cheile Brusturetului şi Cabana Brusturet.

☺ Cheile Dâmbovicioarei pornesc din culoarul Rucăr-Bran, fiind formate de râul Dâmbovicioara – afluent al Dâmboviţei.

Lungimea lor propriu-zisă este de 2 kilometri, iar pereţii ating şi peste 200 de metri înălțime.

 Din iarna lui 2016... când drumul prin Chei nu era încă asfaltat

În zonă există peste 50 de peșteri, cea mai cunoscută fiind Peștera Dâmbovicioara.

☺ Intrarea în Peştera Dâmbovicioara este situată la 941 m altitudine.

Temperatura în interiorul peşterii este de 10-12 grade Celsius, iar umiditatea este moderată.

Tot din 1900 toamna ☺ (o vacanţă din 2006, iarna)

***

Drumul pietruit urcă uşor – bun prilej pentru o vorbă-două-nouă, pentru fotografie, pentru linişte. Fiecare după preferinţe.

 Accesul auto e interzis pe aici (cu excepţiile de rigoare)

Înainte, cărarea era pe sus

Defrăşări, intemperii

 Prima revedere a crestei Craiului

Culorile naturii

La stâna din Poiana Grind

Piatra Mică, însorită în cea mai mare parte a zilei

Pădurea dintre Poiana Grind şi Refugiul Grind, cu obstacole; marcajul se pierde din când în când.

Lecţia de Bucegi

În prim-plan: Culmea Ţigăneşti şi Vârful Scara (2422 m; în dreapta, cu excepţia penultimei fotografii)

În spate: Bucşoiu.

În dreapta, pe linia orizontului: Munţii Leaota; în centru-stânga, tot pe cresta de pe linia orizontului – Şaua Strunga, Bucegi

 

În plan secund: Culmea Ţigăneşti şi Vârful Scara

Coştila

Un mic popas la Refugiul Grind (1620 m altitudine).

☺ Refugiul Grind, construit din tablă, în 1983 (şi refăcut de atunci de câteva ori), are o capacitate de 15-20 locuri, la prici, în condiţii de bivuac.

După doi ani de la experienţa crestei sudice a Pietrei Craiului, voi vizita iară Piscul Baciului - Vârful La Om, cel mai sus în Crai – 2238 m altitudine!

Traseul de azi DOAR l-am coborât acum doi ani. Fix atunci, era amplasată în acest loc troiţa. Mai multe, AICI.

 

Fundaţia/ruinele fostei cabane-refugiu „Radu Negru”, în apropierea actualului Refugiu Grind – cabana a fost construită în 1932 şi spulberată de o avalanșă, în iarna anului 1953. Din materialele răspândite pe sute de metri s-a încropit un refugiu din lemn.

Refugiul „Radu Negru” fusese, la rândul său, construit pe locul unui adăpost din 1908.

 

 Refugiul Grind, de la înălţime

Stâna din Poiana Grind

Floricele la înălţime

 Ciuboţica cucului de munte

Genţiane ascunse de priviri indiscrete

 Panseluţă sălbatică

 Cum s-a rătăcit ea pe aici...! (brânduşă)

Întâlnim grohotiş din belşug în a doua parte a urcării de la Refugiul Grind (1620 m), pe sub Colţii Grindului.

Noi ne mai întoarcem privirile în spate, să uităm de urcuş.

Relaxare... pe vârfuleţ

În prim-plan, Cheile Zărneştilor (Prăpăstiile Zărneştilor); în plan secund: Măgurile Branului; în plan progresiv îndepărtat: Masivul Postavaru, apoi Piatra Mare; în planul cel mai îndepărtat: Munţii Ciucaş

Măgurile Branului şi satul Măgura, în plan apropiat

Postăvaru

În stânga-jos: Poiana Zănoaga, de la poalele Pietrei Mici a Craiului şi în drumul spre Cabana Curmătura. Zona stâncoasă din dreapta Poienii Zănoaga ţine de Crângul Ciorii, traseu de alpinism.

Vârful Tâmpa (960 m) apare în centru-stânga, iar Cetatea Râşnov, în centru

 

 Cetatea Râşnov, mai bine „conturată”

Nu prea mă dau eu în vânt după traseele în care ai în faţă obiectivul – fie ea cabană, fie el vârf, fie ce-o mai fi. Ştii mereu cât mai e şi ai impresia câteodată că totul se depărtează, cu fiecare pas.

Prefer să dau nas în nas cu „subiectul” la momentul oportun, aşa cum a fost la Omu înzăpezit de mai, de exemplu. Să mă iau cu vorba şi să dau cu nasul în cabană. ☺

 Mai e un infinit şi jumătate până pe Vârful La Om;
în dreapta - Colţii Găinii, în stânga (în afara obiectivului foto) - abrupturile Hornurilor Grindului

Ăsta-i un zoom baban!

 

Un pic pe lângă ☺ Plus redresare

O parte din creasta sudică a Pietrei Craiului

Vânt gheaţă pe creastă (Omul la zero grade)

 

Creasta nordică cea ameţitoare

 Plaiul Foii

Ultimul pisc (stâncos) ce se vede de aici, pe creasta nordică a Craiului, e Vârful Ascuţit (2150 m)

Cabana Curmătura, la poalele Pietrei Mici

  

Zoom: Vârful Ascuţit (Vârful Lehmann) şi Refugiul Ascuţit (Refugiul Carol Lehmann)

Că, de!, nu mă pot abţine: O mică plimbare zburdalnică până la Refugiul din Şaua Grindului (2206 m altitudine). Mi-e dooooor de creastă!!!

 

☺ Refugiul din Şaua Grindului are o capacitate de 8-10 locuri, la prici, în condiţii de bivuac.

Refugiul Şpirla (1420 m altitudine) – de deasupra lui porneşte traseul La Lanţuri - Drumul lui Deubel (Lanţurile lui Deubel).

Din acest unghi nu se întrezăreşte Zaplazul, ascuns la intrarea în traseul La Lanţuri.

Plaiul Foii, cu repetiţie

 

 

Spre creasta nordică a Pietrei Craiului

Final de traseu La Lanţuri, aşa cum apare din Şaua Grindului. Cam înspăimântătoare Lanţurile astea! Acum, na!, senzaţia poate fi amplificată de condiţiile meteo. Zic şi eu...

Munţii Iezer-Păpuşa şi Munţii Făgăraş, din plan apropiat în plan îndepărat

Spre creasta sudică a Pietrei Craiului

Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului: Mihai a fost primul pe creastă

Spre Vârful La Om – unde ne aşteaptă restul grupului. Înaintăm contra vântului. Şi ce vââââânt, neeeniicăăă!

Nu de alta, dar n-am vrea să uităm cum arată refugiul ăl cel mai sus din Crai

Priveliştea crestei nordice şi a Vârfului Ascuţit – ultimul din „serie”. Îmi vor ajunge picioruşele aici, promit!

E, aşa... stă să plouă

 Cheile (Prăpăstiile) Zărneştilor

„De pleci din Curmătura…”

În stânga - creasta nordică; în dreapta - creasta sudică, văzute din Vârful La Om.

În următoarele două fotografii, separat sudica şi nordica.

...Şi se mai joacă Adi la zoom-uri...

Omul... de zăpadă

 

Hop! Oamenii de la La Om

Puţin mai jos

Şi acum, chiar jos cu noi!

A dat cu grindină în noi la fel ca în traseul pe creasta sudică.

Numai că acolo ne-a blagoslovit la dus.

Dar acum avem curcubeu!

Acolo plouă bine!

O clipă de neatenţie (combinată cu oboseala de dinainte şi din timpul turei) – atâta-i necesar pentru o căzătură prostească.

De fapt, a fost mai mult o sperietură, a fost o julitură mai adâncă, concretizată într-o durere miiiică.

Sincer, îmi venea să rămân pe jos, cu privirea spre grohotişul nr. 100 ce va să (mai) vină.

Nu dibuiesc zona cu pricina (cea a buf-ului), bucuraţi-vă doar de imagini – din fericire, nimeni nu a fost paparazzo; la fel ca în Horoabe, m-aţi ratat! ☺

Nu, la cap n-am nimic. Nu vizibil

 

Soarele?! El însuşi!

Cât a trecut de la grindină? Vreo jumaʼ de oră!

Căpriţe negre

 

Aaaa…h, nu mai vreau să cad! Am suplimente de măsuri de precauţie – mai vrea cineva?

Cornelia şi Mihai, cei mai cei camarazi

Postăvaru şi Piatra Mare – de la stânga la dreapta; Măgurile Branului, în prim-plan

Din nou la Grind, din nou Bucegii... şi Prăpăstiile Zărneştilor... şi creasta de pe care tocmai ne-am întors

Dezastrul până în Poiana Grind

Piatra Mică, sub un nor

Încă o oră şi ceva de aici; urmează un „aproape drept”, cu noi storşi de puteri

Peste o lună, acest antrenament de Crai ne-a ajutat într-o tură complexă, ce a cuprins, printre altele, lanţuri, creasta şi o coborâre pe grohotiş – cireaşa de pe tort!

Revederea Baciului cu soare şi ne-vânt o voi povesti în curând. Rămâneţi aproape! ☺

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Cruce galbenă: Cabana Brusturet (1020 m altitudine) – Valea Seacă a Pietrelor – stâna din Poiana Grind (1372 m) 1 oră şi 30 de minute

☺ Bandă albastră: Poiana Grind – Refugiul Grind (1620 m) aproximativ 1 oră

☺ Bandă roşie: Refugiul Grind – Vârful La Om (2238 m) 2 ore şi 15 minute

!!! ATENŢIE! Pe traseul Refugiul Grind – Vârful La Om, iarna există pericol de avalanşe!!!

TOTAL: aproximativ 11 ore (inclusiv popasurile mari din Poiana Grind şi de la Vârful La Om)

Distanţa străbătută, total (tur-retur): 18,1 kilometri.

Traseul Refugiu Grind – Vârful La Om este ACCESIBIL unei categorii largi de drumeţi, cu condiţia să ţineţi seama de panta anevoioasă.

☺La Vârful La Om (Piscul Baciului) se poate urca şi direct din Zărneşti, prin Prăpăstiile Zărneştilor (Cheile Zărneştilor) – zona La Table (Şaua Vlăduşca) – Refugiul Grind.

Sau din satul Peştera, la Refugiul Grind.

Sau cum am făcut noi acum doi ani, parcurgând şi creasta sudică.

Taxă vizitare Parcul Naţional Piatra Craiului: 5 LEI (biletul estre valabil 7 zile).

Se poate achita în Zărneşti – la Poştă, la Centrul de Vizitare a Parcului şi la Cabana Plaiul Foii.

Mai multe, pe site-ul oficial, AICI.

SURSE de APĂ:

Dacă aveţi chef de o plimbărică de la stâna din Poiana Grind până în apropierea zonei „La Table” (Şaua Vlăduşca, 1415 m), găsiţi acolo o ultimă sursă de apă până în Vârful La Om.

ATENŢIE LA URŞI!

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu şi Mihai.

Mulţumesc, Viorel, pentru unele explicaţii la fotografii!