Alergare în Parcul Tineretului versus alergare în Parcul IOR

Eu alerg seara. Nu sunt o persoană matinală deloc.

Iar eu şi căldura suntem certate rău. Accept să mă bată soarele în cap doar la munte – şi asta printr-o şăpcălie. ☺

Ieri, am fugit de clasicul Parc Tineretului din cauza iluminatului.

Ultima oară când am alegat în Parcul Tineretului am ajuns pe semi-întuneric, din cauză de caniculă/soare. Şi, bineînţeles, s-a întunecat de tot la un moment dat pe traseu. Traseul meu fiind în jurul lacului.

Fiindcă s-au instalat panouri solare pe marginea lacului şi în tot restul parcului, în jurul apei au considerat de cuviinţă să aprindă felinare - din alea vechi! - doar pe anumite porţiuni - unde există şi panouri!.

În cei 2,8 kilometri, cât are un tur de lac.

Numai că... da, aţi ghicit! Panourile astea solare economicoase nu au putut fi plantate în zonele în care verdeaţa le-ar fi acoperit şi, astfel, ar fi devenit nefuncţionale.

Aşa că circa un kilometru e beznă totală în Tineretului de la ora 21.00-21.30!

Norocul meu că picioarele cunoşteau traseul cât de cât, altfel... Nu mai POVESTESC despre spaimele care te trec până ajungi la lumină cât de cât!

Şi, încă o dată NOROC – cu Luna, care împrăştie şi ea ce lumină poate, unde poate.
Update septembrie: 
Aşa cum menţiona cineva într-un comentariu, mai jos, parcul s-a mai luminat seara. Dar, ca să fiu cârcotaşă în continuare, au rămas unele porţiuni (100-200 m fiecare) în care nu există deloc lumină, o iei „pe ghicite". Şi e destul de aiurea că zonele neluminate deloc sunt cele în care rădăcinile au străpuns asfaltul şi intervine riscul de... împiedicare - există acolo felinarele „vechi", cărora li s-ar putea da drumul!

ALERGARE LA PUSTINCU

Singura dată când am sărit alergarea în Tineretului a fost într-o duminică, foarte aproape de faza cu piciorul meu paradit de la coborârea pe Jepii Mari, când am ajuns în Pădurea Pustnicu de lângă Bucureşti.

Cum evitasem pană atunci să alerg pe asfalt, mi-am pus piciorul cu pricina la treabă în mijlocul pădurii, pe pământ, timp de 30 de minute aproximativ (necronometrat). Plus mult mers pe jos – departe de zumzetul şi mirosul grătarelor al celor veniţi să „respire aer curat”.

Chiar îmi doream să o iau pe arătură în alergare, aşa că m-am simţit bine. Şi piciorul, momentan.

***

Până în Parcul IOR (Parcul Titan sau, oficial, Parcul „Alexandru Ioan Cuza”), am făcut un sfert de oră cu maşina de acasă – eu şi şoferul, Ion.

Marea problemă acolo (în weekend) o reprezintă locurile de parcare. Ne-am învârtit alte zece minute până când am găsit ceva.

RĂSPUNS la eventuala întrebare „Da’ vă era lene să mergeţi cu metroul?”: „Nu, dar făceam o veşnicie; ecomomie de timp!”

*În comparaţie, de acasă sunt 20 de minute până la Lacul Tineretului. Pe jos.

Pauză de cinema în aer liber în IOR

Filmul de sâmbătă în aer liber (Caravana Metropolis, 3 august - 14 septembrie) era La grande bellezza/Marea frumuseţe, 2013, câştigătorul de anul acesta al Oscarului şi Globului de Aur pentru film străin.

Cum n-aveam chef de stat în picioare pe toată durata proiecţiei, am poposit doar vreo zece minute pe Insula Pensionarilor, locul unde se pot viziona filmele în aer liber.

Şi am mai tras o tură...

Ce legătură are serialul Gilmore Girls cu alergarea? Teoretic, nici una...

Ştiţi fazele acelea din Gilmore Girls când Rory întocmeşte diverse liste, la cele mai importante evenimente din viaţa ei?

Liste PRO şi CONTRA, ca să îşi dea seama ce drum să urmeze?

Încerc şi eu aşa ceva aici, deşi nu e un eveniment crucial... dar alergarea e una dintre... pasiunile mele.

Toate referirile sunt pentru alergare de seară/noapte, la alegarea pe lângă lac.

