Pagini

marți, 18 iulie 2017

Super-Crai: Creasta nordică (Vârful La Om – Vârful Ascuţit) – Cabana Curmătura – Zărneşti






*Traseu:
Vârful La Om (Piscul Baciului) Vârful (Claia) Căldării Ocolite – Vârful Zbirii – Vârful Ţimbalul Mic – Şaua Văii Podurilor – Vârful dintre Ţimbale – Şaua Călineţului – Vârful Ţimbalul Mare – Vârful Ascuţit (Vârful Lehmann) – Refugiul Ascuţit (Lehmann) – Padinile Frumoase – Cabana Curmătura – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Zărneşti


(continuare de aici)


Şiiii... am ajuns în creastă!
Am trecut de emoţiile Lanţurilor!



Data: 25 iunie 2017

De la ieşirea din traseul La Lanţuri, întâlnim întâi Refugiul din Şaua Grindului, apoi o luăm agale către cel mai înalt loc unde păşim astăzi – în total, sunt aproximativ 15 minute până Vârful La Om (Vârful Piscul Baciului, 2238 m altitudine), în uşoară urcare.
Refugiul din Şaua Grindului este situat la 2206 m altitudine.

În spatele meu, mult-aşteptata creastă nordică a Pietrei Craiului


Ştiam deja cum arată creasta de Crai – de pe sudică.
Şi mai ştiam că nu mai e perete nesfârşit şi urcare verticală, ca pe Lanţuri – doar bucăţele.
Aici am zburdat... pe orizontală.


Ce ziceam: Creasta sudică!


Un pas şi-o săritură pentru La Om


Abia aşteptam să salt pe stâncile cele mai de sus ale Craiului! Mai ales după plimbărica din mai până la Refugiul din Şaua Grindului. Ce mai dor nebun-nebun mi-a stârnit atunci!

***

Merit(ăm) o pauză de vârf? Cum să nu!
L-am ratat „la mustaţă” pe Deni, care tocmai o cotise pe un nemarcat. Adi l-a ochit, între refugiu şi vârf, prin aparatul foto, însă... a uitat să îl (şi) strige.





Două poze şi gata!




Pornim, aşadar, de la Vârful La Om (2238 m), cel mai sus punct din Crai, pentru a parcurge partea cea mai solicitantă a crestei nordice din Piatra Craiului, până la Vârful Ascuţit (2150 m). De acolo, mai e o oră până la Vârful Turnu (1923 m).

Creasta nordică (şi creasta sudică) înseamnă căţărare - scrambling – căţărat şi descăţărat într-o veselie.
Noi străbatem cea mai dificilă parte a crestei Pietrei Craiului – împărţită convenţional în creasta sudică şi creasta nordică.

Pe nordică se urcă şi se coboară mai abrupt ca pe sudică. Se simte fiecare muşchiuleţ.
Iar nordica între Şaua Padinei Închise şi Vârful Ascuţit (1935 m) a fost o joacă de copii, acum doi ani.
Şaua Padinei Închise este situată între Vârful Turnu şi Vârful Ascuţit.


În mare, au fost trei ore pe o...
Creastă fără vânt zăpăcit.
Creastă cu soare, care a fost el un pic... ucigător – dar nu ne-a enervat foarte tare în urcări.
Creastă printre nori-şori.


Cele „câteva” vârfuleţe de creastă nordică


De pe sus: Cheile Zărneştilor (Prăpăstiile Zărneştilor, stânga jos), Măgurile Branului (stânga, puţin mai sus), satele brănene şi măreţia Bucegilor





E mult, e puţin? Au trecut puţine minute de când eram pe Piscul Baciului. Nu-i deloc greu până aici.




Atenţie la cap!

  

Rododendron (bujor de munte sau smârdar)








Fără Bucegi nu se poate! (pentru puţină geografie, intraţi AICI)

























Atâââtaaa roooz...














Priviri scurte către poale







Ţimbalele – porţiunea considerată cea mai dificilă a crestei nordice






Vârful La Om, la nici o oră de mers





Ameţeala interzisă!







Peretele Ţimbalului

Pare că trebuie să fii (ca) un păianjen. Cum te agăţi de stânca aia?!?
Simplu, căci de departe e greu de desluşit: mergi prin...tr-o crăpătură.
E un fel de iluzie optică.

Întâi te sui pe Ţimbalul Mic; după el vine Ţimbalul Mare, care-i mai jos ca altitudine. Ce ţi-e şi cu denumirile astea...












Bine aţi venit în epoca de piatră!













Pe la Plaiul Foii, de unde-am plecat în urmă cu nouă ore, cu ocol pe La Lanţuri

 









La un moment dat am cerut PAUZĂ – şi nu de foame, cum se mai întâmplă. Nu mai simţeam picioarele/prizele. Le controlam, dar devenise prea mecanic. Voiam să mă bucur şi să simt cum trebuie fiecare piatră din cale.
N-am venit să mă răvăşesc pe aici.





Gata... să nu ne învăţăm cu statul!




Norii au început să coboare după mijlocul crestei. După soarele-n scăfârlie, de ploaie de ne arde nouă! Hai, te rog eu, norule, rămâi puţin mai departe de noi. Un centimetru, cât vrei tu, dar lasă-ne în pace acum! Ia-ne în primre eventual la coborâre, dacă trebuie neapărat să îţi dai în petic azi...!

Între Bucegi şi Piatra Craiului – cum e să te trezeşti dimineaţa cu privirile spre cei doi coloşi?



Staaaaaiii acoloooo!!!







Ultima parte spre Vârful Ascuţit e mai blândă, cu căţărări şi descăţărări minime.










Privind în urmă cu mândrie


Cheile Zărneştilor (Prăpăstiile Zărneştilor) luminate aproape ireal







Refugiul Ascuţit. O fi departe? O fi aproape?


Bucegii pufoşi


Un mic epilog:
Noroc tot a fost cu ploaia: s-au aşternut doar stropi uşori pe Vârful Ascuţit (2150 m altitudine) şi la Refugiul Ascuţit (2123 m).

Refugiul Ascuţit (Refugiul Carol Lehmann) are o capacitate de 8-10 locuri, la prici.
Primul refugiu aici (Refugiul 7 Noiembrie) a fost construit, din lemn, în perioada 1945-1950, de braşoveanul Carol Lehman (1894-1991). Acesta a fost mistuit de flăcări, în 1965.
În anii ’70, Refugiul de la Vârful Ascuţit era primul de tip iglu din Piatra Craiului – din fibră de sticlă.
Actualul refugiu datează din anul 2000.







„Marcaj în Vârful Ascuţit






Măgura Codlei (stânga) şi oraşul Zărneşti (dreapta, jos)


Recapitulare. În spate de tot, Vârful La Om şi Şaua Grindului








O zi, 15 ore în Piatra Craiului, cu REPETIŢIE

De la Vârful Ascuţit eram conştientă că e numai coborâre (pe grohotiş în prima parte), nu mai merge cu joaca.
Deci: Ce se urcă se şi coboară, da?!?! revine şi rămâne acolo, de data asta, „replica” de pe traseul La Zaplaz – La Lanţuri.




Bineînţeles că nu uitasem coborârea de acum doi ani de pe Ascuţit prin Padinile Frumoase, dar am... ignorat senzaţiile de atunci, mi-am luat inima în toţi dinţii şi am zis că se poate. Iarăşi. Masochism curat.

Remember pentru mine: Nu mai coborî pe aici!!!

L-am rugat pe Adi să se ducă în faţă, să nu meargă ca melcul după mine. Gâzele, transpiraţia, pietricelele de sub tălpi – toate amplificau senzaţia că mă mişc pe loc.
Hai odată! Vine noaptea!!! Încerc, numa’ să şi pot! E-te, na!, nu poţi! Ce-i aia?! Ai ajuns până aici – după zece ore, după ce ai luat stânca în braţe ba pe perete, ba pe creastă – ai ajuns aici ca să te sfarmi de grohoticelul ăsta, care-i chiar unul dintre cele mai prietenoase din Crai?!? Hai, ia uite-l pe Adi unde e! Respiră adânc şi ia-o la sănătoasa, din nou, am zis! Noaptea – ai auzit de ea?! Haaai!
N-o să plâng şi nici n-o să intru în panică! O să ajung eu la Curmătura; când oi ajunge... Nu, tre’ să ajungi în timp util! 18:15 plus două ore jumate... plus alte întârzieri de-ale mele... aiiii de capul meu! Plecăm de la Cabana Curmătura (1470 m) pe întuneric? Măcar până în Poiana Zănoaga să avem lumină. Da’ haaaaaai!!!
Piei, gâză! Picioarelor de mii de tone, ia staţi voi cuminţi pe traseu şi mişcaţi-vă cu talent! Împrumutaţi de la alţii, dacă pe voi atâta vă duce...! Corpule drag care m-ai adus până aici, nu mai transpira ca nebunu’, că nu-i aşa scary. Şi ia nu mai tremura, Domnu’ Grohotiş, sub mine! Ţine-mă drept, nu câş!


















Zonă interzisă la grohotiş!


Vine pădurea cu ale ei cărări de (aproape) pământ; zău dacă m-am supărat pe pantele alea abrupte – îi dau cu viteză, printre alte calcule. Păi, ce să fac? Mai bine iau combinaţii de „n” luate câte 1000 decât să trăncăn de una singură, ca băbuţele.
Ţineam minte că mai e o porţiune groznicuţă – de grohotiş-piatră-grohotiş. Am zis că mă înşel. Mai bine aşa, să mă aştept la mai rău şi să fie bine-binişor!
Însă memoria nu mi-a jucat feste şi, după vreo 20 de minute de plimbare prin pădure, mă loveşte iar Măria Sa.

E chiar ea?! Cabana Curmătura! Staţi liniştiţi, e doar un zoom...


Acu-i real! Cabana Curmătura „în persoană”! De aici bag motoraşe fără oprire, chiar dacă ne despart 700 de metri altitudine de Zărneşti.
Nu-i vreme decât de realimentare cu apă în fuga noastră continuă de azi...



Camping Curmătura – duminică seară, în jur de ora 21.00




Cele 2 ore până la Curmătura reprezintă un timp onorabil. Nu mă contraziceţi! – pe indicator zice 2 ore – 2 ore şi jumătate.

!!! ATENŢIE! Traseul Cabana Curmătura – Vârful Ascuţit prin Padinile Frumoase este interzis iarna!!!


Mi-a trecut prin minte o coborâre prin Cheile (Prăpăstiile) Zărneştilor la întoarcere – la frontală nu părea aşa buuu-huuuu-huuu. Însă Adi m-a convins că aşa lungim drumul, şi aşa epuizant până atunci.

Am optat pentru varianta cea mai scurtă, prin Poiana Zănoaga.


Ultima fotografie pe lumină


Acolo, la ieşirea din Poiana Zănoaga, la intrarea în pădurea spre Fântâna lui Botorog, am dat rapid drumul la frontală, cu noduri grele în gât.
Eu am cam panică de întuneric (de beznă nu mai zic!!! – probabil rămasă teama de la penele de curent de pe vremea lui Ceauşescu). Frontala luminează doar o bucăţică, doar în faţă şi olecuţă în jur, nu în perspectivă, per ansamblu.

Încrederea în Adi a funcţionat maxim; nu ca pe Ciucaru Mic, aşa cum tot ţine să îmi atragă atenţia.
El a coborât fără frontală două treimi de traseu – mai ciupea de la mine un licăr, dar omul are o orientare de invidiat!
Fluturi îmi ajungeau în ochi şi pe mâini, gâzele nebune dansau în jurul meu, de la lumina lanternei.
Nu se mai termină?!?
La pantele mai înclinate bănuiam că e finalul, dar nu mai eram sigură de nimic... Nu se vedea forestierul spre Cabana Gura Râului, nimic! Bez-nă!
Din Poiana Zănoaga am făcut o oră până la Fântâna lui Botorog; cu o zi înainte, la coborârea de pe Piatra Mică, timpul a fost la jumătate.

De la Fântâna lui Botorog, cei 4 kilometri până la cazare – dintre care doi pe asfalt – i-am făcut în genunchi. Cu dureri din tălpi până în creier. La Adi spatele ceda fărâmă cu fărâmă.


Am pus la catastif a doua tură de Crai de 15 ore, mai lungă ca distanţă decât cea din 2015, când am făcut un milion de pauze.


După Crai, au urmat în câteva zile Bucegii, cu alte două ture de anduranţă.



BINE DE ŞTIUT pe creastă

Mergeţi pe creasta Pietrei Craiului NUMAI dacă aveţi experienţă montană!!! Creasta Pietrei Craiului este un traseu tehnic şi solicitant!
Citiţi cu ATENŢIE materialele informative, priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine (fizic, dar şi psihic) capacitatea de a parcurge traseul!
Nu plecaţi neinformaţi pe un traseu de acest gen (EXPUS)!

Un „drum” pe creastă ţine şi de partea psihică, însoţită de o condiţie fizică pe măsură. Pe munte nu ai voie să te pierzi!
Pe creastă (şi nu numai), păşiţi cu atenţie, concentraţi în fiecare moment!




Pe creastă e recomandat să colinzi fără rău de înălţime; dacă există, evitaţi să vă uiaţi în jos! Şi, foarte important, fără panică!


Atenţie la prize! Verificaţi de două ori dacă „piatra de sprijin” este stabilă! Pe creasta nordică a Pietrei Craiului între Vârful La om şi Vârful Ascuţit nu există material de sprijin – gen lanţuri/cabluri, scoabe.

Echipament (pe cel „clasic” nu îl pun la socoteală):
*Bocanci cu talpă rigidă
*Mănuşi speciale (ajută şi cele de bicicletă), pentru a vă proteja de stânca înţepătoare.
*Eventual cordelină, pentru părţile mai abrupte (verticale).

Beţele de trekking vă ajută DOAR la coborârea de pe Vârful Ascuţit. Sunt inutile şi vă incomodează pe creastă.

Calculaţi-vă bine timpul – porniţi cât mai devreme în traseu!


INDICATOARE. Altitudini, durată

Punct roşu, creasta nordică: Vârful La Om (Piscul Baciului, 2238 m altitudine) – Vârful (Claia) Căldării Ocolite (2204 m) – Vârful Zbirii (2220 m) – Vârful Ţimbalul Mic (2231 m) – Şaua Văii Podurilor (2189 m) – Vârful dintre Ţimbale (2170 m) – Şaua Călineţului (2090 m) – Vârful Ţimbalul Mare (2177 m) – Vârful Ascuţit (Vârful Lehmann; 2150 m) – Refugiul Ascuţit (Lehmann, 2123 m)  3 ore

Triunghi albastru: Refugiul Ascuţit – Padinile Frumoase – Cabana Curmătura (1470 m) 2 ore

Bandă galbenă: Cabana Curmătura – Poiana Zănoaga (1314 m) – Fântâna lui Botorog (820 m) – Zărneşti (722 m) 2 ore şi 30 de minute, peste jumătate de traseu la frontală


TOTAL: aproximativ 8 ore, cu mici popasuri (şi popasul mai mare pe Vârful La Om)
Distanţa străbătută: 14,5 kilometri.
TOTAL traseu de o zi 21,9 kilometri: Plaiul Foii – La Lanţuri – Vârful La Om 7,4 kilometri; Vârful La Om – Vârful Ascuţit 3,2 kilometri; Vârful Ascuţit – Zărneşti 11,3 kilometri

Încercaţi să faceţi abstracţie de distanţa scurtă dintre Vârful La Om şi Vârful Ascuţit: este traseu de creastă, cu multiple căţărări şi descăţărări, care solicită muşchii picioarelor, gleznele şi încheieturile mâinilor.

Traseul pe creasta Pietrei Craiului (sudică şi/sau nordică) este considerat de DIFICULTATE MARE (traseu DIFICIL).
!!! ATENŢIE la condiţiile meteo! !!! Nu abordaţi acest traseu pe ceaţă, vânt sau ploaie!
!!! Traseul este interzis iarna!!!

 Schiţa traseului complet al zilei – prima parte: urcarea la Şpirla, La Zaplaz, La Lanţuri şi Vârful La Om



Taxă vizitare Parcul Naţional Piatra Craiului: 5 LEI (biletul estre valabil 7 zile).
Se poate achita în Zărneşti – la Poştă, la Centrul de Vizitare a Parcului şi la Cabana Plaiul Foii.
Mai multe, pe site-ul oficial, AICI.


SURSE de APĂ:
Nu există pe creastă. Abia când ajungeţi la Cabana Curmătura, vă puteţi aproviziona de la cele două izvoare amenajate acolo.

ATENŢIE LA URŞI, mai ales pe porţiunile Vârful Ascuţit – Cabana Curmătura; Curmătura – Zărneşti!


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.

Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

4 comentarii:

  1. Poate scriti o carte cu toate traseele voastre. Ca tare le prezinti frumos si complet!
    Multumesc de excursie. Pentru mine e in gand, dar si asa e bine!

    Zile frumoase de vara, in continuare!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ştiu pe cine ar interesa o carte... Lumea nu mai are răbdare astăzi - se uită la greu peste informaţii, fără a stărui asupra lor, şi trece rapid mai departe...
      Mulţumesc şi eu, pentru toate vizitele, aprecierile şi toate comentariile!!!
      O vară pe placul tău pe mai departe!
      Ioana

      Ștergere
  2. Buna seara, pentru cei care nu au experienta montana, asemenea excapada trebuie doar "traita" prin intermediul acestor relatari, este mult prea riscant si in loc sa te bucuri de aceste locuri, poti sa ajungi in situatii limita. Este frumos si imbucurator ca am inceput din ce in ce mai mult sa ne promovam asemenea trasee, zone montane si frumuseti ale muntilor nostri, multumesc pentru aceasta completa relatare si va doresc toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu ceva experienţă "la bord", asemenea trasee nu sunt chiar bau-bau :) Trebuie doar puţină răbdare în acumularea de experienţă.
      Mulţumesc şi eu pentru vizită şi comentariu!
      Ioana

      Ștergere