The Nun’s Story/Povestea unei călugărițe (1959, cu Audrey Hepburn). Din dragoste pentru oameni

Poveste a unei călugăriţe care a trăit în realitate, The Nun’s Story este unul dintre cele mai impresionante (şi frumoase) filme ale încântătoarei Audrey Hepburn.

La fel cum am făcut-o cu Six Feet Under, am sărit peste filmul acesta cu Audrey Hepburn din motive de... PREJUDECATĂ. Adică: nu-mi doream să o văd în postura de călugăriţă, înveşmântată/ascunsă în haine fără formă şi cu capul acoperit.

Citisem că The Nun’s Story e unul dintre filmele preferate ale lui Audrey Hepburn, însă nici aşa nu m-am lăsat convinsă.

Trăiam clar cu impresia că e un film trist, deprimant, cu oameni care vieţuiau sau lucrau într-o ţară din lumea a treia, CONGO.

Iar VIAŢA BISERICEASCĂ nu m-a atras niciodată.

În plus, mă temeam ca rolul călugăriţei să nu fie prea DRAMATIC pentru actriţă, deşi am urmărit-o în The Children’s Hour/Şcoala de fete (1961), alături de Shirley MacLaine, unde nu e loc decât de DRAMATISM.

Ei...! Deşi The Nun’s Story durează cam două ore şi jumătate, îmi doream să nu se mai termine...

A FOST EMOŢIONANT...

Deci. Cine a inventat prejudecăţile astea?!

 The Nun’s Story nu e numai unul dintre filmele de suflet ale lui Audrey Hepburn, ci şi una dintre producţiile ei care au înregistrat un important succes pe plan financiar.

The Nun’s Story este ecranizarea unui BESTSELLER semnat de americana Kathryn Hulme, inspirat de viaţa prietenei ei, belgiana MARIE-LOUISE HABETS. Aceasta a devenit personaj fictiv, sub numele Gabrielle van der Mal, ulterior sora Luke.

Audrey Hepburn (născută în Belgia) a întâlnit-o pe Marie-Louise Habets în timp ce îşi pregătea rolul. Audrey şi Marie-Louise s-au împrietenit - cea din urmă a avut grijă de actriţă atunci când aceasta a suferit un grav accident de călărie în timpul filmărilor la The Unforgiven/Neînduplecaţii, 1960, cu Burt Lancaster.

Pentru a păstra ceva din personajul Marie-Louise Habets, în The Nun’s Story numele surorilor de sânge ale personajului principal, Gabrielle van der Mal, sunt numite Marie şi Louise.

Share this: Facebook  |  Twitter  |  Permalink Hide options

În anii ’30, Gabrielle van der Mal (Audrey Hepburn) e fiica unui reputat chirurg. Ea renunţă la toate cele lumeşti şi merge să trăiască la o mănăstire, pentru a deveni călugăriţă, scopul său fiind de a ajunge în CONGO-UL BELGIAN, unde să îi ajute pe oamenii de acolo în calitatea sa de călugăriţă-infirmieră-asistentă medicală. Numai intrând în Biserică putea merge în ţara africană.

Gabrielle, acum sora Luke, îndură multe, face numeroase sacrificii (de bunăvoie) pentru a-şi îndeplini visul, acela de contribui la îmbunătăţirea vieţii nativilor din Congo, COLONIE BELGIANĂ în anii când se desfăşoară acţiunea.

În schimb, sora Luke excelează în ceea ce priveşte studiile medicale.

Într-un final, pune piciorul în Congo, unde lucrează cu ateul şi burlacul doctor Fortunati (englezul Peter Finch, primul câştigător al unui Oscar postum, pentru Network/Reţeaua, 1976).

Cu timpul, sora Luke va avea parte de un imens respect din partea doctorului Fortunati, devenind singurul om alături de care dificilul om a putut să lucreze, singura care a fost în stare să îl asiste ca la carte în sala de operaţii şi nu numai.

La un moment dat, femeii i se cere să se întoarcă în ţara natală, Belgia. Al doilea război mondial începuse deja.

Audrey Hepburn redă excelent lupta, zbuciumul, zbaterea interioară a călugăriţei, care e împărţită între dragostea faţă de oameni, faţă de profesia de infirmieră/asistentă medicală şi devotamentul faţă de Dumnezeu.

