Imperfecţioniştii - Tom Rachman. Puţin despre jurnalism

Editura: Humanitas

Anul apariţiei: 2013

Titlul original: The Imperfectionists (cartea a apărut în SUA în 2010)

Imperfecţioniştii include zece povestiri/studii de caz în care protagonişti sunt tot atâţia oameni care lucrează pentru un ZIAR INTERNAŢIONAL DE LIMBĂ ENGLEZĂ - nu are nume - cu sediul la Roma plus una dedicată unei cititoare devotate. Aceasta este şi ea înrudită cu unul dintre cei menţionaţi mai sus.

Fiecare istorioară are caracter personal, legătura cu publicaţia existând, firesc, însă nu domină partea profesională.

Personalul se află în strânsă legătură cu profesionalul.

În spatele fiecăruia care pune umărul la alcătuirea unui ziar există un OM.

Pentru fiecare personaj, autorul a ales să prezinte o frântură a existenţei, însă aceasta are darul de a aduce cu sine o schimbare radicală.

Între scurtele scene de viaţă sunt intercalate momente de istorie ale ziarului, în cei 50 de ani de existenţă, dar, mai ales, momente din viaţa celor care au avut în mână frâiele lui. Cum a pătruns tehnologia în redacţie şi cum iubirea te împinge să faci ceva pe care habar n-aveai că ai fi VRUT să-l faci în viaţa asta.

Interludiile cuprind schimbările din peisajul unui ziar ce a supravieţuit multor decenii şi în paginile căruia au fost relatate mii de evenimente, care acum se pregăteşte să tragă obloanele.

Care nu s-a adaptat epocii Internetului.

Ce înseamnă viaţa ta în faţa evenimentelor ce macină lumea?

Ce ai făcut tu în viaţă care să merite a fi relatat?

Diana (2013, cu Naomi Watts, Naveen Andrews). Dragoste de şi pentru prinţesă

Uite un film care M-A IMPRESIONAT. Nu prin realizare, ci prin POVESTE.

Să vă spun O POVESTE: Am ezitat să mă aşez în faţa ecranului pentru filmul Diana (2013) din pricina nenumăratelor recenzii negative care i s-au făcut.

Eu una habar n-aveam de iubirea secretă pe care a trăit-o în ultimii ei doi ani de viaţă Prinţesa Diana - dacă nu citesc tabloide şi reviste glossy sau nu dau click aiurea pe ştiri „de senzaţie”, ce să-i faci?!

...aşa cum n-o cunoşteam nici pe autoarea seriei de romane Mary Poppins, P.L. Travers, înainte de a vedea Saving Mr. Banks. Cele două producţii nu se compară, evident.

Filmele, aşa cum sunt ele, îţi oferă şansa de a cunoaşte o POVESTE.

Aşadar...

Diana 2013 spune, destul de romanţat, povestea iubirii secrete trăite de Prinţesa Diana în ultimii ei doi ani de viață. Nu, nu e vorba despre relaţia cu Dodi al-Fayed, alături de care Diana a murit pe 31 august 1997 la Paris.

Filme biografice cu Leonardo DiCaprio. Două Globuri de Aur

N-am înţeles niciodată nebunia cu Leonardo DiCaprio, declanşată după Titanic. Asta deşi omul avea până atunci, în 1997, o nominalizare la Oscar, pentru What's Eating Gilbert Grape/Necazurile lui Gilbert Grape, 1993, la nici 20 de ani…

Fac parte din minoritatea căreia Titanic-ul nu i s-a părut extra-super, care nu a plâns la final; din contră, abia aşteptam să se termine...

Fiecare cu atingerile lui sufleteşti...

Leonardo Wilhelm DiCaprio (domnul are origini italiene şi germane la un loc!), pe numele său complet, se află astăzi la deplina maturitate artistică. Puştiul cu figură adolescentină - care în urmă cu 20 de ani mi se părea că era ridicat în slăvi pentru mutră, nicidecum pentru calităţile interpretative - a ajuns să-mi stârnească admiraţia în ultimii ani tocmai pentru că (mi-)a dovedit că e ACTOR.

Leonardo DiCaprio face parte din galeria selectă a actorilor care îmi încântă simţul şi văzul, alături de oameni ca Gregory Peck, Cary Grant, James Stewart, Robert Downey Jr., Edward Norton, Tom Hanks, Anthony Hopkins.

Leonardo DiCaprio arată ok ca bărbat şi este ecologist. Două motive suficiente ca să te... îndrăgosteşti de el. Cu toate astea, n-o să mor niciodată după el ca mascul. Chestie de gust.

Parenthood, Gilmore Girls şi Six Feet Under

Sunt actori şi joacă diverse roluri. Mda, normal! Asta le e meseria...

Dar când se adună într-un singur loc unii dintre actorii pe care i-am apreciat în serialele cele mai dragi sufletului meu, Gilmore Girls şi Six Feet Under...

LOCUL COMUN E PARENTHOOD. Serialul care e capabil să ofere cele mai variate şi mai vii emoții. 
Serialul în care joacă Lauren Graham și Peter Krause, care au o relație altfel decât... frate și soră în viața reală.

În cel mai recent episod difuzat, „You’ve Got Mold” (nu „Mail” ☺), ultimul dinaintea pauzei pe care o impune difuzarea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci, a apărut un personaj interpretat de Tina Holmes. Actriţa - care a studiat la Yale şi la Sorbona! - nu are cine ştie ce palmares şi s-a îngrăşat teribil de când am văzut-o eu în Six Feet Under.

În Parenthood, Tina Holmes este o mamă a unei adolescente care se confruntă cu aceleaşi probleme de integrare ca Max, fiul diagnosticat cu Asperger al lui Adam - interpretat de PETER KRAUSE.

În Six Feet Under,  personajul Tinei Holmes, Maggie, era amanta lui Nate - acelaşi Peter Krause.

Categoric, nu toată lumea a vizionat ambele producţii.

Însă mie cel puţin mi-a fost teamă că personajele lor din Parenthood vor da nas în nas.

Cărţi 2013 - Topul meu. Biblioteca bloggerului român

Cărţi în aşteptare...

Prima dată m-am apucat de chestia asta cu cele mai cu serialele.

Aşa cum spuneam şi în articolul cu pricina, nu mă dau în vânt după topuri, pentru că fiecare creaţie de acelaşi tip (fie ea carte, film sau serial, în cazul meu) îţi atinge o coardă, nu aceeaşi mereu.

Important e să îţi rămână CEVA... ca să ai cu ce completa spaţiile din... top.

Fiind nouă în blogosferă, nu am intenţionat să iau la „puricat” cărţile din 2013. Mai ales că nu am apucat să scriu decât despre o singură carte în perioada de când am deschis porţile.

În anii trecuţi, nu treceau două săptămâni fără să bifez un volum de beletristică - nu înghit cărţile de auto-educare sau cum le-o mai zice.

Citesc în schimb (auto)biografii, căci mă interesează viaţa unor oameni interesanţi.

Ei... În 2013, m-am lăsat furată de filme şi seriale, de o tură-două-trei de alergare prin parc, iar cărţile au căzut într-un plan secundar. Plus munca... Am reuşit, totuşi, să strecor câte o carte printre. Seara, târziu în noapte şi - în fiecare zi lucrătoare - în metrou, în care îmi petrec circa 45 de minute.

Însă, în 2013, vizitele în librării (ce bine că există Cărtureşti-ul din centrul Bucureştiului!) şi la târgurile de carte au fost la fel de frecvente ca în anii precedenţi. Aşa că... am acumulat... pentru zile negre. Adică ploioase, noroase şi oricât de urât ar fi afară.

Zilele acestea, am dat, sărind din blog în blog, peste o idee care pe mine m-a atras din prima: Biblioteca bloggerului român, iniţiativă în care Chinezu îi îndeamnă pe bloggerii români să raporteze cărţile pe care le-au citit în anul de graţie 2013, din care să-şi extragă preferinţele.

Care-i treaba cu FILMELE „VECHI” (clasice)?

Dacă aţi observat, în ultima vreme v-am „bombardat” cu filme pe care mulţi le consideră „VECHI” şi poate nedemne de o VIZIONARE. Am încercat să-mi exprim nişte consideraţii pe baza acestei situaţii aici, aici  şi aici.

Spuneam, ca să recapitulez, următoarele:

Nu am urmărit dintotdeauna astfel de producţii (filme „vechi”), nu urmăresc preponderent astfel de producţii, caut ÎN PERMANENŢĂ ceva care să mă IMPRESIONEZE, să mă atragă şi prin SUBIECT, şi prin INTENSITATE. Să mă surprindă cumva. Iar în ultima perioadă - cam doi ani -, filmele vechi au avut o contribuţie de seamă la a-mi stârni o anumită EMOŢIE.

Nu, n-am 100 de ani şi jumătate!

Filmele vechi nu beneficiază de tehnologia de azi, DAR au marea calitate de a te face să te implici în poveste, iar povestea să aibă un impact asupra ta. Filmele vechi (alea bune) spun poveşti simple - neîncărcate de acţiune inutilă - cu mijloace puţine. Emoţie şi mesaj cât cuprinde.

Există, desigur, excepţii, aşa cum există şi cu producţiile recente.

Brief Encounter/Scurtă întâlnire (1945). Iubire subtilă şi profundă

Ştiu puţine despre cinematografia antică. Dar învăţ. Sincer, prefer s-o învăţ pe asta decât să mă delectez cu „divele” vremii actuale.

CE N-AM ŞTIUT ŞI AM ÎNVĂŢAT: că cinematografia din Marea Britanie era avansată în perioada aceea - a celui de-al doilea război mondial.

Hitchcock era englez, desigur, Charlie Chaplin la fel, însă ei s-au afirmat peste Ocean.

Brief Encounter este un film britanic 100%.

Brief Encounter e subtil şi profund, complex (ca realizare) şi simplu (ca acţiune), romantic şi dramatic în egală măsură. EMOŢIONANT.

Brief Encounter ne aduce UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE POVEŞTI DE DRAGOSTE, fără a exagera cu scenele romantice pure... Aproape tot filmul este construit... din priviri.

Brief Encounter e luminos şi trist. Dragostea e luminoasă pentru două persoane, dar societatea o face să fie tristă în final. Regulile societăţii. Propria conştiinţă a protagoniştilor.

Erau alte vremuri, în The Oranges se întâmplă lucruri mult mai grave decât nişte săruturi fugare.

Laura (Celia Johnson) şi dr. Alec Harvey (Trevor Howard) nu sunt nişte tineri extra-super-frumoşi şi entuziaşti. Sunt maturi, căsătoriţi, au copii, însă nu cară după ei o nefericire care să-i determine să facă oricând un pas greşit.

Laura şi Alec se întâlnesc în cafeneaua (refreshment room) din gara de tren a unui orăşel, în care ambii aveau treabă - cumpărături, un film, respectiv serviciu. Fiecare ia trenul într-o altă direcţie decât celălalt. În debutul Brief Encounter, cei doi se cunosc deja şi au unul pentru altul priviri ce denotă afecţiune.

Relaţia dintre ei îşi are ca punct-cheie cafeneaua din gară.

 

Mărturisirile imaginare pe care Laura i le face soţului ei accentuează în fapt toate frământările ei legate de familie şi relaţia pe care o trăieşte, în fiecare zi de joi a săptămânii, în afara căsniciei.

Hello Ladies/Salutare, doamnelor! - Să-l îndrăgim pe domnul Pritchard?

Aşa cum ziceam aici, personajul principal este un englez care îşi caută în Los Angeles perechea.

Chiar dacă este o comedie, Hello Ladies se străduieşte să fie REALIST. Personajele nu sunt iubibile în întregime. El, Stuart Pritchard (englezul Stephen Merchant), are o mulţime de defecte - cele fizice sunt vizibile de la o poştă -, dar serialul ştie să jongleze cu ele şi să te facă să-ţi fie (câteodată) drag domnul acesta Stuart. Cu toate frustrările lui.

Eu m-am regăsit în destule gesturi (pline de NESIGURANŢĂ, STÂNGĂCIE) ale domnului Stuart, care provoacă, din nefericire pentru el, multe belele. Rezultă că domnul Stuart este perceput ca un... CIUDĂŢEL.

PRIMA REPLICĂ a serialului e... Hello Ladies!

Serialul este produs de HBO.

Au fost OPT EPISOADE în acest sezon, primul din Hello Ladies - nu se ştie încă dacă va exista şi al doilea. Toate episoadele au fost difuzate în toamna lui 2013.

Oricum, finalul a fost DESCHIS. Şi satisfăcător. Asta în caz că nu va mai fi un sezon secund - eu sper să fie!!

De obicei, o femeie e disperată să îşi găsească perechea. În Hello Ladies, e bărbatul. Stuart, personajul principal, vrea neapărat o FEMEIE SUPER-FRUMOASĂ, neapărat model sau actriţă; nu contează că el e urâţel, uscăţiv, ochelarist.

Nu contează că lângă el există o persoană, chiriaşa lui, Jessica (Christine Woods) care (aproape) îl înţelege. Nici fata nu pare că se gândeşte la el ca la EL, alesul. Ea vine des în casa mare (din plictiseală, din lipsa presiunii la duş, pentru companie, pentru repetiţii la seria ei web).

A Place in the Sun/Un loc sub soare (1951, cu Elizabeth Taylor, Montgomery Clift). Dragoste printre minciuni

O să spun asta de câte ori o să am ocazia: Filmele vechi nu beneficiază de tehnologia de azi, DAR au marea calitate de a te face să te implici în poveste, iar povestea să aibă un impact asupra ta. Filmele vechi (alea bune) spun poveşti simple - neîncărcate de acţiune inutilă - cu mijloace puţine. Emoţie şi mesaj cât cuprinde.

Există, desigur, excepţii, aşa cum există şi cu producţiile recente.

Atmosfera (şi umorul din plin) din filmele din 1935-1965 (1970) nu e egalată de ceea se se produce în prezent.

Ieri am văzut două filme - şi bucăţele din altele, dar alea nu se pun la socoteală: A Place in the Sun şi Gravity. Mult-lăudatul Gravity, cu Sandra Bullock și George Clooney. 

Înainte de proiecţie (am fost la cinema), rulau prezentări ale unor filme pline de acţiune, de efecte special la greu, de busturi goale şi... fără ESENŢĂ. Hai să ne jucăm de-a istoria! Sau de-a literatura...! Şi uite că filme de genul ăsta fac box office-ul...!

Gravity a fost o dezamăgire pentru mine. Efectele speciale (3D-ul) nu au fost rele deloc, însă, dacă e să fac o comparație strict tehnică, Viaţa lui Pi a fost mai vizual. Acţiunea/povestea din Gravity mi s-a părut exagerată - putea Ryan să moară de şapte mii de ori, însă aşa îi spuneau scurtmetraj, nu lungmetraj -, personajele construite destul de şablonard. Nu m-am plictisit la Gravity, nu asta e problema mea. Doar că nu mi-a transmis ceva. Orice în afară de jocul actorilor şi tonele de efecte speciale. Mă aşteptam să fie şi un pic PSIHOLOGIC, la subiectul adus în discuţie...

SPRE DEOSEBIRE de A Place in the Sun...

Poate nu trebuia eu să pun în faţa ochilor A Place in the Sun şi Gravity la diferenţă de doar câteva ore...

A Place in the Sun s-ar încadra la categoria dramă romantică şi psihologică. Ca să fie (şi mai) pe gustul meu, REALĂ.

Six Feet Under/Sub Pământ SRL - Serialul care te învaţă să trăieşti

Cred că v-am exasperat până acum cu serialul ăsta, nu?

E vechi, ar putea spune unii (a rulat între anii 2001 şi 2005). Ştiţi vorba aia cu vinul care se învecheşte şi devine din ce în ce mai bun? Pentru mine, aşa e cu Six Feet Under. E cel mai COMPLEX, mai diferit, mai... ciudat, mai rafinat, mai imprevizibil din tot ce am văzut până acum. Mai... PERFECT.
Are 63 de episoade, repartizate în 5 sezoane.
Six Feet Under este considerat unul dintre cele mai bune seriale care s-au produs vreodată.

De ce un serial să te înveţe să trăieşti? N-ai două mâini, două picioare, doi plămâni, o inimă şi multe altele care să te facă să funcţionezi?

Ideea e CUM funcţionezi. Că nu ştii niciodată ce te aşteaptă, cât de repede te aşteaptă.
Six Feet Under e o LECŢIE DE VIAŢĂ. La care poţi oricând să asişti, fără pic de plictiseală.

Mai are sens să vă spun că Six Feet Under e REALIST până în străfunduri? TOATE personajele sunt construite atent şi complex, până la ultimul vârf de unghie. Au calităţi, defecte, fac tâmpenii la viaţa lor, cu viaţa lor, iubesc, urăsc, ţipă, mai înjură pe parcurs, au gânduri de toate felurile. Şi, în cele din urmă, le simţi pe TOATE ca făcând parte din tine. Te ataşezi de ele ca şi când ar face parte din familia ta.