Pagini

duminică, 6 aprilie 2014

Patru generatii catre Balea Lac iarna





Aşa cum am promis aici  (am adăugat câteva poze faţă de varianta originală), revin cu noi poveşti din mini-concediul din zona Bâlea - 2011, 2013 şi 2014, adică anii în care am ajuns la Bâlea Lac iarna.
Căci vara  pot merge în zonă cu ochii închişi.
E uimitor să vezi DE SUS Lacul şi Transfăgăraşanul în toată splendoarea, întinderea lui...!
Asta dacă nu vine rapid un nor să strice priveliştea. Nici nu ştii de unde te loveşte ceaţa, atât de rapid apare (şi dispare!... dacă ai noroc).

În 2011, perioada cu Bâlea Lac iarna a fost 1-3 aprilie.

După o mulţime de amânări, din cauza unor varii motive, am plecat în grup către prima vizită la Bâlea Lac iarna. OBIECTIV PRINCIPAL: Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac.
GRUPUL era aşa: una bucată nepoţel, 4 ani, Andrei, mama mea, bunica mea, Buni (mama tatălui meu), eu şi domnul şofer, Ion.
Adică PATRU GENERAŢII!

Prima destinaţie în parcursul nostru: Mănăstirea Sâmbăta (Brâncoveanu) din Sâmbăta de Sus, unde era programat să ne şi cazăm, la Academia din incinta lăcaşului de cult.
Aşa cum am mai zis, locul ăsta reprezintă ceva SPECIAL pentru mine. În afara unei încărcări foarte eficiente cu energie (sufletească), liniştea infinită de aici e un adevărat pansament. Pentru orice.
Peisajul de la Mănăstirea Sâmbăta îţi taie răsuflarea, cu Munţii Făgăraş în fundal, cu rândunelele zburdând pe cerul însorit (aşa l-am prins în majoritatea cazurilor; a fost o SINGURĂ EXCEPŢIE), cu florile plantate de călugării harnici (cred).




Sâmbătă, a doua zi, am plecat din Sâmbăta ☺ către Bâlea, înarmaţi care mai de care cu haine groase de iarnă, cu mănuşi, fulare şi tot arsenalul.
APROXIMATIV O ORĂ durează drumul cu maşina de la Mănăstirea Sâmbăta până la Bâlea Cascadă, de unde se ia TELECABINA, acesta fiind singurul mijloc de transport până la Bâlea Lac iarna.

La ieşirea din telecabină, ne-a întâmpinat friiiigul. Brrrr! O diferenţă de cel puţin 15 grade Celsius faţă de JOS, la Sâmbăta.
Ne-a întâmpinat ceaţa. CARACTERISTIC pentru Bâlea.
În primul an când am ajuns aici (cred că 2005) - eu şi Ion -, ne-am cazat la Cota 1200-Piscul Negru; atunci, în cele trei rânduri în care am urcat cu maşina la Lac, nu am zărit nicio fărâmă din apă, atât de ceaţă era. Asta deşi am plecat pe super-senin.


Bucuria zăpezii din aprilie

Puţinul senin de la Bâlea

Andrei a fost, ca de obicei, fără stare, plin de energie. Dar ce copil nu e la patru ani??

Începe explorarea!


Buni a profitat de scaunele şi canapelele din gheaţă pentru câte un popas.
Eu una o admir nespus pentru ceea ce e în stare la vârsta ei (aşteptaţi să citiţi ce isprăvi a făcut în 2014, la 81 de ani!).
Sper ca la măcar la 60 de ani să pot face un traseu-explorare la fel de plin de ENTUZIASM ca ea!




Mama a îngheţat de... mama-focului. Nu s-a simţit ea chiar în apele ei, din păcate.

În 2011, cred că a fost cel mai aglomerat din cei trei ani în care am ajuns la Hotel.




HOTELUL DE GHEAŢĂ 2011 nu m-a impresionat cine ştie ce.
Poate aveam eu aşteptări prea mari, fiind pentru prima oară acolo. Poate tema aleasă, nu foarte ofertantă - pietre, chiar dacă de preţ - a îngrădit un pic imaginaţia artiştilor.
Poate am stat eu prea mult cu ochii pe Andrei; în plus, poate m-am străduit prea tare să iasă fotografiile-suvenir.




Apropo de copil! 


Cei 12 Apostoli din Biserica de gheaţă


Am luat masa în zonă. Apoi, pentru... digestie, o mică plimbare.



Şi, gata! Îmbarcarea la/în telecabină!



Firicelul de Cascadă Bâlea în aprilie


Duminică, am stabilit să mergem în SIBIU, căci nu mai fusesem de mult şi niciodată împreună cu mama sau cu Buni.
Mi-era dor de Turnul Sfatului, de Piaţa Mare şi Piaţa Mică, de Biserica Catolică istorică, de Podul minciunilor, de turnurile de apărare, de străduţele înguste, de centura/zidul de apărare din centru - de aerul SIBIULUI, în general.


Muzeul Brukenthal şi Primăria Sibiu


Piaţa Mare din Turnul Sfatului



Podul minciunilor



Sibiul cel vechi



În 2013, am fost singuri în mini-vacanţă, eu şi Ion.
Dacă vreţi să vă delectaţi din nou cu păţaniile noastre, cu Sibiul, cu Mănăstirea Sâmbăta (şi cu un APUS FABULOS!), cu povestea de la Bâlea Lac iarna, vă invit ca, în următoarele zile, să poposiţi din nou aici!




Related Posts Plugin for 

WordPress, Blogger...

2 comentarii:

  1. M-a atras titlul cu patru generatii.Nu sunt surprinsa pentru ca de multe ori batranii au o putere...apoi ,mai au si o alta placere in fata minunilor naturii.La cat mai multe calatorii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost un eveniment special atunci - de ne-am strâns de la mic la mare. Sper să repetăm cât mai curând „povestea"!
      Vă admir, la rându-mi, pentru călătoriile prin ţară (şi nu numai), alături de nepoţică. Şi vă urez să vă bucuraţi de cât mai multe experienţe de gen!

      Ștergere