„Când clopotele mă cheamă la capelă, adesea trebuie să sacrific (...) discuţia spirituală cu un pacient. Întârzii în fiecare zi la capelă sau la sala de mese sau la amândouă. Încalc Marea Tăcere pentru că nu pot scurta discuţia cu un pacient care are nevoie de mine.

Maică, de ce ajutoarele lui Dumnezeu sunt reduse la tăcere de cinci clopote în clipele în care oamenii în necaz vor să vorbească despre sufletele lor?”, i se confesează sora Luke Maicii Superioare.

În plin război, un eveniment în care e implicat un membru al familiei ei o determină pe sora Luke să ia o decizie irevocabilă.

 

În perioada realizării The Nun’s Story, 1958-1959, în America (filmul e american) RASISMUL era încă prezent.

Pe ecran, comuniunea dintre oamenii de culoare şi albi este excepţională - a se vedea în special slujba de Crăciun.

Tot în acei ani, au fost realizate şi alte filme despre relaţiile inter-rasiale – A Patch of Blue, 1965 cu Sidney Poitier şi The Defiant Ones/Lanţul, cu acelaşi Sidney Poitier şi cu Tony Curtis.

Sunt multe alte producţii, desigur, eu pe acestea două le-am prins, deocamdată.

CINE A INSPIRAT PERSONAJUL GABRIELLE VAN DER MAL?

(Sursa: wikipedia.com)

Aşa cum spuneam, viaţa belgienei MARIE-LOUISE HABETS (1905-1986) a fost ficţionalizată în „The Nun’s Story”, un roman apărut în 1956, foarte bine vândut.

Autoarea cărţii care a inspirat The Nun’s Story, KATHRYN HULME (1900-1981), a întâlnit-o pe cea care a inspirat-o să pună pe hârtie povestea în timp ce lucra cu refugiaţii din Europa, în perioada ce a urmat încheierii celui de-al doilea război mondial, în 1945.

Habets a lucrat pentru Organizaţia Naţiunilor Unite, tot în domeniul refugiaţilor.

Kathryn Hulme a ajutat-o pe Marie-Louise Habets, de care a legat o trainică prietenie, să emigreze în SUA.

Habets şi Hume au ajuns în New York City în 1951. Au locuit în Arizona, apoi în California. În 1960, cele două s-au mutat definitiv în Insula Kauai din Hawaii.

Acolo, Hulme a continuat să scrie. Marie-Louise Habets şi-a oferit sporadic serviciile medicale, în special prietenilor.  

Kathryn Hulme şi Marie-Louise Habets au călătorit mult, împreună ori separat.

În autobiografia sa, „Undiscovered Country” (1966), Hulme a detaliat întâlnirea cu Habets: într-o tabără de pregătire din nordul Franţei, ea a remarcat o asistentă medicală din Belgia care îşi petrecea majoritatea timpului dormind. Chiar şi trează, aceasta era tăcută, singuratică, aproape antisocială. Însă femeia muncea din răsputeri. Cu timpul, ea şi-a dezvăluit secretul...

Mai multe despre Marie-Louise Habets aici. 

 
Kathryn Hulme şi Marie-Louise Habets

REGIA

Fred Zinnemann (1907-1997) s-a născut pe teritoriul Austro-Ungariei, la Viena. Înainte de a se stabili în America, a lucrat în Germania în domeniul filmului, cu alţi câţiva regizori aflaţi la începutul carierei, printre care Billy Wilder (Unora le place jazz-ul, 1959), de asemenea născut în Austro-Ungaria.

Fred Zinnemann a obţinut patru premii Oscar (primind în plus alte şase nominalizări), pentru filme aparţinând unor genuri diferite: thriller, western, film noir şi adaptări ale unor piese de teatru.

