La Balea Lac a fost carnaval!

Sau... Vreme urâtă, hotel extra

Revin la POVEŞTILE cu Bâlea Lac iarna , după o pauză în două episoade cu Nick Hornby - priviţi  şi vă minunaţi  -, unul dintre autorii dragi sufletului meu, cu serialul Shameless  sau cu bucuria alergării şi a peisajelor din Parcul Tineretului din Bucureşti.

După ce în 2011 am vizitat PENTRU PRIMA OARĂ Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac, am făcut o pauză, în care am sărit peste un an.

În 2013, ne-am urnit ceva mai greu, cu vreo 15 zile mai târziu decât în 2011.

Iată-ne aşadar în perioada 12-14 aprilie, într-un miniconcediu ce a inclus din nou o oprire la boxele  Bâlea Lac iarna.

Am urmat în mare parte acelaşi traseu ca în 2011.

Am pornit într-o vineri din Bucureşti.

Cum ziua petrecută în maşină mi se părea aproape pierdută - până în Sâmbăta de Sus sunt aproximativ 250 km -, ne-am dezmorţit picioarele până la Cascada Urlătoarea din apropierea Buşteniului.

A fost o mică aventură.

Noroiul ne-a dat de furcă la greu, eu una mi-am suflecat pantalonii până peste glezne.

Şi, la întoarcere, am folosit două tone de şerveţele umede ca să înlăturăm ceea ce am luat de pe traseu în plus.

Dar a fost frumos - cald, relaxant, pădure, drumul deloc aglomerat - urăsc PANTOFARII care vin aici mai ales în timpul verii şi au impresia că obiectivul lor, Cascada, e fix după colţ!

De aceea nu mai merseserăm de mult prin zonă, că mă exasperează fiţele şi oftaturile celor care s-au hotărât în fine să îşi ridice dorsalul din maşină ori de la un grătar.

Pe drumul de la Buşteni la Sâmbăta de Sus, am stat creo 10 minute să treacă oile, printre maşini. Animalele invadaseră drumul...!

Cazarea a fost la aceeaşi Academie a Mănăstirii Sâmbăta (Brâncoveanu).

Sâmbătă la Sâmbăta, am plecat spre Bâlea pe o vreme extraordinar de însorită. Abia ieşiserăm în Drumul Naţional, când - ce să vezi! - s-a întunecat din senin!

A trebuit să amânăm vizita la Hotelul de gheaţă...

Am încercat să „prindem” Sibiul. Vreo jumătate de oră, ploaia ne-a ocolit. 

Însă şi când s-a pornit... Răpăială, nu alta!

În concluzie, nu am văzut mai nimic din Sibiu, am stat maxim o oră acolo...

Bineînţeles că, odată ajunşi la Mănăstirea Sâmbăta, lucrurile s-au calmat, iar timpul frumos şi-a reintrat în drepturi.

Şi am prins unul dintre cele mai frumoase apusuri! Deşi era, pentru cine crede în de-astea, 13 aprilie. ☺

Cât am aşteptat ca soarele să-şi încheie socotelile cu ziua respectivă, am admirat şi câteva flori.

Mănăstirea Sâmbăta, fotografiată de pe malul iazului care se află de asemenea în proprietatea ei.

...Şi două broscuţe

Hotelul de gheaţă

Duminică, am stat ceva în cumpănă dacă să plecăm direct acasă ori să ne oprim la Hotelul de gheaţă de la Bâlea, pentru care şi plecaserăm din Bucureşti.

Cerul era destul de întunecat. Iar, ridicându-ne privirea între Munţii Făgăraş, ceaţa părea la ea acasă. Cu atâta măcar să ne alegem din excursia asta, cu priveliştea Munţilor Făgăraş din Curtea Mănăstirii Sâmbăta.

Am mers către Hotel la risc.

Avem O ORĂ de mers cu maşina de la Mănăstirea Sâmbăta până la Bâlea Cascadă. De unde se ia TELECABINA, care e singura care te poate transporta până la Bâlea Lac iarna, TRANSFĂGĂRĂŞANUL având încă destulă zăpadă aşternută de-a lungul său.

Şi am ajuns!

Ceaţă. Ceaţă. Ceaţă. Ceaţă. Ceaţă. Muuuuultă! Cantităţi inepuizabile.

Bine că hotelul e amplasat lângă staţia de telecabină, că altfel nimeream pe ghicite!

Tema Hotelului de gheaţă de la Bâlea Lac 2013 (sezonul 2012/2013) a fost CARNAVAL.

O scurtă prezentare a interiorului am făcut-o aici.

Iar câteva fotografii din 2013 puteţi viziona, de asemenea, în materialul introductiv cu Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac.

Dacă în 2011  HOTELUL DE GHEAŢĂ nu mi-a spus mare lucru, ACUM am rămas impresionată metru cu metru parcurs.

De data aceasta, tema a fost foarte ofertantă, iar artiştii au luat o mare parte din distracţia de pe lume şi au scuptat-o cu îndemânare în gheaţă.

Şi biserica a fost stilizată, fiind „adăugată” o orgă, apostolii fiind plasaţi pe peretele mare din dreapta, cum te uitai spre altar.

Ideea cutiei milei din Biserică a fost originală!

O mai spun o dată: Hotelul de Gheaţă - CARNAVAL este preferatul meu.

Ca să fie cercul complet, duminică ne-am oprit din nou în Buşteni. Dar ce deosebire de vineri! Acum am înotat printre picături de ploaie; vremea era friiiiguuuurooooasă, de iarnă!

Am zărit Crucea Eroilor şi am admirat nişte floricele frumoase, udate de ploaie.

În 2014, am fost din nou însoţiţi de Buni. Eu şi Ion.

Dacă vreţi să ştiţi ce traseu a făcut bunica mea la 81 de ani şi să vedeţi fotografii ce abia pot fi suprinse vara la Bâlea, vă invit să staţi pe recepţie.