Pagini

marți, 25 aprilie 2017

Eroii „veterani” ai gimnasticii europene, la Cluj, in Romania: Catalina Ponor, Marian Dragulescu, Larisa Iordache



  

Gimnastica românească supravieţuieste prin „veterani” – nimic nu s-a schimbat faţă de 2016.
Cătălina Ponor (29 de ani) şi Marian Drăgulescu (36 de ani), cărora li s-a alăturat acum Larisa Iordache (20 de ani) sunt aceiaşi sportivi de super-excepţie – dacă mi se permite termenul – care ţin sus gimnastica din România.

Anul acesta, Campionatele Europene de gimnastică au fost găzduite de România, la Cluj-Napoca.

Ce e mai emoţionant pentru un sportiv? Să i se intoneze imnul naţional, acasă, în faţa unui public su-perb!
Pe rând, Marian şi Cătălina au trăit această experienţă unică.

 
„Mi-au tremurat mâinile 40 de minute după încheierea finalei. Din 2015, tot aştept o medalie aur. Mă bucur că a fost în România, în faţa publicului de la noi, la Cluj.”
Cătălina Ponor, campioană europeană 2017 la bârnă


„Acestea sunt cele mai frumoase medalii din carieră. Emoţiile au fost puternice; nu am vrut să dezamăgesc.”
Marian Drăgulescu, campion european 2017 la sol şi vicecampion european 2017 la sărituri


☺ Zece medalii de aur a adunat în palmares Marian Drăgulescu –mai multe decât orice alt gimnast sau gimnastă din România! A întrecut-o chiar pe Nadia Comăneci!


 

Mă bucur că am urcat pe podium la Campionatul European, după doar o lună de pregătire. M-am dus cu foarte multă viteză la coborâre, am avut prea multă energie, și atunci nu am putut să mai am control pe picioare.”
Larisa Iordache, medalie de bronz la bârnă, referitor la paşii de aterizare care nu au săltat-o mai sus pe podium


România a încheiat Campionatele Europene 2017, Cluj-Napoca, cu patru medalii: două de aur şi câte una de argint şi bronz.
Vă invit să aflaţi povestea lor şi a sărbătorii gimnasticii din inima Ardealului.


Campionatele Europene 2017 au deschis ciclul olimpic (Olimpiada) care se încheie la Tokyo, odată cu Jocurile Olimpice din vara lui 2020.
Totodată, Europenele clujene reprezintă primul concurs mare pe noul Cod de punctaj.

Să precizăm că am avut parte numai de întreceri individuale – aşa va fi şi la Mondialele din toamnă, ce vor avea loc la... Montreal. Acolo unde Nadia a stabilit recordul-recordurilor: primul 10 absolut al gimnasticii!
În 2018, şi la Europene, şi la Mondiale, vor apărea primele întreceri pe echipe din ciclul olimpic în curs.


Poveşti de argint şi bronz – premiera românească de acum 60 de ani

Într-o paranteză peste timp, să nu uităm că România a avut prilejul de a organiza prima ediţie a Campionatelor Europene feminine, în 1957, la Bucureşti, în Sala Floreasca. Acum fix 60 de ani!
În competiţia numită pe atunci Cupa Europei, sovietica Larisa Latînina n-a lăsat nimănui vreo medalie de aur – întrecerile europene s-au desfăşurat numai la nivel individual, fără competiţia pe echipe, până în 1993 inclusiv.
Două românce i-au fost aproape Latîninei în 1957 – Elena Leuştean (1935-2008) şi Sonia Iovan (născută în 1935, chiar la Cluj-Napoca). Tricolorele au strâns atunci 6 medalii: 4 de argint şi 2 de bronz.

☺ Elena Leuşteanu, născută în Cernăuţi, este prima medaliată individuală a gimnasticii româneşti din toate timpurile – bronz la sol, Jocurile Olimpice Melbourne 1956. Asta după ce era cât pe ce să îi sufle aurul aceleiaşi Larisa Latînina la individual compus (în final s-a clasat pe locul 4 în acea probă).




