Pagini

luni, 25 noiembrie 2013

Concediu prin țărișoara noastră, ediţia 2013




În momentul când scriu rândurile acestea, afară e o vreme câinoasă.

Pare ocazia nimerită de a-mi aminti de vară şi de concediu. Care a fost unul dintre cele mai frumoase pe care le-am petrecut vreodată. Şi, mda, a fost în România, ţara unde găseşti mereu ceva surprinzător (lăsaţi reclama, că nu e ea de vină pentru ce avem aici), unde te poţi bucura de o nouă descoperire, chiar şi acolo unde nu te aştepţi, dacă ai răbdare să faci respectiva descoperire.

Îmi plac locurile izolate, sălbatice, neatinse de om prea mult (mă atrag muuult prea puţin oraşele, mai ales cele mari), îmi place libertatea pe care ţi-o dă muntele, liniştea, verdele ierbii, brazii, stâncile cu toate formele posibile, aerul tare, răcoarea, oamenii care trăiesc în zonele respective (calmul, ritmul în care li se desfăşoară viaţa, comuniunea cu natura).
Iar în România sunt destule locuri din astea, dacă mă întrebaţi.


E păcat să te limitezi la Grecia şi Turcia când în ţara ta ai atâtea de văzut...! Da, e mai comod aşa pentru mulţi. La o cabană, la o pensiune de aici greu găseşti all inclusive - se merge pe simplitate, nu pe grandoare (şi n-o să stai la cazare să mănânci la prânz, când pe tine te aşteaptă vârful muntelui!). Ca să ai o vacanţă adevărată în România trebuie să te mai mişti de colo-colo - măcar cu maşina, că e ea personală sau închiriată.

Ştiu, sunt şi alţi munţi pe lumea asta, poate mai frumoşi ca ai noştri Carpaţi, nu am zis că o să-i ocolesc... munţi să fie! Nu vreau să urc ca nebuna - vorba vine, îi admir de mor pe oamenii ăştia nebuni şi... nici nu pot să urc cu 20 de kile în cârcă, şi toată ziua. Vreau peisaje şi trasee de care să îmi amintesc. Vreau să cad lată de oboseală seara, pentru că am respirat aer curat, în timp ce-mi stresam picioarele. Credeţi-mă, e atât de plăcută oboseala asta când mergi de dimineaţă până la amiază/seara şi ştii că ai trecut prin niscaiva locuri, ai înfruntat nişte obstacole, le-ai depăşit şi ai ajuns până unde ţi-ai propus.

Ştiu, nu toţi oamenii sunt construiţi pe calapodul ăsta; fiecare trăieşte aşa cum vrea.

... De ce ar veni străinii aici, în munţii noştri, dacă ar fi aşa de naşpa cum cred unii care locuiesc în ţara asta? Că n-au grijă oamenii de ea, asta o poveste luungă...

Să revin: Pentru concediul din 2013, am purces la o documentare serioasă - nu mi-a venit să cred câte locuri există în ţărişoara asta de care nu am auzit până acum! Şi în care nu ştiu când voi ajunge.

Mărturisire: Abia trecuseră câteva zile (de fapt, cred că doar o noapte ) de când am revenit în cutia de chibrituri din Bucureşti, că pe desktop-ul meu a apărut un fişier word „Concediu 2014”... Cu destinaţii din România şi ţări europene cu munţi cât pentru vreo 20 de călătorii de două săptămâni cel puţin.

Anul aceasta, mai ceva ca în ceilalţi ani, mi-a luat ceva timp să ies din starea de concediu - nu de vacanţă, ci să mă depărtez cât de cât cu gândul de peisajele pe care le-am întâlnit, de trasee - scriindu-i un e-mail celei care mi-a inspirat o parte din călătoria din 2013.
Anda de la hailabord a avut amabilitatea să posteze pe blogul ei rândurile trimise de mine, deşi nu i-a cerut nimeni...

Şi gata cu vorbăraia, vă invit să dăm un pic timpul înapoi, pentru a mă însoţi în ceea ce va rămâne o călătorie de neuitat.
Să precizez şi perioada, deşi din poze se cam vede că a fost vară: 19 august - 1 septembrie.

ZIUA 1

Plecare din Bucureşti, tras pe dreapta între Cetatea Poienari şi Barajul Vidraru, pentru - deja - primul traseu. 

Când am făcut planificarea finală, am vrut să începem neapărat de aici, pentru că am văzut o groază de poze şi am citit atâtea lucruri interesante (şi palpitante!) despre partea aceasta ascunsă de care nu auzisem până recent. Pur şi simplu m-a fascinat şi ardeam de nerăbdare să încerc acest canion cu propriile-mi picioare.

Aşadar, Valea lui Stan – un loc superb, cu multă varietate, atât pentru ochi, cât şi pentru picior J Sper ca locul să nu devină foarte circulat şi să îşi păstreze… sălbăticia; ah… şi să nu devină teritoriul multor urşi care să te împiedice să te bucuri în voie/nestresat de peisaj(e) şi de ce îţi oferă natura, în general.

În schimb, la final, traseul parcă nu se mai termina, cu toate tunelele, cu toate serpentinele de pe Transfăgărăşan…
 
*cazare în comuna Corbeni, la poalele Făgăraşilor


ZIUA 2 

Din Corbeni, am luat maşina şi am mers până la Bâlea Lac (vreo oră şi jumătate), unde, ca de obicei când ajungem acolo, ne-am cocoţat până la Lacul Capra, apoi pe Vârful Iezerul Caprei şi, de acolo, ca să încercăm ceva nou (un fel de motto al acestei excursii de două săptămâni), am luat-o pe sus, pe un drum ocolitor, înapoi la Lac. 
Ah… şi am dat peste destulă răcoare – erau 11-15 grade -, ceea ce a fost mană cerească. Şi nu ne-a bătut nici soarele în cap, ca în alți ani. 
(am vrut ca a doua zi să dăm o raită la Muntele Cozia, însă era prea cald…)
*cazare în continuare în comuna Corbeni, la poalele Făgăraşilor
 
Continuarea o puteţi citi AICI


Sintetizat, celelalte zile - ca să vă faceţi o idee de unde sunt fotografiile


ZIUA 3 
Cheile Sohodolului
ZIUA 4
Centrul vechi din Herculane, Grota cu Aburi, Cheile Corcoaia - Cerna Sat şi al său Drum forestier Naiba
ZIUA 5
Cascada Bigăr

ZILELE 6 şi 7
Teatrul „Mihai Eminescu” din Oraviţa, Podul Bei - La tunele - Cascada La Văioagă - Ochiul Bei - Cascadele Beuşniţa plus Cheile Nerei.

ZIUA 8

Muzeul locomotivelor din Reşiţa, Geaogiu Băi şi Băile Romane



ZIUA 9


Cheile Galbenei


 


ZIUA 10


Peştera cu cristale din Mina Farcu, Peştera Meziad


 


ZIUA 11


Ploaie!!!


 


ZIUA 12


Cheile Râmeţului


 


ZIUA 13


Mănăstirea Râmeţ, Tăul fără fund de la Băgău, Castelul din Arcalia

 

ZIUA 14

Sovata

 

 


   Ca să vedeţi ce locuri interesante există în ţara asta...


ZIUA 1


Pe acolo tre’ s-o luăm!



Iaca, am ajuns!

Ce mai urmează?
O cascadă şi mai multe scări

De asta mi-a plăcut traseul!


Şi aici, la treabă!

Crăpătura aia de pare mică mi-a dat cel mai mult de furcă, fiindcă se aluneca şi jos era apă. Aici, eu am luat-o prin apă. Nu-i nimic, că peste câţiva metri a trebuit şi Ion să facă la fel, fiindcă în porţiunea asta nu sunt cabluri, nici scoabe. Dacă ai noroc, prinzi apa mică şi ai loc pe lângă stâncă.

 

 

Aici m-am înfundat. Oamenii din spate, pe care i-am întâlnit pe drum, mă priveau cu ceva îngrijorare





Nu, n-am ajuns la final, dar am scăpat de „forestier” de aici

 

ZIUA 2 



Lacul Capra şi un traseu pe creastă




Bâlea Lac, din ce în ce mai aproape






ZIUA 3

În Cheile Sohodolului, printr-o „peşteră”, în Nări



Mda... nu prea era apă


 Tot în Nări


Oglindă, oglinjoară...




ZIUA 4
Piaţa Hercules


Bune de paragină





La Grota cu Aburi


Uite-aşa vine valu’


Eu le-am zis „dinţi cariaţi”


Multe paranteze am văzut eu aici; sus, intrarea în Chei


„Dinţii” şi rădăcinile lor


ZIUA 5 

 Celebra perdea de apă de la Bigăr


ZILELE 6-7


Teatrul „Mihai Eminescu” din Oraviţa





Traversarea Nerei cea Năbădăioasă



Pe Chei



Fantoma din tunelele de la Podul Bei-Saşca Romană


Succesiune de tunele


Fără rău de înălţime










ZIUA 8





ZIUA 9











ZIUA 10





ZIUA 12





ZIUA 13








ZIUA 14 (ULTIMA)







Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

3 comentarii:

  1. Foarte frumos! La cat mai multe calatorii, cel putin la fel de frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  2. PAI IN 14 ZILE ATI FACUT ATATEA, CAT ALTI NU FAC INTR-O VIATA. FELICITARI........https://www.facebook.com/ioan.joldes/media_set?set=a.535994039784996.1073741829.100001232144894&type=3

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase.
    Cam asa arata concediile noastre - active, in cat mai multe locuri posibile.
    Ce norocosi ati fost ca ati gasit cascada Beuşniţa cu apa! Noi in doi ani la rand numai secata am vazut-o. La Lacul Dracului am ajuns in 2012, strabatand cheile de la un cap la altul.
    In anii 1978-1979, natura pare mult mai salbatica in acele locuri...
    Cred ca sunt amintiri de neuitat...

    RăspundețiȘtergere