Someday, Someday, Maybe. Succesul ca scriitoare al lui Lauren Graham (Gilmore Girls). Nimic nu e întâmplător...

“Just like the screenwriters of the best romantic comedies, she has taken elements of the familiar and spun them into a novel that’s heartfelt, hilarious and, hopefully, just the first example of what she can do with the written word.”

The Washington Post

(Sursa:

http://lauren-online.net)

Să ne înţelegem: romanul (ficţiunea) actriţei Lauren Graham nu e comedie romantică 100%. Are mai puţine accente romantice (le are, totuşi), concentrându-se pe comedie cu inflexiuni de dramă.

„Să scrii seamănă cu a fi actor. În amândouă cazurile trebuie să intri într-un mediu imaginar şi să creezi o lume. Pentru carte, am dat naştere unor voci diferite, ca actor nu pot să folosesc decât o voce. Să scrii înseamnă să te izolezi oarecum. Ca actor, colaborez cu o serie de oameni pentru a aduce o lume la viaţă, dar când scriu sunt numai eu; nu pot să dau vina pe altcineva pentru ce iese prost” - Lauren Graham pentru USA Today

 
Cartea a fost achiziţionată de una dintre cele mai mari edituri americane pe când avea doar jumătate din forma finală. A fost lansată pe 30 aprilie anul acesta (2013) în SUA. La scurt timp, în luna mai, a apărut pe lista bestseller-urilor „New York Times”.

Avem, cu ocazia numită Someday, Someday, Maybe, bilet de acces în unele culise ale vieţii de actor şi a micilor sau marilor sacrificii (nu compromisuri!) pe care trebuie sa le facă unul care lucrează sau încearcă să lucreze în branşă. Toate etapele pe care trebuie să le parcurgă, peste Ocean, cineva cu talent (fără pile) ca să ajungă, pentru început, într-un episod al unui serial, sunt numeroase şi pline de capcane.

Someday, Someday, Maybe este o creaţie semi-autobiografică, nu una de memorii. Un element esenţial: ea din roman a crescut fără mamă, însă aici se inventează motivul morţii, ceea ce pentru Lauren a fost pur şi simplu plecarea în Marea Britanie a celei care i-a dat viaţă, pe când Lauren avea 5 ani.

Scrisă la persoana întâi, Someday, Someday, Maybe o are în prim-plan pe Franny, botezată astfel după personajul din Franny şi Zooey de J.D. Salinger.

În 1995, Franny este o tânără de 20 şi ceva de ani care locuieşte în New York şi care îşi doreşte cu disperare să fie actriţă. Nu un star de Hollywood neapărat, ci unul pe Broadway, unde tatălui ei i-a plăcut întotdeauna să meargă. Vrea să facă lucruri „importante”, să aibă o carieră asemănătoare idolilor ei, Diane Keaton şi Meryl Streep.
(Element biografic: tatăl autoarei a fost cel care i-a insuflat acesteia pofta de cultură; de când era destul de mică, a purtat-o prin peripluri în teatre şi librării. „Nimic nu era mai important în casa noastră decât o poveste bună. Tatăl meu este un excelent povestitor, iar eu am trăit în lumea ficţiunii... o lume la fel de reală ca a mea, într-un anumit sens.” - asta zice Lauren Graham)

Paginile romanului se deschid cu un coşmar de actor: neputinţa de a articula vreun cuvânt la cea mai importantă audiţie din viaţă.

Ce mai e? Franny şi-a stabilit un deadline clar: mai are şase luni (din cei trei ani iniţiali) pentru a-şi realiza visul, apoi renunţă, în cazul în care nu are sorţi de izbândă.

Până acum, Franny a „reuşit” să apară doar într-o reclamă la nişte haine hidoase de Crăciun.

Şansa pare a-i surâde la o prezentare susţinută de clasa ei de actorie, unde participă şi angajatori din industrie.

Franny are doi colegi de apartament: cea mai bună prietenă şi cel mai bun prieten. El viseză să devină scriitor de romane/scenarii ştiinţifico-fantastice. Zi-mi că nu se îndrăgosteşte de el! Îţi zic doar că ceva sentimente reciproce plutesc prin aer, însă pământul şi cariera ei nu le atrag în totalitate.

Ambii colegi o susţin în realizarea visului, însă Franny ştie foarte bine că un fan club format din două persoane nu înseamnă să ai succes.

Franny e chelneriţă într-un club de comedie, ca să se poată susţine financiar. Şi aşa, banii i se termină rapid. Pendulează între job şi mersul la cursuri de actorie şi, din când în când (rar), pe la audiţii. Are deziluzii majore, frământări de genul: De ce nu sunt şi eu ca toată lumea, să înaintez în viaţă? Am rămas cumva blocată. De ce nu am rămas cu iubitul meu, să am un loc de muncă stabil (profesoară, ca tata), să avem copii - o familie? Pentru ce am renunţat? Ca să nu ajung nicăieri cu ceea ce vreau să fac - actoria, să fac ceva „important”? Dar eu nu vreau o viaţă obişnuită... poate asta sunt sortită să am, în definitiv. De ce să mă împotrivesc? Dacă n-o să reuşesc cu actoria, o să fiu şi singură, şi fără carieră. Şi e puţin probabil să reuşesc. Nu sunt citate, sunt ideile principale.

Franny obţine, după multe zbateri, serviciile unui agent. Însă acesta e dezintersat. Asta după ce ea i-a spus NU unuia care i se părea nu ştiu cum, pe care avea impresia că l-a obţinut prea uşor. Bărbatul cu pricina avea vreo 50 de ani, se lăuda întruna cu tatăl său - un mare nume pe Broadway -, lucra într-un birou prăfuit, cu teancuri de hârtii împrăştiate peste tot. Franny îl alege, însă, pe domnul stilat, de la o firmă importantă. Şi la un moment dat regretă că nu a ales cu sufletul.

Eroina ar trebui să fie prezentă pe marele ecran într-un rol (micuţ) într-un horror de mâna a treizeci şi patra, mai capătă unul episodic într-o telenovelă (soap opera, la americani). Ea este foarte încântată că a trecut de aşa-zisele audiţii, ar vrea să joace, dar... Merită să se coboare la asemenea compromisuri o fată inteligentă ca ea?, îi spun apropiaţii.

Fata adoră snacks-urile şi alte porcărioare, ştie că nu-i fac bine; dar, ce să faci când vine pofta?! Încerci să te ţii măcar de un program zilnic de alergare. Şi încerci să treci la un regim mai sănătos. Deşi... „Nu cred să fi auzit vreodată că Meryl Streep a pus vreodată succesul ei pe seama sănătăţii cardiovasculare excelente”. Dar... „Cum nu e vreo şansă ca cineva să îmi ofere azi un job în actorie, şi nici mâine probabil, trebuie să fac ceva în afară să stau şi să aştept”.

Ca să fie în trendul actoricesc, Franny îşi face şi o progamare la nutriţonist. Acolo, secretara o pune pe o listă de aşteptare. Şi, la un moment dat, o sună să îi dea vestea cea bună: în sfârşit, a avansat de pe lista de aşteptare pe ADEVĂRATA listă de aşteptare. Şi are încă de aşteptat. Puţin, între una şi şaisprezece luni!

Finalul Someday, Someday, Maybe e deschis: Franny se află în Los Angeles, unde există posibilitatea obţinerii unii job.

(În realitate, Lauren Graham a debutat în lumea televiziunii/filmului în serialul Caroline in the City, într-un episod ce a fost difuzat pe 19 octombrie 1995. Pe platourile de filmare, l-a întâlnit pe cel care avea să-i fie de atunci prieten - şi iubit, 15 ani mai târziu -, Peter Krause. Dacă Six Feet Under vă spune ceva, atunci ştiţi de unde să îl luaţi!)

Nu acţiunea e cheia romanului, ci modul cum sunt prezentaţi paşii pe care îi parcurge eroina, cum gândeşte în diferite etape plus lumea aceasta foarte-foarte selectă a actoriei. Vise, speranţe, împliniri. Mai mari sau mai mici.

E prima carte pe care o citesc în limba engleză. Şi nu regret. Mai ales pentru că stilul e dificil de tradus în română; seamănă, cu jocurile lui inteligente de cuvinte, cu cel din serialul Gilmore Girls/Fetele Gilmore. Şi aici, odată replicile traduse, îşi pierd din farmec, devin relativ banale.

Stilul seamănă cu Lauren Graham: amuzant-ironic, natural, realist, amuzant încă o dată şi plin de energie pozitivă, chiar dacă - la fel ca în realitate, la fel ca Lauren - personajul nu are parte numai de întâmplări fericite. Din contră, primează cele... cenuşii. Important e să găseşti în fiecare întâmplare o picătură ori mai multe, să nu vezi paharul pe deplin gol.
Aşa face eroina Franny.

Înaintea aproape fiecărui capitol avem inserţii - file de agendă, cu datele din 1995, ce cuprind un jurnal scurt pe doi, remember-uri să sară în ochi - „6 MONTHS UNTIL DEADLINE! (GAAACK)”, sfaturi/lucruri de făcut: „Call dad more; Get in better shape; Become employed” etc. Totul e punctat cu mici desene de mână sugestive şi haioase, în funcţie de starea de spirit a lui Franny.

Un scurt fragment din audiobook (în lectura lui Lauren Graham) 

Aaaaa…. Am uitat să vă destănui că Gilmore Girls e serialul meu de suflet?! Pot să îl văd de 10 ori, în engleză, fără să mă plictisesc. N-are importanţă că e şi cu adolescenţi, pot să sar peste anumite scene. Relaţia mamă-fiică la cele două niveluri, povestea de prietenie-dragoste sunt ingredientele mele de bază.

Şi am omis cumva să vă spun ca Lauren Graham are acolo rol titular, pentru care a fost neglijată (cu o singură excepţie) la marile disţincţii 7 ani, atât cât a rulat seria? N-o zic eu, o zic domnii critici de peste Ocean.

Lauren e cel puțin 50% din personajul ei din Gilmore Girls.

Am omis să precizez că sunt un super-admirator (nu stiu de ce, nu îmi place cuvântul FAN)?? Nu al super-actriţei (nu e Jodie Foster sau Meryl Streep), ci al omului, în primul rând. Am urmărit zeci de interviuri, am citit o groază de materiale cu ea, despre ea. Bine, nu poţi să-ţi faci o impresie 100% doar din astea, însa una de bun simţ mi-am făcut, totuşi.

Iar în poveştile ei de viaţă m-am regăsit, ca şi în modul ei de a se comporta.

Dincolo de omul-actor, e OMUL - cu inteligenţa, simţul umorului, al ridicolului şi al realităţii puternic dezvoltate.

O să revin cu amănunte despre Lauren şi serialele ei (Gilmore Girls şi Parenthood), că vă fac capul varză şi poate că vă interesează doar cartea.

                                                                                                                                Portret de autor

                

CONCLUZIE: Aş fi citit Someday, Someday, Maybe chiar dacă nu era a lui Lauren Graham.

Lauren Graham nu e nici primul, nici ultimul actor care s-a apucat de scris cărţi de ficţiune. Primul exemplu care îmi vine în minte e cel al lui Woody Allen. Urmat îndeaproape de Hugh Laurie - Dr. House, Ethan Hawke, Molly Ringwald, Carrie Fisher (Prinţesa Leia din seria Războiul stelelor).

                         Autografe

            

CEL MAI IMPORTANT

Este în curs de scriere o altă carte, care nu este „continuarea de la Someday, Someday, Maybe, ci una care are doar aceleaşi personaje”, spune Lauren.

CUM A FOST SCRISĂ CARTEA

În numeroase interviuri (dar şi în mulţumirile-recunoştinţe de la finalul cărţii), Lauren Graham subliniază să ideea de a scrie i-a fost insuflată de actriţa Diane Keaton (idolul ei în multe domenii), alături de care a jucat în Because I Said So/Aşa vreau eu!, 2007.

În timpul liber, Lauren a încropit câteva pagini, pentru distracţia personală, pe care, aşa cum zice ea, a avut... neinspiraţia să i le arate agentului ei. Neinspiraţia deoarece, de atunci înainte, treaba a devenit serioasă şi au început să apară deadline-urile.

Lauren a declarat că nu a vrut să scrie o biografie seacă - în fond, ce farmec ar fi avut să dezvăluie tot adevărul? Aşa, te lasă pe tine, ca cititor, să îţi imaginezi ce e/ce a fost real. Lauren e de părere că a scrie ficţiune i-a conferit libertate, faţă de „strâmtoarea” unei eventuale biografii. „N-am vrut să scriu despre mine. E prea personal. În schimb, am apelat la versiunea fictivă. Lumea show biz-ului mi-e familiară, cu toate succesele şi eşecurile sale”, mai spune Lauren.

„La filmările pentru Gilmore Girls, nu am avut timp să respir. La Parenthood, e cu totul altceva (n.a. serialul a început în primăvara lui 2010 şi continuă cu sezonul 5). Trebuia să-mi umplu cu ceva timpul, din punct de vedere creativ”. Tot Lauren glumeşte: „Mi-ar fi plăcut să mă apuc de tricotat în loc să fac ceva care să mă expună criticii”.

Multe pasaje din Someday, Someday, Maybe au fost compuse în rulota repartizată ei pe platourile de filmare de la Parenthood - „nu avea ce să mă distragă acolo, erau numai fotografii urâte cu flori false”, declara pentru revista More.

Lui Lauren i-a fost destul de teamă să le dea spre lectură apropiaţilor rândurile ei. Printre primii cititori s-a aflat Mae Whitman, cea care o interpretează pe fiica lui Lauren în Parenthood şi una dintre prietenele ei cele mai dragi, căreia crede că i se potriveşte ca o mănuşă rolul Franny.

În mare parte, Lauren a scris dimineaţa, câte 1.000 de cuvinte. „Nu mă ridicam, nu mă uitam la altceva şi nu făceam nimic altceva până nu terminam” - în Enertainment Weekly.

Întreg procesul creativ s-a întins pe durata unui an.

EPILOG

Mulţumirile de la finalul cărţii sunt scrise într-o notă extrem de personală. Pe lângă clasicul thanks către staff-ul tehnic, avem un pasaj dedicat lui Diane Keaton, o menţiune referitoare la Oliver Platt, dar şi la... distribuţia Parenthood - se simte, astfel, încă o dată atmosfera de familie ce domneşte pe la filmări: „Nici unul dintre voi (cei din Parenthood) nu are nimic de-a face cu această carte, însă nu puteam să las să treacă o oportunitate să vă spun cât de importanţi sunteţi pentru mine”.

Şi, ca nu lase o altă oportunitate să zboare pe fereastră, adresează ultimele mulţumiri iubitului Peter Krause. În glumă, el a „acuzat-o” că nu i-a mulţumit niciodată că, mulţi ani în urmă, i-a cărat mobila pe scări. Era momentul ca Lauren să-şi exprime recunoştinţa veşnică, nu?

Someday, Someday, Maybe a fost publicată şi pe plan internaţional, în Olanda, Ungaria, Australia, Brazilia, Italia şi Franţa până acum. România a câta va fi pe listă?
*În septembrie 2014, pe listă s-a adăugat Cehia.

Încă dinainte ca romanul să ajungă în librării, scriitoarea Lauren Graham a fost întrebată dacă se gândeşte la o eventuală adaptare într-un film. „O văd (cartea) mai mult ca pe un serial”, spunea într-un interviu pentru Washington Flyer.

Ei, bine. La doar o lună şi jumătate de la apariţia cărţii, a venit vestea că aceasta va fi adaptată pentru televiziune. Episodul-pilot (şi probabil multe dintre episoade) va fi scris chiar de Lauren Graham. Compania producătoare îi aparţine lui Ellen DeGeneres, iar postul unde ar urma să fie difuzată seria este cel cu care Lauren a colaborat la Gilmore Girls.

Update 1
Din păcate, seria bazată pe cartea Someday, Someday, Maybe, numită „Unfamous", nu a fost, până la urmă, acceptată de mai-marii postului CW să intre în producţie. În prezent, postul se bazează mult pe supranatural - vampiri, sânge, muuuulte întorsături de situaţie, cam asta.
Poate cu altă ocazie... altundeva. Căci atât Lauren, cât şi Ellen au promis că nu se lasă!

Update2
În primăvara lui 2014, Someday, Someday, Maybe a fost reedidată în SUA, în ediţie necartonată. Succesul a fost şi de data aceasta instantaneu; volumul a intrat imediat pe lista bestseller-urilor.

AUTORI/CĂRŢI FAVORITE ALE AUTOAREI

Autoarea are o diplomă în literatură engleză, obţinută la Colegiul Barnard, afiliat Universităţii Columbia din New York, care face parte din aşa-numita Ivy League - cele mai prestigioase opt universităţi americane.

Printre scrierile de suflet ale lui Lauren Graham se numără tot ce ţine de J.D. Salinger, apoi Ernest Hemingway, Flannery O’Connor, F. Scott Fizgerald - Blândeţea nopţii, Jonathan Franzen - Corecţii, Maya Angelou - I Know Why the Cage Birds Sings, Carrie Fisher - Postcard from the Edge/Salutări din Hollywood (după care s-a făcut filmul omonim, cu Meryl Streep şi Shirley MacLaine), Jonathan Safran Foer - Extrem de tare şi incredibil de aproape.

FAPT DIVERS

Someday, Someday, Maybe a avut iniţial un alt titlu, „Faster Funnier Louder”.

În tinereţe, colega de apartament a lui Lauren Graham a fost Connie Britton - cunoscută mai ales din serialele Friday Night Lights (la a cărei scriere a contribuit şi Jason Katims, creatorul Parenthood), American Horror Story şi Nashville; pentru toate a fost nominalizată la Emmy şi/sau Globul de Aur.

Pentru a promova Someday, Someday, Maybe, cei de la editură au rugat-o pe Lauren să îşi facă un cont pe Twitter. Actriţa se fereşte să îşi expună viaţa personală, astfel că nu a fost interesată de reţelele sociale până în prezent.

În luna august, Lauren Graham a avut o sesiune de „întrebări şi răspunsuri” cu Anna Quindlen, câştigătoare a unui premiu Pullizer şi absolventă a Colegiului Barnard. Ca o ironie, primul rol mai important într-un film al lui Lauren a fost în One True Thing/Mamă şi fiică, 1998, cu Meryl Streep şi Renée Zellweger, o ecranizare după romanul Annei Quindlen. Aceasta a caracterizat Someday, Somedy Maybe „absolutely phenomenal”, iar Graham a replicat: „I could die now”.

Secvenţe din întâlnirea menţionată

APRECIERI DESPRE SOMEDAY, SOMEDAY, MAYBE

„Warm and funny, charming and smart”
Diane Keaton

„Graham deftly captures what it’s like to be young, ambitious, and hopeful in New York City”

Candace Bushnell, autoarea seriei Sex and the City, care a stat la baza serialului omonim

„It’s hard to imagine that someone can deliver Lorelai (n.a. personajul ei din Gilmore Girls), to the extent that the character becomes such an icon of television, without there being some Lorelai in there to begin with, and that part of Graham is what makes Someday, Someday, Maybe such an enjoyable read. (…) Most importantly, this is a fun read. Teetering on the verge of becoming distinctly British in its sense of humor, the book is not only clever, but bright.”

Marc Eastman, site-ul areyouscreening.com

„Fresh and funny and full of zingers, Lauren Graham’s charming writing style instantly drew me in, but it was her relatable characters (complete with doodled date-book entries!), irresistible romantic twists, and delicious plot that kept me turning the pages until well past my bedtime”

Meg Cabot, cunoscută pentru seriile The Princess Diaries (una dintre cărţi a fost ecranizată cu Anne Hathaway în rolul principal, Prinţesa îndărătnică, 2001) şi Regina gafelor

„The Parenthood star's first novel definitely has a chick lit feel, which I usually avoid like the plague, but I've been whipping through it while drinking tea and eating cookies. I love the characters and the gritty setting, New York circa 1995 (no cell phones!). Even though I know where the story's headed, I'm enjoying the trip.”

Caryn Midler, People

Aţi fi interesaţi să vă aruncaţi o privire asupra acestei cărţi?