100

Fiindcă este a 100-a postare de pe acest blog, am vrut să fie ceva mai specială.

Nu ceva de sărbătoare şi de laudă.

Am deschis acest han (scrie mai sus ☺) din dorinţa de a împărtăşi POVEŞTI şi sentimente despre diverse activităţi pe care le practic în timul liber - fie că se cheamă UN DRUM LA MUNTE, o ALERGARE, un FILM (ori SERIAL) care stârneşte un wow, o CARTE cu trăiri intense şi amprente ce dăinuiesc peste ani.

Am deschis acest han pentru bucuria de a scrie.

Scrisul mă eliberează - la fel ca alergarea.

Am deschis acest han „după ureche”, fără prea multe informaţii - din pasiune; ce-i aia în lumea de azi?!

Bloggăritul l-am început pe orbeşte - am descoperit târziu grupurile pe reţelele de socializare (Facebook şi Google+).

Am căutat calitate. Am reuşit?

Mi-a plăcut să mă expun doar prin articole documentate, complexe - şi din perfecţionismul care mă roade neîncetat.

Blogul îmi mănâncă mult timp – de obicei noaptea, după ora 23.00, spre dimineaţă.

Satisfacţia de a fi citit(ă) măcar de câteva persoane mă face să zâmbesc şi să tresalt.

Apropo de documentare, cred că cea mai intensă a fost pentru filmul Dallas Buyers Club.

Subiectul a fost... incitant, aşa că am purces la o călătorie din site în site, pentru a afla cât mai multe şi mai exacte. Ce a ieşit vă invit să citiţi în POVESTEA aferentă.

☺ Au fost căutări intense şi pentru recentele postări despre Peştera Ialomicioara şi Bucegi X 3, pentru că mi-am propus să ofer informaţii cât mai complete.

Apropo, nu am terminat de POVESTIT păţaniile din concediul pe 2014, aşa că... rămâneţi aproape! Dacă vă face plăcere.

☺ Pentru cele două maratoane despre Apuseni (aici şi aici) am scormonit mai ales în folderele mele cu fotografii. Şi printre amintiri... Căci au fost vreo şapte ani neîntrerupţi pe acele meleaguri de basm...

Ce simt eu, nu ce au simţit alţii

Am plecat la drum cu gândul de a scrie exclusiv despre m-a impresionat, din cele cinci domenii alese – D’ale vacanţei este o compilaţie cu articole din cele cinci.

*Din lipsă de timp, tot am o listă întreagă de aşteptare.

Încerc să scriu despre ceea mă face pe mine să SIMT, iar asta nu înseamnă că intră mereu în categoria a ceea ce alţii consideră „bun”, „valoros” - cum e cu filmul Diana, de exemplu.

Eu prezint ceva, fiecare să îşi aleagă dacă intră în acea lume prezentată sau nu.

Nu poţi schimba gusturi – aşa cum scriam cândva.

TOPUL MEU

În Top 10 (afişat în dreapta paginii principale a blogului) sunt în majoritate articole de călătorie.

Să călătoreşti nu înseamnă doar să te cufunzi în imaginar, aşa cum este cu lumea cărţilor, a filmelor/serialelor. Înseamnă să TRĂIEŞTI tu, să respiri o experienţă de neuitat. În NATURĂ.

☺ Despre ce reprezintă pentru mine A CĂLĂTORI am scris pe larg în materialul Călătorii de poveste.

Staţi aşa!

Asta nu înseamnă că filmele nu stârnesc emoţii nenumărate. Din contră... dar sunt altfel de emoţii. Nu mă puneţi să le compar! Călătoriile şi ficţiunea.

Cărţile, filmele îţi dau de gândit - este vorba despre latura artistică a lumii; şi cine nu are nevoie de ea?!

☺ Postarea despre cărţile mele preferate a avut de asemenea ceva succes - mulţumesc!

*M-am încumetat să scriu două prezentări ale unor scriitori, englezul Nick Hornby – în două părţi (partea întâi plus partea a doua) şi americanul care trăieşte mai mult în Europa Douglas Kennedy.

*Dar am vorbit, într-un articol-statistică, şi despre doi dintre scriitorii mei preferaţi, Isabel Allende şi Haruki Murakami.

☺ Nu mi s-a mai înâmplat de mult ca o carte să aibă un asemenea IMPACT asupra mea ca No Impact Man.
No Impact Man vorbeşte despre MEDIUL ÎNCONJURĂTOR, despre cât de puternic îl zguduie oamenii şi despre cum un sigur om poate începe să mişte ceva.

De citit!

Am înfiinţat rubrica D’ale vacanţei în această vară din dorinţa de a strânge cele mai potrivite cărţi, filme/seriale sau... călătorii/destinaţii pentru vacanţă!

☺ Trebuie să fac o menţiune specială pentru prietenii virtuali ai grupului Drumeţii montane, care m-au motivat să merg mai mult pe munte, mai sus; am trăit intens experienţele altora chiar şi din faţa calculatorului.

Dar şi alte grupuri de călătorie m-au inspirat.

PLOAIA!

Anul acesta, ploaia mi-a dat de furcă, ba într-un Parc al Tineretului singuratic, ba pe culmile Bucegilor, spre Babele.

Mi s-a făcut „inima cât un purice” şi m-am udat până la piele, cu încălţările pline-ochi de apă.

Am POVESTIT teribilele (pentru mine!) experienţe în două articole postate la puţin timp după experienţe.

În afară de cele dedicate alergării (inclusiv Alergare în Parcul Tinereteului versus alergare în IOR), despre Parcul Tineretului mai există două articole, cu fotografii din plimbările mele şi ale colegului meu de apartament, una cu puţin înainte de Paşte, alta chiar de Paşte.

ARTICOLE SPECIALE LA FIECARE CATEGORIE

Înainte de a le lăsa liniştite la categoria de care aparţin, s-au plimbat prin Recepţie câteva materiale generice:

☺ Călătorii de poveste

☺ Poveşti despre cărţi

☺ Povestea serialelor

☺ Pasiuni versus iritări

*FILMELE au sărit peste Recepţie, dar apăsaţi bara de sus pentru textul cu preferinţe, cum şi de ce le urmăresc.

☺ Deşi nu sunt cele mai citite (Top 10), prezentările pentru Someday, Someday, Maybe de Lauren Graham, Six Feet Under şi Parenthood ocupă un loc special pentru mine, pentru că se referă la două seriale deosebite şi la o actriţă pe care o apreciez în primul rând... ca om.

*Un articol reuneşte trei dintre serialele pe care le îndrăgesc.

☺ Despre gimnastică am scris cu cel mai mare drag, în timpul Europenelor 2014 de la Sofia. Dacă sunteţi curioşi, accesaţi Despre SPORT şi altele.

Începutul lunii viitoare va aduce Campionatele Mondiale de gimnastică (în China), cu Larisa Iordache motivată şi, sperăm, în prim-plan.

Vă voi ţine la curent!

☺ Am scris un pic şi despre Jocurile Oplimpice de iarnă, cu eroul lor, Ole Einar Bjoerndalen.

☺ Nu mai pomenesc despre TURUL FRANŢEI la ciclism... pasiunea mea are un titlu pe măsură.

☺ Formula 1 a fost pomenită de mine în două rânduri – documentarul „1” şi filmul „Rush”.

☺ Recenzia cărţii „Visul lui Joy” de Lisa See a fost remarcată pe site-ul filme-carti.ro – mulţumesc încă o dată!

CELE MAI CITITE

Cel mai citit material despre călătorii (şi locul I la general)

☺ Bucegi 2014: Am urcat pe Jepii Mici şi am coborât pe Jepii Mari

Cea mai citită recenzie de carte

☺ Cerere în călătorie, care amestecă frumos călătoriile şi lectura.

Cel mai citit articol de film

☺ ...este, spre surprinderea mea, grupajul dedicat filmelor clasice.

O menţiune extra de la mine pentru No se aceptan devoluciones şi pentru Fading Gigolo - foarte aproape de locul I în categorie, fie şi datorită posterului.

Cel mai citit... serial

☺ ...este tot un grupaj, care curprinde serialele vizionate de mine în 2013, cu prezentări cu tot: Seriale 2013 - Topul meu.

Superlativul în „Despre SPORT şi altele”

☺ Alergare în Parcul Tineretului versus alergare în Parcul IOR

☺ Din aprilie, în fiecare lună găsiţi pe blog o recomandare aparte pentru un film, un serial, o carte sau o destinaţie (călătorie).

*Dacă intraţi la fiecare categorie, o să vă apară titlul corespunzător, ce cuprinde cuvintele recomandarea lunii.

Vreau... vreau... vreau!

Am vrut şi vreau, atât cât m-or mai ţine puterile...

Să fiu EU aici, la Hanul ăsta pe care l-am inaugurat cu peste zece luni în urmă.

Să fiu EU fără a-mi deforma imaginea.

Să mă reprezinte. Poveştile mele să fie ALE MELE.

Am stat în multe dăţi în cumpănă dacă să-mi continuu Poveştile. Nu-mi plac advertorialele, pentru că nu am deschis uşa hanului pentru bani, ci pentru a scrie un jurnal – fie el de călătorie/vacanţă, al vizionării unor filme şi seriale, al gândurilor adunate după lectura unei cărţi pe care nu o pot uita.

Pe scurt, nu îmi place să scriu „la comandă”, fie că asta se traduce în recompense băneşti ori în produse.

Nu pot să nu le mulţumesc din suflet celor care au citit şi au au scris câteva cuvinte la finalul unor articole.

Le mulţumesc din suflet şi tuturor celor care mi-au distribuit link-urile pe Facebook, dar şi acelora care au lăsat o apreciere la finalul unor link-uri postate de mine către articolele de pe acest blog.

Ori, pur şi simplu, tuturor care aţi făcut o vizită cât de mică aici, indiferent pe ce cale.

Nu ştiu dacă la finalul anului voi mai fi aici, în lumea blogurilor...