Lista (de ieri) PRO şi CONTRA „IOR-Titan”

☺ PRO

Iluminatul!!!

Aşa cum am zis mai sus, am evadat din Tineretului din cauza întunericului. În IOR n-am avut probleme cu asta, pe tot parcursul.

☺ PRO

Asfaltul

Este de o calitate net superioară faţă de Tineretului, fiind mai proaspăt turnat.

În Tineretului există destule denivelări, crăpături - porţiuni (şănţuleţe) peste care trebuie să sari uşor, să le ocoleşti. Câteva denivelări sunt cauzate de rădăcini de copac care străpung asfaltul - nu zic să le reteze, ferească Sfântul! era o constatare pentru LISTĂ. Au farmecul lor... NATURAL.

Eu m-am obişnuit cu traseul, dar pentru necunoscători există pericolul de accidentare – în caz de grabă/neatenţie.

Mi se pare că traseul în jurul Lacului de la IOR nu are nici atâtea înclinări ca în Tineretului.

☺ PRO

Ion zice că nu l-au deranjat ţânţarii în IOR. Eu nu prea îi bag în seamă pe drum, în alergare.

El m-a aşteptat azi, aşa cum o face, în rare ocazii, în Tineretului.

☻ CONTRA

În unele zone, treci prin mirosul de mici şi alte delicatese fast food.

În jurul Lacului Tineretului nu există tarabe cu porumb, floricele, clătite şi altele asemenea – şi eu mă răsfăţ din când în când cu astea, nu sunt... chiar contra.

Pe „tura lacului” întâlneşti o singură cârciumă, care este destul de întinsă, însă nu ia din pistă.

În Tineretului e o oarecare delimitare, dacă îi pot spune aşa, între locul de sport (alergare, bicicletă) şi plimbare ŞI cel de distracţii – mâncare, fântânile cântătoare, diverse maşinării pentru adulţi şi copii (de fapt, aici e Orăşelul Copiilor).

☻ CONTRA

Aglomeraţia

...care mie nu îmi place în general, darămite la alergare.

Până la urmă, m-am descurcat în IOR, am luat-o pe interior şi am reuşit să reduc slalomul printre cei care aflau la o plimbare de seară.

În Tineretului nu te intersectezi cu grupuri masive de plimbăreţi decât în anumite zone. Care, din fericire, se termină repede. Există alte zone mai populate în Tineretului decât cea din jurul lacului.

Dai, în schimb, de biciclişti (unii chiar isterici cu claxoanele lor) şi de alţi alergători, care te stimulează.

*Sunt şi oameni care se plimbă în jurul lacului; că doar n-o fi cu restricţii. Am văzut şi destule persoane în vârstă care fac cel puţin o tură în mers mai rapid. Bravo lor!

☻ CONTRA

Paletă mai largă de exerciţii

În Tineretului, eu îmi fac încălzirea cu mersul rapid de acasă până la lac (20 de minute în medie), cu mici şi scurte exerciţii, cu o mică porţiune de alergare şi cu mai multe scări coborâte. Un şir luuung!

Iar „răcirea”, de asemenea, cuprinde câteva scări şi o pantă-două.

În concluzie, Parcul Tineretului este dotat cu numeroase pante, pe pământ sau asfalt, şi scări în apropierea lacului, pe care poţi sparge monotonia turei clasice de lac.

În IOR am aterizat aproape direct pe traseul de alergare, căci scările de aici au o dificultate redusă. Din parc ieşi foarte repede.

În Tineretului porţiunea pentru exerciţii este mai largă.

☻ CONTRA

Nu am întâlnit pe traseu o ţâşnitoare, pentru o gură mică de apă şi pentru hidratarea mâinilor – mie mi se umflă de la efort şi mă deranjează să umblu cu sticla după mine.

La o oră (şi ceva) de alergare vara e nevoie de o sursă de apă – poate n-am văzut-o eu în IOR?!

Update septembrie: 
Am vizitat recent IOR-ul, de data aceasta pe lumină. Am văzut acum ţâşnitoarea despre care pomenesc colegele mele de alergat în comentariile lor.

☻ CONTRA

Apropierea de casă a Parcului Tineretului. Ion nu mă poate însoţi decât cu excepţii în IOR, în Tineretului ajung singurică.

Nici da, nici ba - neutru ca Elveţia ☺

În IOR este puţin mai lungă tura – după cronometru.

FOTO deschidere: Parcul Tineretului, Bucureşti