Pagini

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Din categoria „cel mai” sau Marea de subiectivism a rating-urilor


Articolul ăsta nu trebuia să existe. E vina mea că există.
Acum puţine zile, am dat peste CEL MAI PROST FILM din câte am văzut eu vreodată! The To Do List, 2013. Staţi liniştiţi, când mi-am dat seama cu ce am de-a face, am sărit peste mare parte din el.
E vina mea, pentru că nu trebuia să mă iau doar după descrierea acţiunii, ci să văd măcar un trailer, aşa cum fac de obicei. Să zic: „Vai, ce interesantă e Aubrey Plaza (o văzusem în filmul independent aparent ciudăţel dar foarte apreciat Safety Not Guaranteed/Siguranța nu e garantată, 2012 şi puţin în serialul Parks and Recreation), nu putea fi chiar rău! Ha!!! A fost mai rău!

Nu-mi place să întocmesc topuri - clar X e pe locul întâi, clar Y e pe doi, clar culoarea mea preferată e doar albastru, urmează roşu şi, neapărat pe locul 3, verde. Dacă mă îmbrac într-o rochie cu toate culorile astea, cum mai vine treaba?!
Vreau să fac un top al filmelor/serialelor, şi el arată aşa, să zicem: 1. Six Feet Under/Sub Pământ SRL; 2. Charade/Şarada, 1963, 3. (500) Days of Summer/500 de zile cu Summer, 2009 etc!


Wrong!
Sunt mult mai multe opţiuni la fiecare categorie, sunt genuri diferite, poveşti diferite, nu poţi compara mere cu măgari şi cai cu pere.

Dar ăsta film de am vrut să îl vizonez (The To Do List, 2013) a reuşit să îmi dea peste cap toate prejudecăţile în raport cu „cel mai”.
În cazul ăsta, „cel mai” există: E cel mai prost film ever!!! (pentru mine).
Nu m-aş fi apucat măcar să pomenesc de The To Do List (da, titlul e cu trimitere sexuală clară şi tot ce se petrece e de un vulgar ordinar) dacă, din reflex, nu m-aş fi apucat să caut RATING-URILE/COTAȚIILE unui film, la final. Ce-am descoperit? Pe rottentomatoes.com, această capodoperă încă nedescoperită e cotată cu 52%! Pentru comparaţie, The Oranges (care surprinde o picătură de realitate, şi o surprinde bine) şi Burke and Hare, varianta 2010 (care - o să detaliez în curând - are decoruri, costume cum îi stă bine unui film englezesc şi îl are ca supliment pe Simon Pegg)... aşadar, astea două filme au pe site-ul menţionat câte 33%.
Iar 360 din 2011 (cu o pleiadă de actori importanţi - nu că asta ar fi vreo garanţie, dar aici e, oarecum), film european, are fix 21%! Adică mai puţin de jumate din The To... uite că nu mai am chef să pierd timpul cu numele întreg.
Pe metacritic.com, The To... are cotaţie 61 (din 100).
Chestiile astea pe mine mă revoltă rău...!

Să înţeleg că vulgaritatea amestecată cu situaţii cât mai penibile e trendul! Buuuuuuhuuu-hu!!!

TTDL (da, vorbesc despre Premiul Oscar din 2014, să nu ziceţi că nu v-am  avertizat din timp) ne oferă actori de aproape 30 de ani interpretând roluri de adolescenţi. Nu arată rău, dar tot aşteptam să treacă într-o altă perioadă a existenţei lor personajele.

Că situaţiile prezentate în TTDL sunt penibile e de-a dreptul puţin spus. Nu înţeleg cum actori cunoscuţi în branşa lor (comedie) au acceptat să scoată întruna pe gură replicile... ziceţi voi un cuvânt care să întruchipeze de 100 de ori STUPID. Mie ca actor mi-ar fi fost ruşine să mă duc în sală la premieră.
Majoritatea celor din distribuţie joacă în seriale/producţii de comedie apreciate pentru calitate şi originalitate (Parks and Recreation, Community, Saturday Night Live). A, şi în TTDL mai e şi Connie Britton, multiplu nominalizată la Emmy şi Globurile de Aur, pentru producţii diferite. Câtă risipă de talent… că pe ăsta nu îl neg. Dar nu e cazul în filmul ăsta. Şi-au luat oamenii banii...
…Chiar am sperat (DE CE????) că TTDL se va redresa un pic la final, trăiam cu licărul ăla de speranţă că nu poate fi ATÂT DE PROST!

Am mai vizionat filme cu şi despre adolescenţi (de ce să-mi fie ruşine?!), deşi am trecut de ceva vreme de vârsta aia - de exemplu, The First Time, 2012 mi s-a părut unul dintre cele mai bune de gen.
Însă oamenii ăia despre care ştiam că erau adolescenţi erau jucaţi de puştani, erau credibili, chiar dacă scenariul nu-i susţinea în nişte momente.
O să ziceţi că de ce nu m-am uitat bine despre ce e vorba în TTDL. M-am uitat. În mare. Dar m-am aşteptat la altceva.


Dacă vreţi să vă pierdeţi două minute jumate din viaţă, poftiţi la trailerul The To Do List! Rezumaţi-vă la atât, VĂ ROG!

  

De mult îmi tot spun că rating-urile, premiile acordate filmelor/serialelor sunt SUBIECTIVE şi continui să le consult şi analizez.
Pe unele site-uri, oricine poate intra, îşi poate face cont şi vota - cu 10, 5 stele, în procente, după caz.
Din punctul meu de vedere, e mai important ce îţi oferă o producţie, nu cum e cotată.

Eşti snob? Uită-te numai la capodopere, citeşte numai capodopere! Şi fă-te că le înţelegi pe toate şi îţi ajung toate la suflet! Fii SUPER-OM! Şi zi-mi şi mie cum te simţi!

Inițial, am vrut să şterg toate rating-urile pe care le-am pus până acum pe blog, pentru a nu-i influenţa/descuraja pe cei care vor să vizioneze o anumită producţie. Apoi, m-am gândit să las toate trei site-urile principale de cotaţii (imdb, allmovie şi rottentomatoes - nu am pus metacritic.com deoarece nu are cotaţii decât la filmele recente). Faceţi voi o medie (dacă sunteţi interesaţi mai presus de toate de rating-uri) şi vedeţi dacă vă place ori ba respectivul film. 
Deşi, repet a milioana oară, nu asta e „soluţia” ca să te impresioneze un film.

(Notă: Pentru cotaţiile de la finalul fiecărui film de pe acest blog am luat în considerare DOAR părerile CRITICILOR/editorilor pentru allmovie, respectiv rottentomatoes; la ratingul de pe imdb se iau în considerare atât critici - inclusiv cei de la metacritic -, cât şi user-ii, astfel că cele două categorii nu se pot „despărţi".)


Trebuie să fiu cinstită şi să recunosc faptul că văd un film şi, uneori chiar înainte de se termina, trag cu ochiul la cotaţii. Şi mă bucur oleacă atunci când văd un scor mare (uite că n-am văzut chiar o tâmpenie!) şi mă dezumflu oleacă la unul mai mic (of, chiar aşa de prost să fie/să fi fost?!). Încerc să mă stăpânesc şi să-mi dau repede peste mâini, să mă depărtez de duşmanul tastatură şi aliatul său, mouse-ul.
Poate o să-mi printez postarea asta şi s-o răspândesc prin casă, să mă dezvăţ...

Mda... Probabil că voi continua să navighez pe diferite site-uri după ce termin de vizionat un film (şi/sau înainte şi/sau în timpul lui), să nu mă mulţumesc NUMAI cu ce oferă el unei chestii de se cheamă inimă, la figurat.


Voi după ce criterii vă alegeţi filmele?
Aveţi mania rating-urilor?
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu