Pagini

vineri, 15 noiembrie 2013

Telenovela căutării unei... telenovele



Au! Ce-i asta?! Telenovele! Câh!
NU mă uit la TELENOVELE !!
Da, m-am uitat cândva, dar nu la acelea clasice (habar n-am, Cafea cu parfum de femeie, Minciuna, Inimă sălbatică sau... chiar nu ştiu... nu mă pricep, pe bune). Am văzut câteva seriale braziliene (prefer să le zic „seriale”, pentru că abordau o anumită temă, pe lângă lungitul acţiunii) + Sclava Isaura + mici-mici-mici secvenţe din... altele, mai mult argentiniene, acum o mie de ani.


Atunci, despre e vorba aici? Cu titlul ăsta cu două „telenovele” în el? Am înnebunit? Mmmm...

De mai multe zile, mă tot roade să găsesc răspunsul la o întrebare: cum se chema serialul ăla columbian care are o parte din acţiune plasată într-o redacţie de ziar?
Pe vremea aia, am vrut să mă uit special la el, dintr-un fel de interes profesional, că era (şi) cu jurnalişti - aşa credeam, la începutul anilor 2000, când a fost difuzat. Bineînţeles, lămurindu-mă că e de fapt o telenovelă, acţiunea era de telenovelă!
Însă entuziasmul, la debutul ei, a fost mare când am aflat că implică şi un pic de jurnalism.

Nu mai ţin minte nimic din ce se întâmplă, am urmărit doar câteva episoade... sau aproape totul...? Cine mai ştie? Au trecut aproape 15 ani şi o groază de filme. Şi seriale. Şi cărţi.

Deci: telenovela cu redacţia, care am considerat atunci că era fix pe domeniul meu.
Ce să caut? Nu ştiam niciun nume al protagoniştilor, de unde să îi iau. Stăteam cu degetele aproape de tastatură şi nu ştiam ce să tastez. Eram sigură ca e un serial columbian. Nu întrezăream ceva din acţiune, nici un nume, NIMIC. Plecam de la minus zero. Da, ştiu, matematic nu există, însă exprimă bine nivelul la care mă aflam.
De unde să pornesc? Vreau un indiciu! Ai! Tot nimic…!
Aşa au trecut niscaiva ore în care m-am uitat pe site-uri de telenovele să-mi ajungă pentru toată viaţa şi pentru aia viitoare!! N-am mai tastat cuvântul-minune de-atâtea ori… mă mir că mai am degete, că nu mi s-au ars de la literele cu pricina…

Apoi, parcă dintr-o dată, mi-am amintit ca ea a jucat într-o ecranizare după un scriitor columbian. Numai că am greşit autorul - am zis că e Marquez.
După alte îndelungi căutări în capul meu (search printre scriitorii latino-americani ultra-cunoscuţi), am decis că de fapt era vorba despre Llosa - care nu e columbian (ha-ha!, să râdem de mine!). Să trăiască imdb-ul, că am găsit repede filmul în care a jucat actriţa, Pantaleón y las visitadoras, îl văzusem.
Apoi, am luat toată lista cu producţiile lui Angie Cepeda la rând, poate mi-oi aminti ce căutam. Cum spuneam, habar nu aveam acţiunea! Plus că mai era un serial cu numele Pobre diabla, care parcă îmi spunea ceva / dar nu prea, aşa că m-a încurcat de tot!
În fine, după click-uri şi click-uri şi alte click-uri, de am ameţit Net-ul, VICTORIE! Nu mai fac asta… fix ca aia cu acul în carul cu fân m-am găsit eu să „sap”! De, trebuia să aflu!

Serialul, tradus la noi „Fiorella”, îmi amintesc acum, dar vag, e amuzant în primele lui episoade - după care a dat-o în clasicele poveşti de ură/dragoste şi ce mai e prin producţiile astea. Protagonista e o zăpăcită şi trei sferturi (trece de jumătate...), numele ei sunând şi melodios, Fiorella. Iar el arăta foarte bine pentru standardele mele de atunci - nici acum nu mi-e indiferent, ba chiar mi se pare mai interesant.
Ei doi au un car de farmec şi muuulta „chimie”… Ah!

Iar GENERICUL are multă acţiune… muzica e antrenantă, vioaie…
Fiorella e la fel de zvăpăiată ca personajul Nataliei Oreiro din Înger sălbatic, dar mai stilată.




Ei, şi na!, că găsesc ca telenovela e peruană, nu din Columbia! Doar Angie Cepeda e din Columbia!

Hai să vă zic şi vouă, pe scurt, despre ce e vorba, poate v-am făcut curioşi după atâta vorbăraie! Trăiască încă o dată Internetul! Că fără el nu exista nici blogul ăsta!
Fiorella, o fată sărăcuţă, se căsătoreşte cu un bogătaş, apoi rămâne văduvă. Decedatul i-a lăsat ei averea, ea îl întâlneşte pe fiu-său vitreg (da, frumosul Salvador del Solar), Andres. Nenea era făcut, pe şest (ha!) de nenicu’ lu’ Fiorella cu menajera (de trei ori ha!), pe care o chema Caridad - îmi amintesc (multe amintiri au ieşit la suprafaţă) că mi-a plăcut numele ăsta în acea perioadă. Uite, aici e cu ziaristica - Andres era ziarist! E clar că cei doi se îndrăgostesc, dar au o poveste cu multe năbădăi şi umor.


DESPRE ACTORI
Angie Cepeda avea 25-26 de ani când a filmat „Pobre diabla” şi jucase până atunci în câteva lungmetraje şi seriale, cel mai cunoscut fiind Pantaleón y las visitadoras. În 2007, a apărut în Love in the Time of Cholera/Dragoste în vremea holerei - aici e Marquez! În 2005, a fost protagonistă în comedia romantică americană Love for Rent/Dragoste de închiriat - pe care probabil că l-am văzut, nu am deloc memoria titlurilor sau a numelor; în orice caz, o să îl revăd zilele/lunilea acestea.

Salvador del Solar e cu patru ani mai mare decât Angie şi e avocat cu diplomă, dar a jucat şi polo pe apă, chiar în echipa naţională a statului Peru.
Cel mai important: Angie Cepeda şi Salvador del Solar au jucat împreună şi în Pantaleón y las visitadoras, chiar cu un an înainte de „Fiorella”, ambii având rolurile principale. El a primit câteva premii pentru interpretarea din film.
Cei doi vor colabora din nou: au început recent filmările în Lima pentru un lungmetraj, lansarea acestuia fiind programată pentru finalul anului viitor.


Aşadar, am avut un fix cu „Fiorella” asta şi nu m-am lăsat până nu l-am… fixat.
Ura! Acum ştiu cine a fost şi ce a făcut; dacă mă pune cineva să mă uit la ea, telenovelă, îi zic să îmi dea primul episod şi poate al doilea - că acolo e toată intriga…! Şi acolo e tot amuzamentul, la întâlnirea celor doi… şi poate văd şi un pic de secvenţe de pe la mijloc… poate… Genericul îmi place şi acum, constat!

Gata! Atât! Am vorbit prea mult… o să încep să îmi dau singură palme să las subiectul ăsta în pace!

Repet (adică tot mai am ceva de zis...): NU mă uit şi nu mă voi uita la acest gen de seriale!
Nu cred că e cazul să explic de ce nu-mi voi pierde în veci timpul cu poveşti în care REALUL înseamnă doar că e cu oameni…

Încă o amintire: Când eram eu în clasa a 11-a, a 12-a, abia apăruse cablul tv - mai multe colege (şi colegi) se adunau şi povesteau ceva despre o închisoare, despre iubire care de fapt era ură şi invers... şi nu mai înţelegeam nimic… la un moment dat am întrebat la ce se referă, că prea era ciudat-ireală povestea lor. A, da, era un serial, zis puţin mai târziu telenovelă! Minunat! Bine că mama a insistat ca, până la terminarea clasei a 12-a (inclusiv bacalaureatul), să nu avem cablu în casă! Poate mă molipseam şi eu, cine ştie?!


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu