Pagini

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Bucegi: Valea Cerbului, Valea Caldarile, Valea Priponului






Traseu:
*Cabana Gura Diham – Valea Cerbului – Valea Căldările – Valea Priponului – Valea Cerbului – Cabana Gura Diham

Data: 18 octombrie 2015


Acum fix jumătate de an nu-mi puteam desprinde ochii de la explozia de verde a primăverii.

Acum verdele se pregăteşte să primească învelişul alb al iernii.
Dar nu se poate ascunde înainte ca natura să îşi tureze toate motoraşele şi să îşi răspândească lumina desupra pădurilor, a munţilor, a aleilor de parc.

Când natura începe să arunce culori, când nunaţele se amestecă într-o nebunie, când soarele te ameţeşte cu parfumul său, când ai oameni dragi împrejur... când ai în faţă şi sub picioare văi de Bucegi la dispoziţia ta, când Morarul îţi zâmbeşte dulce numai ţie... când cuvintele par mici şi urâte pe lângă tablourile surprinse în mijloc de toamnă – atunci, da, simţi că TRĂIEŞTI!


Vă invit la plimbărica noastră de duminică, prin lumea unor văi din Bucegi – Valea Căldărilor şi Valea Priponului, văi de abrupt ale Coştilei.
Fără porţiuni expuse, fără grohotiş şi cu porţiuni bune de căţărare – uraaa!!!

Duminică, la 6 dimineaţa, pe întuneric, demarăm către Buşteni, în maşina Mihaelei. Marius are exclusivitate în maşina lui Ion.
Prindem răsăritul dincolo de Ploieşti.
Îngheţăm în faţa Gării Buşteni, cu privirea ţintă spre limpezimea culmilor.


 
 
Bogdan (lider de batalion de data aceasta) şi Mirela sosesc, între timp, de la Braşov.
☺ Apropo: dacă îmi spuneai, acum un an, că voi străbate atâtea cărări minunate (şi neştiute) ale Bucegilor, nu te-aş fi crezut nici într-o mie de ani...!

În apropierea Cabanei (Complexului) Gura Diham ne strecurăm printr-un gărduleţ de sârmă ghimpată şi scurtăm, în urcare abruptă,  drumul prin Valea Cerbului.


Înainte de traseu




 
 
Un vârf de Coştila (spre dreapta)


Toamna, pe cărare...



 

Ne întâlnim cu marcajul bandă galbenă după aproximativ o oră.

Dacă pe nemarcate frunzele au mai acoperit noroiul format în urma ploilor din ultimele multe zile, pe cărare înotăm prin el.

Poiana Coştilei

 

 

Pe Valea Cerbului, în continuare







Nu tre’ să trecem săritoarea


 

Începem să ne delectăm cu Moraru







După două ore şi jumătate (plus câteva minute de pauză) de bântuit prin Valea Cerbului, facem stânga, pe Valea Căldările – 1A grad de dificultate în alpinism.
 


 

Mai e mult până departe?


Pantele sunt accentuate şi se dă mult pe varianta 4x4. Mie una îmi place aşa. ☺
Alternăm piatra şi iarba, dar e mai mult iarbă.

Hai la Morar! (Colţii Morarului)



 








 
Afine şi merişoare la mijloc de octombrie. Cum vă sună asta?
Noi ne-am îndopat niţel...



 
 
Privire către Munţii Baiului
 


Mai sus decât Babele!

Sus, în creasta Priponului, locul de popas, GPS-ul indică 2250 m altitudine. Asta înseamnă că suntem mai sus decât la Babele (2206 m)!
De fiecare dată, acolo mi se părea că am ajuns pe acoperiş – nepunând la socoteală Omu.

 

 
De după colţ, Coştila!


 
Că tot vorbeam de Omu, cel mai sus în Bucegi (2507 m), uite Cabana şi staţia meteo! Cabana Omu este închisă în această perioadă, până în luna mai.

 
Nu mai ieşim în platou, că nu are rost să ne complicăm.

Predealul, sub ameninţarea unui uriaş ☺


☺ Bogdan ne serveşte cu o salată de crudităţi producţie proprie. Super! – privim natură şi mâncăm natură!
Un mare mulţumesc, de la mine şi de la Mihaela!

 

COBORÂRE PRIN VALEA PRIPONULUI (1A grad de dificultate în alpinism)


 
Nici nu mă (re)pun bine în mişcare, că alunec şi cad prosteşte. Nimic periculos în zonă, doar o mică grabă aiurea, ceva peisaj care m-a furat...



 




Popaaaaas!


 
 



 
...Şi era să mai cad o dată, la fel de prosteşte, în Valea Cerbului, pe juma’ de pietricică alunecoasă. Noroc de palme, că le-am folosit de sprijin.


La final




 
 

DE ŢINUT CONT în Valea Căldările şi Valea Priponului

☺ Nu vă aventuraţi în Valea Căldările şi Valea Priponului fără a avea niscaiva experienţă montană la bord.
Un pic de căţărare la activ nu strică.
Nu mergeţi singuri, ci însoţiţi de cineva care cunoaşte locurile.
Dacă sunteţi voi cei care să îi ghidaţi pe alţii, cu atât mai bine!


Păşiţi cu atenţie, concentraţi, în fiecare moment! Orientarea este foarte importantă.
Valea Căldările şi Valea Priponului nu ajung la intensitatea de la Brâna Aeriană şi Brâna Mare a Coştilei... în orice caz, sunt destui bolovani de căţărat şi descăţărat, iarbă mare de traversat.

☺ Nu uitaţi să vă asiguraţi prizele!
O pereche de mănuşi vă protejează la contactul cu pietrele.

!!! ATENŢIE !!! Valea Căldărilor şi Valea Priponului sunt locuri sălbatice – atenţie la urşi dacă mergeţi în grup restrâns!


☺ La Complexul Gura Diham se ajunge cu maşina (sau pe jos) - sunt 4,2 kilometri din Buşteni; din DN 1 se face stânga aproape de ieşirea spre Predeal.
☺ Nu am idee dacă mai circulă titicarul, din Gara Buşteni spre Gura Diham.

INDICATOARE. Altitudini, durată

Bandă galbenă: Cabana Gura Diham (982 m) – Valea Cerbului 2 ore şi 45 de minute

Nemarcat: Valea Cerbului – Valea Căldările (final la ~2250 m) 2 ore

Nemarcat: Valea Căldările – Valea Priponului – intrare Valea Cerbului 1 oră şi 30 de minute

Bandă galbenă: Valea Cerbului – Cabana Gura Diham 1 oră şi 45 de minute

TOTAL: 9 ore (inclusiv pauzele)
Distanţa străbătută: 13,2 kilometri

☺ Traseul prin Valea Cerbului până la Vârful (Cabana) Omu, bandă galbenă, durează 5 ore.
Acest traseu este INTERZIS pe timp de iarnă şi pe vreme nefavorabilă!

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu şi „Poveştile mele” .
Mulţumim, Adi, pentru operele de artă!




NU încurajez pe nimeni să meargă pe trasee nemarcate – descriu, eventual dau sfaturi, din propria experienţă.
Cei care aleg un anumit traseu au DATORIA să se informeze despre el, să îl studieze şi să decidă în cunoştinţă de cauză dacă au capacităţile necesare pentru a-l parcurge.
NU pot DECIDE eu în locul nimănui!


Trasee nemarcate / parţial marcate în BUCEGI:



Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

12 comentarii:

  1. Nu mi-e dor prea des de Romania, dar cand ma uit la pozele tale din Bucegi mi se face. ;)
    Octombrie mi se pare cea mai faina luna de mers pe munte, mai ales in zilele insorite si caldute.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu una îţi doresc să regăseşti cât mai curând Bucegii... live!
      Văile Bucegilor, cele mai multe nemarcate, au un farmec aparte... sălbatic.
      Într-adevăr, toamna la munte înseamnă o nebunie de culori, pe care, şi pe aceasta, e musai să o trăieşti live :) Şi când te mângâie şi soarele...
      Ioana

      Ștergere
  2. Am retrait un drum parcurs de doua ori in tinerete.Cabana Gura Diham era un punct de adunare si pentru noi candva.Am ramas cam fara cuvinte,cand ma gandesc cat de repede au trecut atatia ani...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...Dar şi acum vă plimbaţi... este o altfel de relaxare, de mişcare - eu una vă felic'it pentru că nu puteţi „sta locului"!
      Ioana

      Ștergere
    2. La Cabana Gura Diham , în anii *60 ai sec. trecut, se strângeau tinerii înainte de a ataca un traseu. De regulă inoptam acolo, iar seara improvizam o orchestră și dansam, jucam toate jocurile românești(horă, sârbă, brâul pe opt, învârtita ca la Făgăraș, bârbunc etc) și, la sfârșit, musai, o periniță, unde nu scăpa nicio fată nesărutată...Amintiri de pe vremea când eram cățălandru...

      Ștergere
    3. De câte ori nu am trecut/stat şi eu pe la acea cabană, în taberele copilăriei...
      Ce vremuri, cu existenţa Cabanei Diham - nu complexul care există astăzi şi care nu mai are (aproape) nicio legătură cu muntele :(
      Super-amintiri aveţi!

      Ștergere
  3. Ah Ioana de urcat ma adun eu cumva, de coborat mi-e frica si vad ca nu sunt lanturi. Grozave cadrele, cum au fost prinsi oamenii in diverse ipostaze, frumoasa natura.
    Am savurat traseul vostru dar am si inlemnit pe alocuri. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu am ceva probleme la coborâre - merg mai încet, de zici că-s melc :)
      Ei, hai... că nu-i aşa greu! Ca de obicei, pozele (mai) deformează realitatea.
      Ioana

      Ștergere
  4. Nu am fost incă pe cele două văi nemarcate, dar îmi place foarte mult Morarului, de unde sunt sigură că mi-ar plăcea și ele. Vara sau toamna, însă, pentru iarnă mă simt cam... împiedicată.
    Ați prins o zi minunată de toamnă, când văd zada îngălbenită mi se luminează privirea mai ales că afară plouă pe când răsfoiesc un astfel de jurnal :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi pentru că a fost la început, mie Valea Căldările mi s-a părut mai spectaculoasă, cu Morarul peste tot. Ei, uite, eu în Valea Morarului nu am poposit încă - dar ştii ceva?! chiar asta era ţinta noastră iniţială pe ziua aceea; am schimbat-o din lipsă de timp, că era, totuşi, toamnă.
      Ioana

      P.S. Am citit jurnalele tale din turele de iarnă şi zău dacă mi-ai părut împiedicată! Toată lumea întâmpină dificultăţi iarna - mai mari sau mai mici.

      Ștergere