Pagini

marți, 13 iunie 2017

Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Ciucaru Mic, pe traseul cel mai lung




Sub deviza „Să vedem Dunărea din toate unghiurile, din toate direcţiile şi de la toate înălţimile”, am căutat pân’ am găsit cel mai lung şi sălbatic traseu care porneşte din Dubova.
Pe panou scrie 9 kilometri în 5 ore, fără a include belvederea spre Cazanele Mici.

Ia să munţomărim noi şi să vedem de unde au scos oamenii timpul ăsta extraterestru.



Data: 2 mai 2017

Nu-i seninul... tipic de vacanţă, da’ s-au mai dus norii de ieri.

Ne strecurăm pe cărărui, prin păşuni înverzite şi înflorate, prin sălaşe, cu Dunărea mereu aproape.

Sunt urcuşuri şi coborâşuri înlănţuite, mai abrupt-icele de felul lor, de credeam câteodată că am greşit drumul cu atâta „la vale” – ba ne-am şi ciondănit pe tema asta (să nu ne plictisim ☺).
Referinţa mea era una şi bună: varianta scurtă de traseu, care porneşte şi se întoarce în acelaşi loc, la marginea localităţii Dubova, pe DN 57, pe partea dreaptă în sensul de mers spre Moldova Nouă. Semănau coborârârile astea între ele, mânca-le-ar mama!

Acolo va fi şi punctul nostru final azi, la 2-3 kilometri de unde am plecat, în miezul Dubovei.


Tocmai mi-a semnalat Adi, într-un comentariu mai jos: cum am putut „omite” viermişorii atârnaţi pe fire/pânze de păianjen?!? La fiecare zece minute era necesară o (re)împrospătare totală, o curăţare din cap până-n picioare de la păr, faţă până pe orice bucată de îmbrăcăminte. Hai, că şi domnii viermişori au amplificat ciondănelile!

☺ Câteva date despre varianta scurtă a traseului Ciucaru Mic (2 kilometri) găsiţi AICI.
Spre finalul materialului, o fotografie de la finish-ul de traseu.







Spre nicăieri, colţ cu „undeva”







Să ştim şi noi ce ne iese-n cale dac-avem noroc ☺: lupi, mistreţi şi mai paşnicii iepuraşi, cărioare şi veveriţe


„Fără poze, am zis!!!” N-ai cu cine, dom’le…!



Prin sălaş(e) – unde ne-am tăvălit prin iarbă, cu ochii-n cerul de-acum senin-uţ, şi am cerşit nişte apă suplimentară




































Cu vedere la Ciucaru Mare şi la Golful Dubova








Grădina Botanică a Cazanelor Mici ale Dunării
















Orhidee de munte



  


Guşter de Cazanele Mici











La ieşirea din pădure, aud un „wow!” prelungit de la Adi – gata, ştiu că am ajuns la punctul de belvedere, teoretic cel mai înalt din Masivul Ciucaru Mic.
Să tot fi fost patru ore sus-jos-sus!
Mmmm... am uitat să vă spun că şi Ciucaru Mare, şi cel Mic (cu tot cu punctele lor de belvedere) sunt o premieră pentru Adi? Uite că n-am uitat! ☺


Lapiezuri


Mini-„wow!”



CIUCARU MIC (313 m) – Belvedere Cazanele Mici


Ciucaru Mic e o ţâră mai jos ca altitudine decât Ciucaru Mare (318 m în cel mai înalt punct).
Diferenţa este că – pe oriunde ai lua-o, pe traseul lung sau scurt –   pantele nu sunt repartizate uniform. Unii munţomani preferă ascensiunea pe Ciucaru Mic, datorită clasicelor înclinaţii bunicele.
Partea proastă e că pe Ciucaru Mic nu-i decât un singur punct de belvedere. Şi ce punct!!!

☺ Asemenea Masivului Ciucaru Mare, Ciucaru Mic este parte componentă a Munţilor Almăjului şi a Parcului Natural Porţile de Fier.


Maxi-„wow!”



 În prim-plan, partea sârbească a Cazanelor Dunării – Mali Strbac (Stirbatul Mic, 626 m în cel mai înalt punct), respectiv Veliki Strbac (Stirbatul Mare, 768 m); pe partea românească, Ciucaru Mare – în dreapta






Aceleaşi formaţiuni ca mai sus, în aceeaşi ordine (Mali Strbac, Veliki Strbac, Ciucaru Mare) plus Golful Dubova


Iese şi Ciucaru Mare în faţă!




















 Butonăm, să vază şi alţii minunăţiile Dunării


Hai, gata cu tehnologia, natura e împărăteasă absolută aici!



Înc-un pic! Câte like-uri am? ☺







Dacă-i pădure, sunt şi flori!







Şi după ăştia n‘şpe kilometri pe coclauri (14, conform numărătorii digitale), dacă picioarele noastre se puseseră deja bine pe treabă, am dublat distanţa de pe Ciucaru Mic – încă 14 kilometri, pe asfalt şi pe forestier, prin Golful Mraconia.
A fost cea mai lungă zi de vacanţă la Cazanele Dunării!
☺ Povestea se va întregi în zilele următoare, cu imagini însorite şi înserate cu statuia lui Decebal, cu stâncuţe, cu Mănăstirea şi cu muuuultă apă de Dunăre şi de Mraconia.


Marcaj: Triunghi galben şi triunghi roşu

TOTAL: 6 ore (inclusiv pauza lunguţă de masă)

Distanţa străbătută: 14 kilometri

Timpul de parcurgere şi distanţa includ plimbarea de 2 kilometri pe şosea de la ieşirea din traseu până la pensiunea din Dubova.

Nu există SURSE de APĂ în traseul-circuit Ciucaru Mic – nici pe „triunghi galben”, nici pe „triunghi roşu”.

Atenţie la vipere!!



Aici începe şi se încheie traseul clasic Ciucaru Mic; aici ne-am întors şi noi (din combinaţia „triunghi galben” + „triunghi roşu”)


Circuitul Dubova – Cazanele Mici (Ciucaru Mic)



NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.



Cazanele Dunării, în alte poveşti:





Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

2 comentarii:

  1. Aflandu-ma norocos participant la unele din aceste delicii turistice, pentru a le retrai, citesc cuvant cu cuvant povestioarele perfect si incitant relatate, fiindu-mi foarte greu sa mai vin cu adaugiri.Referitor la momentul cand spui ca ne-am ciondanit pe tema ratacirii -sa alungam plictiseala... :) pe o poteca marcata, fiind singurul marcaj pe o raza de n km, pot sa adaug ca ciondanelile constructive sunt de preferat imboldului de a intra in panica.Lipsa apei, distanta mare intr-o zona putin umblata, posibilitatea intalnirii cu diverse reptile (vipere), neincrederea intr-un partener care se orienteaza mai bine la munte decat in Herastrau , este un prilej bun de a ne ciondani, asa ca sa nu ne plictisim .Apropo ai uitat de viermisori atarnati pe fire de paianjen de care ne curatam pe fata, par ,haine si alte locuri la fiecare 10 minute . Adrian Botescu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da' cine a dat semnale de intrat în panică? :)
      Bine că mi-ai amintit de viermişori... mi-au scăpat :) la orele-astea târzii :) Repar imediat „omisiunea".
      Io, Ioana

      Ștergere