Sala de gimnastică de lângă Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu“ din Cluj poartă numele Soniei Iovan, care a fost căsătorită cu ziaristul sportiv Paul Iovan.




Aşadar, au trecut 60 de ani de la ultimul mare eveniment al gimnasticii găzduit de România. Generaţii întregi de campioane şi campioni ai gimnasticii au avut de aşteptat până când să poată face show în faţa propriilor spectatori, să cânte imnul alături ei, să se bucure alături de ei.
Visul lui Marian, al Cătălinei şi al Larisei a căpătat contur la Cluj, într-un aprilie 2017! Un pic de răzbunare pentru toate generaţiile excepţionale de până acum... Care ar fi meritat cu vârf şi îndesat un concurs de anvergură la ele acasă. N-a fost să fie...

☺ Urmăriţi-le AICI şi AICI în acţiune pe o parte dintre legendele gimnasticii româneşti care s-au adunat la Cluj, din toate colţurile lumii – din Australia, SUA, Franţa şi aşa mai departe.
Şi două fotografii, de pus în ramă:







☺ Şi o premiere specială, în onoarea unor oameni care au dat gimnasticii ENORM – Nadia Comăneci, Cristian Ţopescu şi Sonia Iovan.




Clipul VIDEO al ceremoniei în puteţi viziona AICI.



După un 2016 cu bune şi cu... mai rele, Marian Drăgulescu şi Cătălina Ponor au rămas în gimnastică în special pentru Campionatele Europene Cluj 2017. Iar acum ambii au declarat că merg mai departe!
Cătălina şi Marian au reprezentat România la Jocurile Olimpice 2016 de la Rio. Lui i-a stat alături Andrei Muntean, ea a fost singura gimnastă tricoloră şi, bonus, purtător de drapel la ceremonia de deschidere a competiţiei – totul, într-un joc al orgoliilor acelui an.
Un loc 3... fără medalie a fost pentru Marian la Jocurile Olimpice. Un vis pentru care aşteaptă... Tokyo 2020.

La Europenele 2016, tripla campioană olimpică (2004, Atena) şi multiplul laureat mondial şi european nu au câştigat aurul efectiv. Era mai mult decât atât: aurul din inima oricărui iubitor de gimnastică a unor campioni la superlativ.
Acum a fost AUR. Pentru amândoi. În România!


Calificările. Fără paralele şi sol

A izbucnit un mic scandal pe seama evoluţiei Cătălinei Ponor la sol. Concursul de calificare se încheiase de jumătate de oră şi mai bine, iar românca era în finală de pe locul 4.
O întrunire ulterioară a arbitrelor a avut ca rezultat reducerea punctajului cu 6 zecimi şi scoaterea din finală a Cătălinei. De ce? Din transmisia tv s-a văzut clar că i-a lipsit din exerciţiu o cerinţă obligatorie, un salt înainte. Se pare că arbitrele ar fi trecut-o iniţial cu vederea (era şi ultima subdiviziune) şi... s-au trezit după. O greşeală flagrantă de arbitraj!
Teoretic, nota/punctajul nu poate fi modificată după concurs. Teoretic.
Cătălina a declarat că, la executarea elementului cu pricina, ar fi riscat o accidentare; aşa, a riscat doar prezenţa în finală.

Larisa Iordache nu a concurat oficial în 2016, chinuită de accidentări. Cel mai rău a durut-o că nu a putut ajuta echipa României în încercarea de a ajunge la Jocurile Olimpice de la Rio.
Şi în 2017 s-a luptat cu o fasciită (afecţiune a călcâiului), care a împiedicat-o să se pregătească la nivel normal la toate cele patru aparate.
Doar pe două aparate a intrat în arenă la Cluj, paralele şi bârnă. A încheiat cu regretul necalificării în finala la paralele, unde s-a pregătit mai mult (exclusiv) în perioada când piciorul cu probleme a trebuit să fie mai puţin (deloc) solicitat.
Chiar şi aşa, pentru antrenamente în condiţii normale, Lari a avut la dispoziţie foarte puţine zile.
☺ Cele două au încheiat calificările la bârnă pe locul 1 (Larisa), respectiv locul 4 (Cătălina – cu probleme la unele elemente şi cu o dificultate scăzută faţă de ceea ce antrenase).

Marian Drăgulescu a fost singurul român calificat în vreo finală (individual compus, finale pe aparate) dintre cei şase înscrişi pe listele de start.
Laurenţiu Nistor a căzut urât la bară fixă în calificări, fiind scos pe targă din sală. Din fericire, a fost mai mult o sperietură.



Medaliile lui Marian Drăgulescu – Campionatele Europene Cluj 2017

În prima zi a finalelor pe aparate, sâmbătă, „Marocanul” a reuşit o evoluţie excelentă pe covorul de la sol, cea mai bună din acest an – era AUR, al zecelea european din carieră, al 18-lea în total la marile competiţii!




Aşa, pentru statistică: spaniolul care l-a întrecut pe Marian Drăgulescu în calificări, Miguel Rayderley Zapata, a greşit mult în ultimul act şi nu a urcat nici măcar la medalii. Dar finala e finală, se porneşte de la zero.





Lui Marian, mici greşeli la execuţie – mai precis la aterizări – nu i-au adus decât argintul la sărituri. A avut şi ghinion cu rusul câştigător, Artur Dalaloian, care a „lipit” aterizările.

☺ Ultimul aur pentru „Marocan” la nivel major data de la Mondialele din 2009, o dublă la sol şi sărituri; la campionatele europene, ultimul titlu al lui Drăgulescu era în 2006, la sărituri.


Finala de la bârnă

Paradoxal, ironic sau cum vreţi, pentru valoarea şcolii noastre de gimnastică – era singura finală pe aparate pentru România în concursul feminin la Europenele 2017.
Larisa Iordache a intrat treia în finală, după o ratare şi după evoluţia campioanei olimpice (olandeza Sanne Wevers) încărcată de ezitări.
Larisa a pierdut un pic la legări; paşii în serie de la aterizare au adus suspine în inimile publicului din sală şi de acasă. Rezulta scăderea dificultăţii şi acumularea de zecimi în minus la execuţie.
În final, locul 3 – medalie de bronz.





Parcă în compensaţie, Cătălina Ponor (a şaptea pe lista de start) a adăugat exerciţiului din calificări elementele de legătură care îi lipsiseră atunci.
Cătălina a izbucnit în lacrimi la câteva secunde după ce a părăsit cei 10 centimetri imposibili. Emoţiile nu îi dădeau pace. A aşteptat minute în şir verdictul arbitrelor, a ţinut strâns steagul României, apoi a dat frâu unui alt şir de emoţii, o descătuşare binevenită.

„Nadia mi-a spus să nu mai plâng, pentru că o fac și pe ea să plângă”.






„Normal că sunt cu lacrimi în ochi, pentru că am muncit pentru această medalie și nu am muncit numai în ultimele şase luni, muncesc de foarte mulți ani. Mi-am dorit foarte mult această medalie, m-am străduit să-mi țin emoțiile”, a spus Cătălina la câteva minute după ce a redevenit campioană europeană la bârna care-i e atât de dragă dintotdeauna.
☺ Deşi după Cătălina au mai intrat pe aparat două sportive, era clar – ţinând cont de valoarea dificultăţii exerciţiilor acestora – că românca nu mai putea fi întrecută, nu-i mai putea lua nimeni medalia de aur.

AUR în 2017 şi un record greu de depăşit: 5 titluri continentale la bârnă pentru Cătălina Ponor.
☺ Ultimul titlu pentru România la bârnă îi aparţinea Andreei Munteanu în 2015. Din păcate, o altă gimnastă pierdută în... neant.
Iar ultimul aur pentru Cătălina Ponor data din 2012, tot la bârnă, tot la un campionat european.
☺ Ca să... pluseze, medalia de la bârnă i-a adus a Cătălinei un alt record: a devenit cea mai medaliată gimnastă din România la campionatele europene! Cea întrecută: Nadia Comăneci!
Cine i-a pus Cătălinei medalia de aur la gât? Nadia Comăneci! Ce poţi să spui mai mult?!

„Sinceră să fiu, nici nu ştiam că am depăşit-o pe Nadia, pentru că nu am stat să număr medaliile, pentru mine a fost important să am rezultatul pe care mi l-am dorit.”






Emoţiile Cătălinei au continuat pe podiumul de premiere.


Singura non-româncă medaliată la bârnă, eleganta olandeză Eythora Thorsdottir


☺ Preşedintele Comitetului Olimpic Român, laureatul olimpic de la sabie din 2000, Mihai Covaliu, i-a acordat medalia de bronz Larisei Iordache.
„La Cluj am trăit momente de excepție, într-o atmosferă greu de descris în cuvinte”, a declarat Covaliu.


„Vă mulţumesc!”






Sunt Cătălina, Marian şi Larisa „extratereştri”, „supraoameni”?
Deloc! „Doar” ne servesc o lecţie de ambiţie enormă, de dorinţă, determinare, motivare şi muuuultă muncă, peste toate accidentările. Şi, nu în ultimul rând, PLĂCEREA de a concura.
Cătălina se apropie de 30 de ani, Marian – de 37 de ani!


Iată cum arată tabloul celor mai importante medalii pentru cei trei:

Marian Drăgulescu (37 de ani pe 18 decembrie)

*Jocuri Olimpice: 1 medalie de argint, 2 bronz
*Campionate Mondiale: 8 medalii de aur, 2 argint
*Campionate Europene: 10 medalii de aur, 6 argint, 2 bronz

TOTAL: 31 de medalii - 18 de aur, 9 de argint, 4 de bronz
(Şi) Cu medaliile de la Cluj, Marian Drăgulescu este cel mai medaliat gimnast român al tuturor timpurilor – în ciuda faptului că îi lipseşte AURUL OLIMPIC din palmares. A fost atât de aproape în 2004, când a avut acelaşi punctaj cu învingătorul de la sol, însă a trebuit să îndure criteriile de departajare, deoarece la Jocuri nu se acordă egalităţi...
☺ Singurul laureat la Jocurile Olimpice pentru România la gimnastică masculină este Marius Urzică – 2000, Sydney, cal cu mânere.


Cătălina Ponor (30 de ani pe 20 august)


  

*Jocuri Olimpice: 3 medalii de aur, 1 argint, 1 bronz
*Campionate Mondiale: 3 medalii de argint, 2 bronz
*Campionate Europene: 8 medalii de aur, 2 argint, 3 bronz

TOTAL: 23 de medalii - 11 de aur, 6 de argint, 6 de bronz


Larisa Iordache (21 de ani pe 19 iunie)

*Jocuri Olimpice: 1 bronz (cu echipa)
*Campionate Mondiale: 2 medalii de argint, 2 bronz
*Campionate Europene: 5 medalii de aur, 5 argint, 2 bronz

TOTAL: 17 medalii - 5 de aur, 7 de argint, 5 de bronz


☺ În palmaresele de mai sus sunt incluse medaliile obţinute la Campionatele Europene 2017 de la Cluj-Napoca, România – respectiv două de aur (sol masculin, bârnă feminin), una de argint (sărituri masculin) şi una de bronz (bârnă feminin).


Marian, despre succesul de la sol:
„Am avut o dorință: să se cânte imnul la acest Campionat European. A fost dorința mea cea mai mare. E cea mai valoroasă medalie din cariera mea, pentru că este cucerită acasă, în fața a 7.000 de români.”




Marian, despre argintul de la sărituri, despre concursul şi atmosfera de la Cluj:
„Cea de-a doua medalie a fost ca un bonus. Cel mai mult m-am bucurat că am plecat cu fruntea sus de la Cluj, sunt mândru de mine că am adus bucurii tuturor. Aceste medalii îmi dau motivație și încredere”.




„Mă bucur că am avut o susținere mare la Cluj, am simțit publicul foarte aproape de noi, spectatorii ne-au susținut permanent. Au simțit emoțiile, la intensitate maximă, așa cum au fost trăite și de noi. Mulțumesc tuturor românilor care ne-au susținut și încurajat.”




Vreau să mai particip la alte competiții. Normal, sunt cu gândul la Jocurile Olimpice de vară 2020, mai sunt foarte multe competiții importante până atunci, iar eu doresc să cuceresc un număr cât mai mare de medalii până atunci.”


Sub privirile Cătălinei şi Larisei, Marian se ţine de... giumbuşlucuri la festivitatea de premiere de sărituri masculin şi bârnă feminin



Cătălina, despre succesul de la bârnă şi despre viitor:
„Am muncit foarte mult pentru această medalie, mi-am dorit medalia aceasta din tot sufletul, lupt pentru această medalie de foarte mult timp.  Sper ca ea să reprezinte un nou început pentru mine. Nu mă voi retrage. Primul meu obiectiv a fost la Cluj-Napoca, al doilea va veni – Campionatul Mondial din Canada.
(...) Mi-am dorit să se audă încă o dată imnul pentru noi, românii - n.r. prima oară s-a intonat imnul pentru Marian Drăgulescu şi victoria sa la sol, cu o zi în urmă. Și mă bucur că am reușit acest lucru.”




 „Această medalie de aur intră în cadrul medaliilor speciale, cu siguranță cele mai importante pentru mine o să rămână cele de la Atena și o voi considera la fel de specială ca ele.”
„Au fost emoții, dar am reușit să trec peste, au fost emoții constructive. Au fost cam ca cele din 2004 de la Jocurile Olimpice de la Atena, când m-am dus cu curaj, fără să bag în seamă ce se întâmplă în concurs, și mă bucur că la fel am făcut și acum.”
„Am reușit, mă bucur că e aici, în România mă bucur că am făcut parte din această atmosferă. (...) Le mulțumesc părinților pentru că au fost alături de mine și m-au susținut, și tuturor celor care sunt aici și care ne-au încurajat, de la cel mai mic până la cel mai mare.”




Larisa, locul 1 în calificările la bârnă (rezultatul nu a contat în finala de duminică), locul 3 în finală
„At some point you have to stop waiting and start living. Stop overthinking and start talking action. Stop wishing for better things to come along and start realizing how blessed you already are.”
(La un moment dat, trebuie să încetezi să tot aştepţi şi să începi să trăieşti. Să încetezi să te tot şi tot gândeşti şi să acţionezi. Nu-ţi mai tot dori să vină lucruri bune, mai bune, începe să realizezi că eşti binecuvântat cu ceea ce ai deja.)

„Mă bucur că am urcat aici pe podium, la Campionatul European, având în vedere toate cele întâmplate în ultimele două luni, după doar o lună de pregătire. Mă bucur că am ajuns aici, îmi pare rău că am pierdut pe greșeala mea. Sunt într-un fel dezamăgită de mine, puteam să fac o coborâre foarte, foarte bună, și atunci puteam să fiu mai sus.
A fost un început bun pentru mine. Vreau să concurez mai departe”.

Larisa, despre publicul din sala de la Cluj:
„A fost pentru prima dată în viața mea când am trăit o astfel de atmosferă. Ar fi minunat să mai fie concursuri de gimnastică în România, pentru că am simțit oamenii aproape. Cât de mulți au venit la sală! Ieri, când treceam, am văzut cozile imense la care așteptau să intre. A fost un lucru nemaipomenit.”





Revenind la concursul feminin.

Pentru România au mai concurat la Cluj două gimnaste. Fetele noastre cele mici, în primul an de seniorat, au fost clujeanca Ioana Crişan şi Olivia Cîmpian. Ambele au 16 ani – ce-i drept, Ioana va împlini această vârstă în octombrie.

În finala de la individual compus, în dreptul celor două nu s-au mai consemnat la fel de multe ratări ca în calificări, dar... Ioana a căzut la bârnă, chiar la ultimul aparat al ei din concurs; a însemnat ratarea intrării în Top 8 - Top 10 european.



Ioana Crişan




Olivia a întâmpinat, din nou, probleme la paralele.
În concursul complet al celor patru aparate, Ioana s-a clasat a 18-a, Olivia – a 23-a. Cele două au obţinut cu emoţii calificarea la individual compus, între cele mai bune 24 de gimnaste ale Europei. Unde s-au dus vremurile când locul 8 la un Mondial (de European nu mai vorbim!) era considerat slab?!


Olivia Cîmpian


Mulţi le-au căutat scuze celor două, antrenorilor, au dat vina pe vârsta fragedă, pe prima competiţie majoră la nivelul senioratului. Sau pe emoţii. Cel mai scuzabilă e lipsa continuităţii în pregătire, cauzată de accidentări dese.
Dar prima participare la o competiţie mare nu e o neapărat o justificare pentru performanţele de la Cluj. Câte gimnaste din România nu au fost prima dată la un Mondial sau European şi s-au întors direct cu un titlu, cu o medalie?!
De la Nadia Comăneci la Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Milo (Lavinia Miloşovici), Gina Gogean, Simona Amânar, Andreea Răducan sau Cătălina Ponor, Sandra Izbaşa şi Larisa Iordache.

Nicolae Forminte, antrenor coordonator al lotului feminin al României:
„A fost încă un concurs pentru experiență. Bârna rămâne măsura capacității și maturității lor sportive. S-a dovedit că ele nu au ajuns încă la nivelul în care să controleze acest aparat. Păcat pentru munca lor, pentru că puteau cu siguranță să prezinte mai mult decât ceea ce au reușit.”
Aşadar, să aşteptăm încă pentru acumularea experienţei...

Tot Forminte mai spune:
„Am obligația să fiu optimist și să lucrez în continuare. Normal ar fi ca toți românii să le încurajeze și să fie optimiști, pentru că aceasta este producția pe care o scoate acum gimnastica românească. Pe ele trebuie să ne bazăm și cu ele trebuie să mergem înainte. E adevărat, cresc greu. Și pentru mine e destul de dureros și stresant să văd că e ca atunci când faci prăjitura, nu-ți iese și o iei de la capăt, și iar o faci, și iar nu iese... Dar nu renunț.”


Pe de altă parte, Campionatele Europene Cluj 2017 au consemnat câteva premiere interesante – pentru Marea Britanie, Franţa şi Belgia.
În ordine: primul titlu la individual compus – Elissa Downie, cea care a acumulat 4 medalii, cele mai multe individuale la Cluj.  Ellie acumulase deja un bronz european la individual compus în 2015, la prima ei participare în arena senioarelor.


Zsofia Kovacs (Ungaria), Elissa Downie (Marea Britanie) şi Melanie De Jesus Dos Santos (Franţa) – argintul, aurul şi bronzul de la individual compus


Franţa, prin Coline Devillard, a trecut în cartea recordurilor cea dintâi medalie de aur (europeană) la sărituri.



 

Iar Nina Derwael, o mare speranţă a Belgiei, nu numai la paralele, a adus ţării sale primul aur la acest aparat.





