Ole Einar Bjoerndalen - (Super)eroul Jocurilor Olimpice

Vă plac filmele cu supereroi?

Mie nu.

Însă cei din viaţa reală îmi trezesc o admiraţie greu de transpus în cuvinte.

De când mă ştiu, mi-a plăcut competiţia. Sportivă. Sportul, în general.

Până pe la 18 ani, nu ratam aproape niciun eveniment sportiv. Fotbal, atletism, caiac-canoe, Formula 1, nu mai pomenesc de gimnastică - aceasta a rămas o constantă în viaţa mea de privitor la televizor ori ca spectator.

Cu atât mai mult Jocurile Olimpice (OLIMPIADA REPREZINTĂ PERIOADA ACEEA DE PATRU ANI DINTRE DOUĂ JOCURI OLIMPICE, aşa că, vă rog, nu mai utilizaţi acest termen!).

Primele mele Jocuri integrale au fost în 1992, la Albertville (cu Alberto Tomba şi frumuşelul patinator Viktor Petrenko), respectiv Barcelona (cu LAVINIA MILOŞOVICI şi ultimul 10 din gimnastică şi Carl Lewis).

De atunci, nu am ratat vreo ediţie a Jocurilor, fie ea de vară sau de iarnă. Am urmărit pe viu naşterea unor legende. Eroi. Modele de viaţă.

Lecţii de viaţă. De depăşire a limitelor. Voinţă dusă la extrem. Încleştări pe muchie de cuţit. Câteodată toate astea se încheie fericit, alteori dezamăgirea îi sfâşie pe participanţi.

Jocurile Olimpice au o atmosferă aparte. Atunci, urmăresc discipline sportive de care abia am habar - pentru ideea de competiţie la cel mai înalt nivel, pentru... spiritul olimpic.

Astfel, iarna am descoperit discipline deosebit de spectaculoase, pe care le urmăresc cu sufletul la gură o dată la patru ani - curling (şah pe gheaţă, pentru cine nu ştie, cu economişti, matematicieni şi de-alde de-astea în echipe), schi acrobatic - mogule, patinaj viteză, short track (patinaj viteză pe pistă scurtă).

Asta în afară de biatlon, schi alpin, sărituri cu schiurile şi patinaj artistic, la care mai trag cu ochiul în timpul anului.

Unul dintre EROII abia începutelor întreceri de la Soci era deja un erou înainte de Soci. Cu statuie în oraşul natal, cu povara de a fi cel mai valoros biatlonist al tuturor timpurilor şi unul dintre cei mai titraţi sportivi participanţi vreodată la Jocurile de iarnă, norvegianul Ole Einar Bjoerndalen şi-a adăugat în palmares sâmbătă a şaptea medalie de aur la JO.

Ole Einar Bjoerndalen imortalizat în bronz

Am rămas uluită în faţa ecranului.

ŞAPTE MEDALII DE AUR reprezintă enorm într-o disciplină unde ierarhiile se schimbă cu repeziciune într-un interval de câteva minute uneori.

Este enorm pentru un sportiv ajuns la 40 de ani!

Care nu pornea printre favoriţi în prima probă a biatlonului (sprint - asta înseamnă 10 km de alergare + două trageri).

Bjoerndalen a avut o eroare în poligon (din cele zece focuri trase), astfel că a trebuit să recupereze ce a pierdut acolo pe schiuri. A făcut-o în stilu-i propriu, de mare campion.

Un sportiv pe faţa căruia şi în inima căruia bucuria enormă pentru o victorie neaşteptată a înflorit ca cercurile din Festivitatea de deschidere de vineri...

Un scurt clip cu victoria de sâmbătă şi cu festivitatea de premiere

L-am admirat întotdeauna pe Ole. Pentru puterea de a lupta până la capăt. Pentru determinare. Pentru sportivitatea de care a dat dovadă faţă de colegi şi adversari deopotrivă. Pentru modestie. Pentru TOT.

M-am bucurat pentru fiecare medalie pe care omul acesta cu faţă blândă (dar furios pe schiuri ☺) a obţinut-o în carieră.

Sâmbătă, Ole Einar Bjoerndalen a ajuns la 12 medalii în cadrul Jocurilor Olimpice de iarnă, egalând recordul deţinut de compatriotul BJÖRN DÄHLIE, participant la schi fond în anii ’90.

Bjoerndalen a declarat că DÄHLIE este EROUL său.

EGALUL LUI PHELPS

La încheierea ediţiei ruse la Jocurilor albe, unde probabil va mai achiziţiona trofee (eu, oricum, îi fac galerie din faţa televizorului), Bjoerndalen va intra oficial în Cartea Recordurilor, în privinţa numărului de medalii.

E ceea ce a făcut în 2012, la Londra, Michael Phelps - cele mai multe medalii din istoria Jocurilor de vară, 22.

(ALTE) RECORDURI

☺ În 2002, la Jocurile de la Salt Lake City, Ole Einar Bjoerndalen a obţinut TOATE MEDALIILE DE AUR PUSE ÎN JOC, patru la număr: la individual, sprint, urmărire şi cu ştafeta - proba cu start în bloc nu apăruse încă.

Nimeni nu a mai reuşit acest lucru până astăzi.

Ole Einar Bjoerndalen a mai câştigat patru medalii de aur la o competiţie, Mondialele din 2005 şi 2009, însă atunci (2005) a ratat prezenţa pe podium la individual - exista mass start-ul, pe care şi l-a adjudecat, respectiv (2009) start în bloc.

☺ Bjoerndalen a fost declarat cel mai bun sportiv din lume în 2002.

☺ Pe lângă cele 7 medalii de aur în cele şase participări la Jocurile Olimpice, Bjoerndalen a acumulat 18 titluri mondiale - în total 38 de medalii la campionatele lumii.

☺ 93 de victorii (160 de podiumuri) în Cupa Mondială întregesc un tablou competiţional pe care îl vom privi aşa cum e. Ca un tablou, probabil irepetabil.

Tot în Cupa Mondială, Bjoerndalen a terminat între primii trei la general de 13 ori consecutiv, în sezoanele 1996/1997 - 2008/2009.

☺ Bjoerndalen a participat la şi la întreceri de schi fond, unde are o victorie în Cupa Mondială, în 2006. Este singurul biatlonist din lume care a câştigat atât în disciplina care l-a consacrat, cât şi la schi fond.

În 2002, la Jocurile unde a luat cu el acasă tot aurul de la biatlon masculin, Bjoerndalen şi-a găsit timp şi pentru proba de 30 km la... schi fond, unde s-a clasat pe un excelent locul 5, în faţa unor nume cu greutate din Cupa Mondială, cum ar fi cehul Lukas Bauer. Bjoerndalen s-a aflat la mai puţin de două secunde de bronz; la două puncte intermediare de control din cele trei de pe traseu, Bjoerndalen a avut cel mai bun timp.

Colecţia din 2006 de la Torino

Atât mai am de zis: Sunt mândră că sunt contemporană cu unul dintre cei mai mari sportivi ai Planetei - fie că vorbim de discipline de iarnă sau de vară!

Pe Ole Einar Bjoerndalen îl mai puteţi vedea la Soci în proba de urmărire (luni). Celelalte liste de start urmează a fi definitivate, însă, teoretic, norvegianul va mai fi la individual 20 km (13 februarie), start în bloc (16 februarie) şi ştafetă (22 februarie).

După care, probabil, va pune schiurile de concurs într-un cui imaginar, alături de atât de preţioasele medalii.

Sau va continua... pentru că iniţial a spus că mai vrea până în 2016, la Mondialele organizate în ţara natală, la Oslo.

Astăzi, intră în concurs cea mai titrată sportivă română de la Jocurile de la Soci, biatlonista EVA TOFALVI, aflată la a cincea ediţie a JO şi de două ori purtătoare de drapel la festivitatea de deschidere a Jocurilor.

Eva a câştigat în carieră o etapă de Cupă Mondială.

Ţineţi-i pumnii!

P.S. La Jocurile de la Soci, mai am o favorită.

De obicei, nu-mi plac ruşii. Dar există la patinaj artistic o fată de 15 ani, Iulia Lipniţkaia, pe care o ador.

Acum câteva săptămâni, Iulia a devenit cea mai tânără laureată europeană. Are o candoare, o maturitate în patinaj, o tehnică excelentă.

În plus, are mari şanse la medalie - eu sper să fie de aur, deşi pare greu de trecut de monumentul Yu-na Kim.

O puteţi vedea azi, în proba pe echipe (în cazul în care nu va fi înlocuită de o colegă, aşa cum s-a întâmplat la perechi) şi pe 19 şi 20 februarie, la individual.

Update

Aşa cum anticipam la data scrierii articolului, nimic nu i-a stat în cale lui Ole Einar Bjoerndalen să devină CEL MAI VALOROS SPORTIV DIN ISTORIA JOCURILOR OLIMPICE DE IARNĂ.

Medalia care a consfinţit acest lucru a fost cea de aur obţinută cu ştafeta mixtă a Norvegiei.

Astfel, totalul lui Bjoerndalen a ajuns la 13 medalii: 8 de aur, 4 de argint şi un bronz.

Puteau fi încă alte trei distincţii: DACĂ nu erau micile erori din poligon în proba de urmărire (locul 4), DACĂ la ultima tragere de la start în bloc nu rata patru focuri din cinci (era în medalii, însă a încheiat abia al 22-lea). Şi DACĂ, în ultimul schimb al ştafetei masculine, colegul său, Emil Hegle Svendsen (unul dintre cei mai valoroşi biatlonişti ai ultimilor ani) nu era dezastruos în poligon (locul 4).

Eva Tofalvi a obţinut rezultate valoroase pentru biatlonul românesc - clasări între locul 20 şi 26 în toate cele patru probe în care a luat startul.

Iulia Lipniţkaia a cedat presiunii enorme puse asupra ei. După prestațiile excelente din proba pe echipe (programul scurt şi cel liber), unde a devenit cea mai tânără patinatoare (sau patinator) din istoria olimpică laureată (laureat) cu aur, Iulia i-a lăsat culoarul deschis spre victorie compatrioatei Adelina Sotnikova.

Lipniţkaia a ocupat în final locul 5 în concursul individual feminin.