1 (2013). O istorie in imagini a FORMULEI 1 la limita supravietuirii

 V-am mai zis eu  că Formula 1 m-a fascinat mereu. Piloţi, maşini puternice, competiţie strânsă. În rest, nu ştiu să deosebesc o marcă de alta la maşinile de stradă...

În adolescenţă, am citit de cel puţin trei ori, din scoarţă-n scoarţă, o istorie a Formulei 1, numită Formula 1. Dansul cu moartea, de Modesto Ferrarini şi Radu Naum.

Anul acesta, mi-am făcut „încălzirea” cu filmul Rush.

A urmat, recent, documentarul 1, cu poveşti impresionante ale piloţilor care şi-au riscat vieţile pentru cursele din cea mai importantă întrecere automobilistică a Planetei.

1 e despre viaţă. Apoi despre sport.

DOCUMENTARUL, având ca subtitlu Life on the Limit şi narat de actorul Michael Fassbender (nominalizat la OSCAR anul acesta pentru rolul din câştigătorul 12 Years a Slave/12 ani de sclavie), ne duce în epoca romantică a Formulei 1 - anii ’50, ’60, ’70.

... atunci când „cursele erau periculoase şi sexul era sigur.”

Sunt poveşti de culise (povestea din spatele poveştii), REALE, cutremurătoare.

Maşinile zumzăie în film, muzica se revarsă, iar tu rămâi să te întrebi: A meritat (sacrificiul piloţilor)?

EVOLUŢIA FORMULEI 1 a fost un proces care s-a întins pe mulţi ani.

Modelarea SIGURANŢEI în Formula 1 a fost un drum lung, de-a lungul căruia au pierit pe pistele din întreaga lume zeci de piloţi, printre care câţiva idoli ai oamenilor de pretutideni.

Piloţii de Formula 1 erau consideraţi EROI. Erau purtaţi pe braţe de zeci de suporteri adevăraţi. Tribunele fremătau în ritmul motoarelor.

Oricum, TOATE competiţiile sportive erau trăite pe atunci la o intensitate pe care viaţa agitată de azi, mult prea tehnologizată, n-o mai îngăduie.

Poate doar fotbalul să mai fi păstrat ceva din „nebunie”.

În anii ’60, maşinilor de Formula 1 li s-au dublat motoarele, le-a apărut aripa din spate. Viteză, sponsori, răspândirea transmisiunilor televizate în întreaga lume, PERICOL, spectacol - iată reţeta ce a contribuit la naşterea SUPERSTARURILOR pe plan mondial.

Oameni al căror curaj spărgea barierele. 
Şi a căror PASIUNE era nemărginită.

„E un moment în care nu crezi că ar trebui să mergi mai departe, când eşti la limită, şi îţi forţezi norocul un pic. Problema e că, atunci când forţezi la limită, e irezistibil; şi, din moment ce ai fãcut-o, vrei să o faci din nou.”

„Ideea nu era să concurezi şi să mori, ideea era să concurezi şi să

rezişti cât mai mult posibil” - Jackie Ickx, fost pilot de Formula 1, de asemenea învingător în Cursa de 24 de ore de la Le Mans şi în prestigiosul Raliu Dakar.

Vă invit să îi cunoaşteţi pe cei mai buni dintre cei buni dispăruţi prematur, pe pistele automobilistice. Printre ei, scoţianul Jim Clark (1936-1968), neamţul-austriac Jochen Rindt (1942-1970), francezul François Cevert (1944-1973) şi suedezul Ronnie Peterson (1944-1978).

Şi, în cele din urmă, cel mai iubit pilot al Formulei 1, AYRTON SENNA, sub ochii a milioane de oameni. Era 1 mai 1994.

Mie una îmi dau şi acum lacrimile când văd imaginile de atunci; nu din cursă neapărat, ci tot ceea ce a înconjurat evenimentul. Aveam 16 ani şi am înţeles prea bine ce s-a întâmplat.

Poate că Senna nu era idolul meu, însă rămâi împietrit la asemenea veste...

„Probabil sunt atâtea accidente astăzi câte erau şi atunci... dar rezultatele accidentelor sunt complet diferite (datorită măsurilor de siguranţă)”, spune Bernie Ecclestone, boss-ul din Formula 1.

EROII DIN FILMUL RUSH (2013)

De asemenea, în 1 aveţi ocazia să îi vedeţi pe viu pe eroii din Rush, Niki Lauda şi James Hunt.

Documentarul 1 ne stârneşte nostalgia Formulei 1 de altădată - vedem prieteniile reale dintre rivalii din curse, înfiinţarea unui club al soţiilor şi iubitelor piloţilor, modul cum se ţinea evidenţa timpilor, a tururilor parcurse.

Plus faptul că TOŢI călătoreau în rulote, timp de şase luni pe an, pentru a participa la curse şi pentru a fi aproape de FAMILIE.

SENNA, SCHUMACHER, MANSELL, FANGIO

Imaginile de arhivă ni-l arată inclusiv pe inegalabilul Ayrton Senna (1960-1994), ultimul pilot care şi-a pierdut viaţa pe un circuit - la Imola, pe 1 mai; iată, sunt deja 20 DE ANI!

În acel weekend de coşmar, Rubens Barrichello a fost grav rănit, iar un alt pilot, austriacul Roland Ratzenberger (1960-1994), aflat la primul său start în Formula 1, a pierit în calificări...

Pentru cine l-a iubit pe Michael Schumacher pe pistă (ia ghiciţi!), îl puteţi revedea pilotând în câteva secvenţe, dar şi în postura de intervievat.

Imaginile sunt intercalate cu intervenţii ale LEGENDELOR aflate încă în viaţă: Niki Lauda, Nigel Mansell, Damon Hill, triplul câştigător în clasamentul general Jackie Stewart, brazilianul Emerson Fittipaldi, americanul Mario Andretti şi mulţi-mulţi alţii.

Pe englezii Nigel Mansell şi Damon Hill i-am prins şi eu în acţiune. Acum, la 60 de ani, Mansell arată senzaţional, fără mustaţă; când concura, mustaţa mi se părea că îl îmbătrâneşte teribil.

(Mi-am amintit de un pasaj amuzant din cartea lui Ferrarini şi Naum de mai sus. Se spune că Mansell a fost prins conducând peste limita de viteză, iar poliţaiul îl întreabă: „Domnule, te crezi Senna?”. La care Mansell răspunde nonşalant: „Nu, sunt Mansell!”.)

În schimb, Damon Hill (53 de ani) mi s-a părut de nerecunoscut, încărunţit şi cu barbă.

Graham şi Damon Hill sunt singura pereche tată-fiu în care fiecare a obţinut cel puţin un titlu de campion în Formula 1.

Argentinianul Juan Manuel Fangio (1911-1995) a fost primul pilot care a stabilit un record, 5 tiluri de campion al Formulei 1 (în perioada 1951-1957), dintre care patru consecutive (1954-1957), deşi nu a fost primul deţinător al titlului în Formula 1 - italianului Giuseppe Farina (1906-1966), în 1950, i se cuvine această distincţie.

Recordul lui Fangio a fost depăşit doar de Schumacher - 7 titluri.

În prezent, totul în Formula 1 se rezumă la AFACERE.

Pentru mine cel puţin, FARMECUL a dispărut.

Aşa că i-am abandonat pe Vettel şi Compania.