La feminin, s-a observat la Cluj o dominare a ţărilor vestice – iar fenomenul nu e de azi, de ieri. Olanda, Germania au acumulat, de asemenea, medalii.
Ungaria a revenit în elita europeană, cu un argint (la individual compus, prin tot mai valoroasa Zsofia Kovacs) şi cu un bronz, la sărituri.
Rusia s-a văzut mai puţin la Cluj. Salvarea la feminin a venit din partea Angelinei Melnikova (aur la sol), campioana junioarelor din 2014.
Laureata „celor mici” din 2016, Elena Eremina, nu a strălucit decât la paralele (argint la paralele, dar destul de departe de punctajul de aur) şi parţial în concursul complet.
Maria Paseka, laureată mondială şi europeană la sărituri – înscrisă în ultimul moment în concursul clujean – , a prins două momente slabe la ambele salturi din finală – locul 4.
Natalia Kapitonova, recent încununată campioană naţională absolută, a fost doar o umbră.
 

☺ Rezultatele complete ale Campioantelor Europene 2017 le găsiţi AICI.


Să nu uităm de implicarea celor doi antrenori-gigant, Octavian Bellu şi Mariana Bitang, în organizarea Campionatelor Europene de gimnastică de la Cluj-Napoca. Un mare mulţumesc!

Alte câteva mulţumiri speciale se îndreaptă către Alina Alexoi, comentator al transmisiunilor de gimnastică şi nu numai – e omul care trăieşte cu sufletul, care e implicată în tot ceea ce înseamnă fenomenul gimnastică.


În loc de concluzii

Marian, Cătălina şi Larisa ne umplu, din nou, de speranţe pe viitor. Cel puţin până la Campionatele Mondiale 2017.
Dar cât poate să dureze acest „viitor” pentru ei? Cât se mai poate trăi cu speranţa doar în ei?!? Ei nu pot face cât o echipă, nu pot califica de unii singuri echipa la următorul Mondial, cu obiectiv principal Jocurile Olimpice 2020. Ei au o vârstă, una la care corpul nu mai lucrează la fel ca acum nişte ani. Şi, totuşi, ei reuşesc să aducă rezultate!

O scurtă radiografie a gimnasticii româneşti arată cam aşa: Diana Bulimar şi Andreea Iridon retrase din activitate, Laura Jurcă şi Andrei Muntean în revenire după accidentări, probleme de sănătate pentru Anamariei Ocolişan, formă... medie a speranţei din 2016 Maria Holbură... şi alte şi alte probleme, de sănătate sau nu...


Marian, Cătălina şi Larisa sunt exemple pentru toţi şi toate cele care se antrenează la loturile naţionale.
☺ Larisa şi Cătălina se pregătesc separat de lotul de la Deva, la Bucureşti

Poate, anul viitor, când vedeta României la Europenele juniorilor, Denisa Golgotă (specialistă la sărituri şi sol), va deveni senioară... Asta ca să nu renunţăm la speranţă.


Pentru că sănătatea şi performanţa merg mână în mână, le urăm să aibă parte din plin de ea lui Marian şi celorlalţi băieţi, Cătălinei, Larisei, Ioanei şi Oliviei! Campionatele Mondiale 2017 sunt programate la Montreal, în perioada 2-8 octombrie.
Acolo vin americanii, asiaticii şi toate forţele gimnasticii.



Dacă vă face plăcere, citiţi şi:

Cu drag, despre gimnastica – PASIUNEA mea pentru gimnastică – amintiri cu Daniela Silivaş şi echipa de aur din 1987, cu Lavinia Miloşovici, Simona Amânar, Gina Gogean. Generaţia actuală, a Larisei Iordache, nu a fost nici ea omisă.

 Europenele de gimnastică 2014. AUR! – Povestea titlului pe echipe pentru România
Europenele de gimnastică 2014. Epilog – Trei medalii în finalele pe aparate pentru Larisa Iordache!

 Recomandarea lunii - Mondialele de gimnastica (cu cele mai importante momente din istoria Mondialelor pentru România)
Mondialele de gimnastica 2014 – Larisa de argint - finalul Mondialelor plus CONCLUZII

Europenele 2015 – Aur pentru Andreea Munteanu


CM 2015
Mondialele de gimnastică fără echipa feminină a României – povestea ratării calificării echipei României la Jocurile Olimpice 2016



Calificări Rio 2016


Jocurile Olimpice Rio 2016

Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

Un comentariu: