Pagini

joi, 9 aprilie 2015

La fille du puisatier/Fiica fantanarului (2011, cu Daniel Auteuil). Dragoste si familie



  
„O căsătorie nu înseamnă că o familie acceptă un copil.
Ci că un bărbat vrea o femeie.”


De ce mi-a plăcut La fille du puisatier (în engleză The Well-Digger's Daughter)?
Pentru că sună ca un film vechi – clasic. Prin inocenţă, emoţie, jocul actorilor.
Un film construit simplu, care te lasă la final cu zâmbet cald – aşa cum e şi la What We Did on Our Holiday.

Plus Provence-ul scăldat în VERDE...

Efectele speciale nu au ce căuta aici, orgoliile hollywoodiene de asemenea. Iar box office-ul nu răsare, „măreţ”, în fiecare săptămână, ca să le dea peste nas celor care nu şi-au permis marketingul şi bugetul lor.
Industria filmului (american) nu mai ţine de VALOARE. Na, că mi-am spus şi eu un mic of!

În ultima vreme, mi-au trecut prin mână multe filme franţuzeşti - vezi la final o listă cu producţiile despre care am apucat să povestesc.
Am găsit umor ne-forţat în excelenta comedie Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu? (2014), delicateţea franţuzească în... La délicatesse (2011) sau o abordare originală a adolescenţei în Jeune & jolie (2013).

Revenind, La fille du puisatier este remake-ul filmului cu acelaşi nume din 1940, bazat mai mult pe comedie – în distribuţia La fille du puisatier 1940 apar nume ca Fernandel, Raimu şi Josette Day (interpreta personajului principal din La belle et la Bete 1946 (Frumoasa şi Bestia).
La fille du puisatier 1940 a fost realizat în întregime de Marcel Pagnol – producător, regie şi scenariu.


În La fille du puisatier 2011 se simte din plin căldura familiei.


Daniel Auteuil (foto sus, debut în regie pentru actor cu acest film) lasă, în mare parte, deoparte umorul din anii ’40 şi reuşeşte să închege o poveste prinsă în sentimente, onoare, valori familiale, diferenţa dintre clasele sociale - dar fără a recurge la disecţii ori la dramă psihologică. Aşa cum spuneam şi mai sus, SIMPLU.
Şi fermecător!
Parfumul epocii şi poezia naturii întăresc magia pe care o transmite La fille du puisatier 2011.

La fille du puisatier 2011 reprezintă un exemplu minunat pentru frumuseţea cinematografiei. Şi nu e puţin lucru. Sau banal.


Sinopsis „La fille du puisatier”

La fille du puisatier 2011 are în prim-plan povestea de dragoste dintre Patricia (Astrid Bergès-Frisbey), fiica fântânarului (Daniel Auteuil), şi înstăritul Jacques (Nicolas Duvauchelle).
Suntem în Provence, cu puţin înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, fântânarul Pascal este văduv şi are şase fiice. Patricia, care a locuit până nu de mult la Paris, este cea mai mare (abia împlineşte 18 ani) şi are grijă de cele cinci surori, dar... şi de tatăl ei.


Întâlnirea cu seducătorul Jacques îi dă Patriciei lumea peste cap. Relaţia lor evoluează rapid, iar consecinţele nu întârzie să apară. Félipe (Kad Merad), angajatul lui Pascal, este (mai mult decât) interesat de mâna fetei.


Mai târziu, Patricia îşi acceptă calmă soarta: plecarea la război a lui Jacques, respingerea de către familia tânărului, reacţiile tatălui.


Chiar mă uitam câte filme mai avea la activ Astrid Bergès-Frisbey - născută la Barcelona - înainte de La fille du puisatier 2011. Nu sunt multe, dar nici puţine: femeia emană o NATURALEŢE aşa cum rar mi-a fost dat să văd.
Astrid Bergès-Frisbey a avut în 2011 şi un rol important în seria Piraţii din Caraibe.




Alte filme franţuzeşti despre care puteţi citi pe acest blog:


Deux jours, une nuit (Two Days, One Night, 2014, cu Marion Cotillard) / Două zile, o noapte

Jeune & jolie (Young & Beautiful, 2013) / Tânără şi frumoasă

Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu? (Serial (Bad) Weddings, 2014)  / Cu ce ţi-am greşit noi, Doamne?

Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

4 comentarii:

  1. Am văzut destul de rar filme franțuzești, din motive nu prea clare ....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu prea mă uitam la filme franţuzeşti. Însă în ultima perioadă m-au prins mai mult decât cele hollywoodiene-
      ...poate te atrage ceva din lista mea de la final sau chiar din titlurile sugerate mai jos de Carmen.
      Ioana

      Ștergere
  2. superb film! atâta delicatete si puritate, atâta frumusete! Un film care emotioneaza înca din primele secvente (wow, câmpul plin de maci!) si pâna la ultima (o mare familie fericita!).
    Toti actorii si-au intrat perfect in roluri. Eu il admir nespus pe Kad Merad. Mi-a placut si în Bienvenue chez les Ch’tis sau Je vais bien, ne t’en fais pas - filme in topului preferintelor mele.
    O zi minunata iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu am rămas cu un sentiment aparte după vizionare... aşa că m-am grăbit să scriu... :)
      Peisajele sunt încântătoare, actorii îşi cunosc bine personajele, dialogurile sunt perfect adaptate de Daniel Auteuil după originalul din 1940.
      Pe Kad Merad ştiu sigur că l-am mai văzut undeva, dar nu pot spune exact unde... iar cele două filme de care pomeneşti par interesante - am citit ceva despre ele şi am văzut trailerele. Mulţumesc şi eu pentru recomandări!
      Ioana

      Ștergere