Premiile i-au fost acordate pentru documentarul scurt Benjy, 1951, From Here To Eternity/De aici în eternitate, 1953, cu Frank Sinatra şi Burt Lancaster, A Man For All Seasons/Un om pentru eternitate, 1966 (pentru regie şi cel mai bun film), iar nominalizările pentru The Search, 1948, cu Montgomery Clift, High Noon/La amiază, 1952, cu Gary Cooper, The Nun’s Story/Povestea unei călugăriţe, 1959, The Sundowners/Ferma din câmpie, 1960 (pentru regie şi cel mai bun film), cu Deborah Kerr, şi Julia, 1977, cu Jane Fonda şi Vanessa Redgrave.

Filmele lui Zinnemann sunt, fără excepţie, DRAME (categorie ce include şi subgenurile de mai sus), în care personajele principale sunt de obicei oameni singuratici cu principii ferme care au parte de evenimente tragice.

Zinnemann este recunoscut pentru atenţia desăvârşită la detalii, pentru alegerea actorilor care au jucat în filmele sale, dar şi pentru preocuparea în ceea ce priveşte dilemele morale prin care au de trecut personajele lui.

PREMII

The Nun’s Story i-a adus lui Audrey Hepburn (1929-1993) a treia nominalizare la Oscar din carieră, după Sabrina, 1954 şi Roman Holiday/Vacanţă la Roma, 1953, pentru care a şi câştigat statueta.

Au urmat nominalizări pentru Breakfast at Tiffany’s/Mic dejun la Tiffany, 1961 şi Wait Until Dark, 1967.

În 1993, Audrey a primit un Oscar onorific, postmortem, pentru acţiunile umanitare.

De asemenea, pentru The Nun’s Story AUDREY HEPBURN a fost nominalizată la Globul de Aur şi a primt al doilea Premiu BAFTA din carieră, dupe cel pentru Roman Holiday.

În ansamblu, The Nun’s Story a fost marele perdant la Oscar. Dintre cele opt nominalizări, nu a fost fructificată niciuna: pentru cel mai bun film, Audrey Hepburn, regizor, scenariu plus patru categorii tehnice.

La Globurile de de Aur, a câştigat un premiu care suna aşa: Outstanding Merit şi a avut cinci nominalizări: cel mai bun film - dramă, regie, Audrey Hepburn, actriţă secundară - Edith Evans (Maica Superioară Emmanuel) şi Best Film Promoting International Understanding.

Peter Finch a fost şi el nominalizat, la BAFTA - cel mai bun actor britanic.

TRIVIA/FAPT DIVERS

(Surse: wikipedia.com, imdb.com)

Rolul principal din The Nun’s Story i-a fost sugerat lui Ingrid Bergman (1915-1982), însă aceasta ar fi spus că e prea în vârstă pentru a-l interpreta.

Audrey Hepburn a petrecut multe ore în mănăstiri, dar şi în preajma unor membri ai Bisericii, pentru a-şi cunoaşte mai bine rolul. Implicarea lui Hepburn în acest proiect a fost imensă: „Mi-am dăruit mai mult din timpul şi energia mea, am acordat mai multă atenţie pentru acest rol decât pentru oricare altul de până acum”, a spus actriţa.

POVESTEA DIN SPATELE POVEŞTII scrierii cărţii şi a realizării filmului a făcut subiectul unei piese de teatru radiofonice, The Belgian Nurse, care a fost difuzată de BBC Radio 4 pe 13 ianuarie 2007.

The Nun’s Story a fost turnat în Roma, Bruges, Stanleyville, dar şi într-o colonie de leproşi din Congo.

Regizorul Fred Zinnemann a insistat ca SCENA FINALĂ să rămână FĂRĂ MUZICĂ (coloană sonoră), în ciuda presiunii exercitate de studioul care a produs filmul. Zinnemann crea că muzica ar putea distrage atenția de la performanța uluitoare a lui Audrey Hepburn.

Scena de final din The Nun’s Story a rămas MEMORABILĂ.

Singura deraiere a filmului de la cartea omonimă, sunt de părere unii critici, este tensiunea sexuală (părerea lor!) resimiţită între sora Luke şi dr. Fortunati.

A FOST SAU N-A FOST - decideţi voi.

Componente ale Baletului din Roma au fost angajate să fie călugăriţe în The Nun’s Story. Anumite scene/ritualuri de la mănăstire au fost special desenate pentru ele.

COTAŢII

rottentomatoes.com      93%

allmovie.com        3 stele (din 5)

imdb.com    7,6