Pagini

sâmbătă, 13 februarie 2016

Filme pe paine – DRAME ROMANTICE de colectie




Am mai zis-o: Nu cred în suflete-pereche şi nici în iubirea predestinată sau în cea declanşată la comandă, într-o anume zi.
Cred cu tărie în relaţiile care decurg în mod natural, în care nu te dai ceea ce nu eşti nici măcar la prima vorbă adresată celuilalt, la primul gest către eventualul partener.

Să zicem însă că dramele romantice reprezintă categoria mea preferată în cinematografie.

Nici acest grupaj (la fel ca cel dedicat filmelor de vacanţă) nu se doreşte a fi atotştiutor, nu include toate filmele potrivite pentru nebunia cu Valentine’s Day, Ziua Îndrăgostiţilor, Dragobete şi ce-o mai fi comercial în această perioadă.


ETERNAL SUNSHINE OF THE SPOTLESS MIND / STRĂLUCIREA ETERNĂ A MINŢII NEPRIHĂNITE (2004)

Poate cel mai potrivit cadou pentru iubitorii de excepţional în artă, pentru cei care mai cred într-o fărâmă de romantism în lumea asta robotizată şi seacă.
Eternal Sunshine of the Spotless Mind e un manifest pentru frumosul în stare pură. Fără efecte speciale, fără violenţă şi întorsături de situaţie la kilogram.
Ahaaa, şi REALIST în ceea ce priveşte iubirea, love story-ul autentic – cu tot cu micul element SF şi cu secvenţele suprarealiste.

Jim Carrey şi Kate Winslet sunt excepţionali ca Joel, respectiv Clementine. Cei doi au trăit cândva o poveste de dragoste, în care a intervenit o mică-mare ruptură.
Ea e spontană, nebunatică, îndrăgostită. El - mai închis, dar la fel de îndrăgostit. Dintr-un impuls, Clementine apelează la dr. Mierzwiak (Tom Wilkinson), care a inventat o metodă prin care oamenii, cu tot cu amintirile legate de ei, pot fi şterşi din memoria cuiva.

 
Iubirea te găseşte oriunde, nu poţi fugi de ea.
Iubirea e fragilă de multe ori, dar cea care contează cu adevărat supravieţuişte tocmai fiiincă e... puternică.

Scenaristul Charlie Kaufman are la activ şi alte ciudăţenii geniale: Being John Makovich (1999), Adaptation (2002) sau Anomalisa (2015), animaţia pentru adulţi nominalizată anul acesta la Oscar.

☺ Alţi actori din Eternal Sunshine of the Spotless Mind sunt Elijah Wood, Mark Ruffalo şi Kirsten Dunst – asistenţii dr. Mierzwiak.

Eternal Sunshine of the Spotless Mind are un Oscar pentru scenariu original plus nominalizarea lui Kate Winslet, prezentă şi pe „listele” de la Globul de Aur şi BAFTA.
De asemenea, sunt patru nominalizări la Globul de Aur şi niciun trofeu - Jim Carrey, Kate Winslet, scenariu şi cel mai bun film (categoria Comedie/Musical).


THE PIANO (1993)

O altă producţie cinematografică de referinţă – ca o hipnoză precisă.
Două ore nu m-am desprins de pe scaun – şi mi se întâmplă extrem de rar, aşa cum bine ştiţi. Poate şi datorită muzicii.

Până la urmă, personajul principal din The Piano 1993 e PIANUL, căci în jurul lui se învârt toţi ceilalţi, el face legătura între ele.

La mijlocul secolului 19, scoţiana Ada (Holly Hunter, care a interpretat ea însăşi piesele muzicale) este o femeie mută care ajunge în Noua Zeelandă în urma unei căsătorii aranjate, cu Alisdair Stewart (Sam Neill). Femeia vine însoţită de fiica ei (Anna Paquin) şi de pianul personal atât de iubit.
Printr-un concurs de împrejurări, instrumentul muzical ajunge în casa lui George (Harvey Keitel), care îi promite că i-l va înapoia, în schimbul unor lecţii. Lecţia va fi până la urmă pentru amândoi, la pachet cu un erotism încărcat de tensiune.
Pe cât de simplu pare, pe atât de... complex e The Piano – mă duce cu gândul la Brief Encounter, o altă poezie de film.

☺ Anna Paquin avea nouă ani şi debuta în lumea filmului. E a  doua cea mai tânără câştigătoare de Oscar, după Tatum O’Neal. 


The Piano 1993 este pe de-a-ntregul creaţia neozeelandezei Jane Campion (regie şi scenariu). Aceasta a devenit prima femeie care a câştigat Palme d’Or-ul la Cannes.

The Piano a obţinut trei premii Oscar (Holly Hunter, Anna Paquin şi regie) şi are alte cinci nominalizări – pentru cel mai bun film, regie şi categorii tehnice.
Holly Hunter este singura care a câştigat un Glob de Aur, din totalul de şase nominalizări. De asemenea, The Piano se poate lăuda cu trei premii BAFTA – Hunter şi din nou categorii tehnice.

☺ Se spune că The Piano a fost ultimul film pe care l-a văzut Kurt Cobain, liderul formaţiei Nirvana, înainte de a muri.


THE PURPLE ROSE OF CAIRO / TRANDAFIRUL ROŞU DIN CAIRO (1985)

Un Woody Allen romantic, realist şi nebun, cum îl ştim!
În anii ’30, în timpul Marii Depresiuni, Cecilia (Mia Farrow) îşi pierde locul de muncă şi merge la cinematograf să vadă un film, „The Purple Rose of Cairo”, în care eroul este Tom Baxter (Jeff Daniels, într-un rol în care a fost distribuit iniţial Michael Keaton).
Iar Tom părăseşte ecranul şi intră în viaţa Ceciliei. Cât e realitate şi cât e ficţiune? Şi cât de tare se complică lucrurile?

 
The Purple Rose of Cairo este inspirat, printre altele, de piesa de teatru a lui Luigi Pirandello „Şase personaje în căutarea unui autor”.

☺ În alte roluri apar Danny Aiello, Edward Herrmann (Gilmore Girls, printre multe altele) şi Dianne Wiest.

☺ Woody Allen a primit Globul de Aur şi BAFTA pentru scenariu, nu şi Oscarul – măcar a fost nominalizat.
The Purple Rose of Cairo mai are trei nominalizări la Globul de Aur (cel mai bun film Comedie/Muzical, Mia Farrow şi Jeff Daniels) şi încă un BAFTA, pentru cel mai bun film.


THE MIRROR HAS TWO FACES / CELE DOUĂ FEŢE ALE DRAGOSTEI (1996)

„...E ca şi cum ai merge la un film şi ai vedea îndrăgostiţii sărutându-se. Muzica amplifică tot şi noi credem, nu? Deci, când partenerul meu mă sărută şi eu nu aud muzica, îl părăsesc.
Întrebarea e: De ce credem?
Pentru că, mit sau manipulare, toţi vrem să ne îndrăgostim. Experienţa aceasta ne face să ne simţim foarte vii.
Poate dura un minut, o oră, dar asta nu-i diminuează valoarea. Rămânem cu amintiri pe care le vom preţui toată viaţa.
(...) Deci, de ce oamenii vor să se îndrăgostească... când poate dura atât de puţin şi poate fi aşa de dureros?
Cred că e pentru că, atât timp cât durează, te simţi al dracului de bine.”

Regizat de Barbra Streisand, The Mirror Has Two Faces face un (mic) studiu de caz asupra frumuseţii exterioare versus frumuseţe interioară.
Rose (Streisand, nominalizată la Globul de Aur pentru rol) şi Gregory (Jeff Bridges) sunt profesori la Universitatea Columbia. Ea este o fiinţă ştearsă din punct de vedere fizic, însă explozivă când vine vorba de partea interioară. El arată bine şi vrea să(-şi) demonstreze că sexul complică realaţiile dintre oameni şi că se poate ataşa de o persoană numai din punct de vedere intelectual.

 
Bonus: Barbra Streisand cântă şi pe coloana sonoră – o melodie compusă de ea în colaborare cu Bryan Adams şi cu încă două persoane, „I Finally Found Someone”, în duet cu Adams.

☺ În alte roluri apar Pierce Brosnan, George Segal, Mimi Rogers şi Lauren Bacall (mama lui Rose).

The Mirror Has Two Faces are două nominalizări la Oscar – Lauren Bacall (care şi-a adjudecat Globul de Aur pentru rol) şi cântecul menţionat mai sus.



(500) DAYS OF SUMMER (2009)

„This is not a love story”, ţine să ne avertizeze naratorul.

Cele 500 de zile ale poveştii dintre Tom (Joseph Gordon-Levitt) şi Summer (Zooey Deschanel) sunt relatate în mozaic, fără a ţine cont de evoluţia cronologică.
Tom se îndrăgosteşte la prima vedere de Summer, cea care nu crede în „iubirea adevărată” (true love) şi lucrează cu „prietenii cu beneficii”.
Sensibilitate, bucurie, tristeţe şi toate ingredientele unei relaţii care nu iese cu nimic din... tipare. Şi, totuşi, este atât de specială! Pentru că se bazează pe sentimente, nu pe acţiune, pe tot felul de situaţii ieşite din comun.

 
☺ Prin distribuţia (500) Days of Summer i-am remarcat şi pe Chloë Grace Moretz, Minka Kelly şi Yvette Nicole Brown (serialul Community).
☺ În ciuda aclamaţiilor spectatorilor şi criticilor, filmul nu are dectât două nominalizări la Globurile de Aur – cel mai bun film şi Joseph Gordon-Levitt.


CAROL (2015)

Vibrant şi expresiv, Carol 2015 a fost o surpriză pentru mine. Care ţineam de prejudecata unui film aproape plat, despre nişte femei pe care le-ar lega ceva mai mult decât prietenia.
Carol 2015 este construit preponderent din priviri şi gesturi (mărunte).

În anii ’50, America abia îndrăznea să vorbească despre sex (vezi Masters of Sex, cu acţiunea plasată în această perioadă), iar cu relaţiile dintre persoanele de acelaşi sex era de-a dreptul intolerantă.
În apropierea Crăciunului, bogătaşa Carol (Cate Blanchett) o întâlneşte pe Therese (Rooney Mara), care lucrează la un magazin, într-un raion de jucării, şi îşi doreşte să devină fotograf profesionist.


 
În timp ce relaţia lui Terry are o portiţă şi mai multe de... scăpare, Carol este prinsă într-un mariaj de convenienţă cu Harge (Kyle Chandler), care nu numai că nu vrea să o lase să evadeze, ci o şi şantajează cu furtul fetiţei lor.
În rolul celei mai bune prietene a lui Carol, Sarah Paulson.

Atât Cate Blanchett, cât şi Rooney Mara au primit nominalizări la Oscar pentru interpretările lor; la acestea se află alte patru şanse la statueta aurită – scenariu adaptat, imagine, costume şi superba coloană sonoră.

Carol 2015 este ecranizarea unui roman de-al Patriciei Highsmith (1921-1995), „The Price of Salt”. Cărţile aceleiaşi americane au stat la baza hitchcockianului Strangers on a Train (1951) şi The Talented Mr. Ripley (1999).


NEVER LET ME GO / SĂ NU MĂ PĂRĂSEŞTI (2010)

Transpunerea cinematografică a cutremurătorului roman al lui Kazuo Ishiguro (care a scris şi „Rămăşiţele zilei”). Iar, dacă nu ştiţi încă, vă spun eu: titlul vine de la o melodie.
Cum Ishiguro trăieşte de mulţi ani în Anglia, Never Let Me Go nu putea avea pe afiş decât actori britanici de primă mână: Keira Knightley, Carey Mulligan, Charlotte Rampling, Sally Hawkins plus americanul Andrew  Garfield.

Ruth, Kathy şi Tommy au crescut împreună într-o şcoală-internat de vis. Încet-încet, ei îşi dau sema cine/ce sunt cu adevărat. Pentru ce/cine au ajuns la maturitate.
Filmul Never Let Me Go explorează mai mult partea romantică a poveştii decât cartea. Oricum, este extraordinar din punct de vedere vizual.

 
Nu uitaţi să citiţi cartea! De preferat, înainte de film.
Romanul este preferatul lui Carey Mulligan, iar scenaristul Alex Garland l-a contactat pe autorul Ishiguro imediat cum a încheiat de lecturat paginile sale.


BRIGHT STAR (2009)

O altă producţie marca Jane Champion, la 16 ani după The Piano.
De data aceasta este o poveste adevărată, cea a relaţiei dintre poetul englez John Keats (1795-1821), interpretat de Ben Whishaw, şi Fanny Brawne (Abbie Cornish).

☺ Costumele au adus Bright Star 2009 câte o nominalizare la Oscar şi la BAFTA.

Vă las să vă bucuraţi de imagini şi de muzică:



FATHERS AND DAUGHTERS (2015)

Un film nici prea-prea, nici foarte-foarte, cu o interpretare puternică a lui Russell Crowe.
Acesta este Jake, un scriitor câştigător de Pulitzer, care se luptă să îşi crească singur fiica şi să creeze în continuare. O afecţiune (scenele sunt greu de vizionat, fiindcă te taie fizic) îl macină şi are „darul” de a schimba viaţa tuturor.
Mulţi ani mai târziu, Katie (Amanda Seyfried), fiica, este afectată încă de ceea ce a trăit în copilărie şi nu se poate implica în nicio relaţie. Prietenia cu Cameron (Aaron Paul) îi este de mare ajutor.
Trebuie menţionat că în Fathers and Dauthers planurile temporale alternează.


Alţi actori pe care îi întâlniţi pe parcurs sunt Octavia Spencer, Jane Fonda (agenta literară a lui Jake), Diane Kruger, Janet McTeer, Bruce Greenwood, Quvenzhané Wallis.


ME AND EARL AND THE DYING GIRL (2015)

Bineînţeles, având în vedere subiectul, nu a lipsit comparaţia cu The Fault in Our Stars (2014) – pe care, fie vorba-ntre noi, nu am putut să îl urmăresc până la capăt... decât pe sărite.
Me and Earl and the Dying Girl este tot o ecranizare, tot după o carte a unui bărbat, Jesse Andrews. Însă reuşeşte să nu se scufunde în melodramatic.
Actorii nu-s foarte cunoscuţi, dar îi simţi în personaj.

Amestecul firesc de emoţie, comic, realism şi replicile spontane au adus Me and Earl and the Dying Girl atât Marele Premiu al Juriului, cât şi pe cel al publicului, la Festivalul Sundance.

 
Greg (Thomas Mann) este elev în ultimul an de liceu şi nu are niciun prieten adevărat, cu excepţia lui Earl (RJ Cyler). Împreună cu acesta parodiază filme celebre.
Mama lui Greg îi spune că Rachel (Olivia Cooke), o amică din copilăria lui, a fost diagnosticată cu leucemie şi că ar fi bine să o viziteze. De fapt, îl bate la cap să treacă pe la ea!
Actorii Nick Offerman şi Connie Britton sunt părinţii lui Greg.


OPEN HEARTS / IUBIRE PENTRU ETERNITATE (2002)

De Iubirea asta am aflat de la Marius. Cine o fi pus titlul în română?! Mie mi se pare siropos la culme, pentru ceea ce este filmul de faţă.
Mai precis, o producţie daneză (să nu îmi spuneţi că nu aţi văzut Copenhagen 2014! ☺), filmat după normele Dogme 95, regizată de Susanne Bier şi scrisă de Andres Thomas Jensen, aceeaşi echipă care a lucrat la In a Better World (2010), câştigător de Oscar şi Glob de Aur pentru cel mai bun film străin.

Open Hearts 2002 te determină să empatizezi cu fiecare personaj în parte.
Cecilie şi Joachim tocmai s-au logodit. Bucuria le este dărâmată de un accident, cu urmări grave.
Soţul femeii care a provocat respectivul accident se întâmplă să lucreze în spitalul unde este adus Joachim, iar între el şi Cecilie se înfiripă ceva mai presus decât prietenia.
Cel mai cunoscut actor din Open Hearts 2002 este Mads Mikkelsen.


WORDS AND PICTURES (2013)

 
Ce stârneşte emoţie mai mare – pictura/desenul sau cuvintele? Veşnicul război este reînviat în Words and Pictures. Bătălia e pe bune, cu public – elevi, profesori. Are de câştigat... arta!
El, Jack (Clive Owen), predă arta scrisului şi are probleme cu alcoolul. Ea, Dina (Juliette Binoche), profesoară de artă, suferă de artrită reumatoidă severă. Iar amândoi sunt firi dificile.

☺ În alte roluri îi puteţi vedea pe Bruce Davison şi Amy Brenneman.


Secţiunea Comedie – Romantism – Dramă mai puţină

FLIPPED (2010)

Trecem la dragostea inocentă, regizată de Rob Reiner, care adaptează cartea americanei Wendelin Van Draanen.

Juli (Madeline Caroll) şi Bryce (Callan McAuliffe) se cunosc din clasa a doua, de când au devenit vecini. Ea îl place, lui i se pare o ciudată. Numai că în clasa a opta se schimbă totul.
O suna copilăros sinopsisul, dar vă recomand din toată inima Flipped 2010, fie că sunteţi adolescenţi, fie că sunteţi adulţi în toată firea. O să vă farmece!

☺ Rebecca De Mornay şi Anthony Edwards sunt părinţii băiatului, iar Penelope Ann Miller şi Aidan Quinn – părinţii fetei.


AND SO IT GOES (2014)

Din nou, Rob Reiner la cârmă (regie).
Nu credeam că o să agreez multe părticele din filmul ăsta – l-am pus pentru relaxare, ca să treacă timpul cât mănânc – n-aveam chef de chestii complexe. Mă gândeam eu că o să îl închid după 10-15 minute, mai ales că citisem unele păreri ale criticii, care a cam dat cu el de pământ.
Da’ m-a captivat, cu toată uşurimea lui! And So It Goes nu creează emoţii puternice, ce-i drept, dar nici nu stă în glumiţe de doi lei şi/sau pornografice. L-aş compara, ca... stare, cu The Intern (2015). Deşi aici e vorba, mai degrabă, despre puterea FAMILIEI.

Oren Little (Michael Douglas) e un agent imobiliar de succes, văduv. Comportamentul lui faţă de cei pe care îi întâlneşte sau faţă de vecinii lui lasă de dorit.
Leah (Diane Keaton), una dintre locatarele din clădirea lui Oren, e şi ea văduvă – pentru a-şi (mai) alina sufletul, cântă într-un local.
Fiul lui Oren este un fost dependent de droguri şi apare la uşa tatălui său cu fetiţa lui de nouă ani, pe care i-o lasă în grijă. Oren i-o „pasează”, la rândul lui, lui Leah.
☺ De ce acceptă o actriţă de talia lui Diane Keaton numai roluri în filme de-astea slăbuţe în ultima vreme? Şi And So It Goes e excelent, pe lângă altele!

☺ Dacă vă era dor de Frances Sternhagen – care a apărut şi în Parenthood – e un loc şi pentru ea în And So It Goes.



Mai am o surpriză romantică pentru voi – una călătoare!

Foto deschidere: „Bright Star”, protagoniştii Ben Whishaw şi Abbie Cornish.


*Din categoria „filme pe pâine”



Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger... target="_blank"

2 comentarii:

  1. Multam pentru selectie! N-am vazut nici macar un film din lista, asa ca este binevenita :).
    Am pe lista scurta Carol si Fathers and Daughters - mai mult pentru Russell Crowe, pe care il ador, dar o sa arunc o privire si pe restul acum ca le-ai mentionat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu plăcere!
      Abia aştept şi părerile tale despre Carol, Fathers and Daughters... şi tot ce mai vezi tu şi îţi place!

      Ștergere