Recomandarea lunii – Spectacol şi adrenalină în Valea lui Stan

Încă de astă-vară visam să mă întorc aici...!

A fost dragoste la prima vedere.

De altfel, şi fotografia de deschidere a materialului despre concediul pe 2013 este din Valea lui Stan!

Unul dintre cele mai extra-super trasee din România!

„Frumos”, „splendid”, „superb” s-au epuizat, nu mai sunt pe stoc.

Vă invit la o mică porţie de adrenalină, pe care o puteţi sorbi pe îndelete într-o ieşire de weekend sau într-un viitor concediu prin România.

În primul rând, cum ajungi la intrarea în traseul Valea lui Stan?

Direct de pe Transfăgărășan (DN 7C) în aval de Barajul Vidraru.

Dinspre Curtea de Argeș, se trece de drumul ce duce către ruinele Cetăţii Poenari.

De aici, după vreo doi kilometri, în prima curbă în ac de păr, întâlneşti o troiţă, în perimetrul căreia trebuie să laşi maşina – în weekend parcarea e absolut vizibilă.

Şi gata! Pentru 4 ore şi jumătate, muntele este al tău!

(ca să îl respiri, nu ca să îl poluezi!)

ATENŢIE LA PICIOARE ŞI... LA PEISAJE!

Valea lui Stan, din sudul Făgăraşului (Masivul Frunţi), oferă privelişti de vis – cascade (până la 35 de metri înălţime) şi ochiuri de apă pretutindeni. Dacă îţi propui să le numeri, te pierzi rapid.

Înaintând în chei, eşti tentat să faci fotografii la fiecare secundă, să nu pierzi nimic.

De parcă aparatul ar avea puterea magică de a reţine senzaţiile...!

Scări metalice, scoabe, cabluri, pasarele – aveţi la dispoziţie tot ce poate fi mai divers şi mai de ajutor în parcurgerea cheilor.

Înainte de reamenajările din Valea lui Stan, traseul nu era marcat şi scările se mişcau, nu erau atâtea scoabe şi, evident, traseul era dificil.

Nu veniţi în Valea lui Stan în tenişi sau adidaşi de oraş (tocmai am văzut pe cineva echipat aşa), reglaţi-vă echilibrul şi puneţi-vă atenţia şi curajul la treabă!

PORNIM!

Cu cât e mai mică apa, cu atât ai mai puţină echilibristică de făcut, de pe un mal pe celălalt - traseul te poartă când pe o parte, când pe cealaltă a râului, iar schimbul se face în dese rânduri.

Timp de aproximativ o oră, scările înşirate pe traseu sunt line şi deloc ameţitoare – numa’ bune pentru o plimbare prin pădure, în susurul apei.

URŞI... NUMAI NOAPTEA!

În 2014, anunţurile-sperietoare cu „Atenţie, ursi!”, care împânzesc Bucegiul, s-au cocoţat până aici.

*În 2013, nu existau avertizări de genul acesta.

Mai înaintăm un pic...

... până la puntea ce leagă cele două stânci.

Să vedeţi uau-uri când priviţi în jos!

Sus, tot mai sus...

Şi iar avem de traversat o apă! Hai, că nu-i rău...!

Continuarea scării din poza anterioară.

De jos în sus. Sau invers.

Porţiune de căţărare... cu ceva sânge rece.

Ia uite ce impresionant! Îţi pare rău că ai ajuns până aici?

Mai dansăm un pic printre scoabe.

MAI VREAU O DATĂ!!!

De obicei, nu îmi face nicio plăcere să mă întorc pe traseul pe care am venit - vezi circuitul din Ciucaş.

Dar...

Pe 20 septembrie 2014, în tura numărul 2 în Valea lui Stan, m-am trezit dintr-o dată cu sentimentul puternic de „mai vreau!”. Adică, nu mi-a ajuns încă să mă caţăr, să mă agăţ, să fiu uimită de ceea ce se vede în jur. Deci, nu vreau să se termine aici!

De fapt, acest „dintr-o dată” a venit şi pe fondul... apei prin care trebuia să mergem. Nu era mare porţiunea, dar...

Între a mai străbate o porţiune mică din Valea lui Stan plus trecerea prin apă plus plictiseala de pe drumul forestier (pe care mi-o aminteam de anul trecut) ŞI a mai trece o dată prin Canion, cu toate accesoriile sale, am ales a doua variantă.

UPDATE iulie 2016

☺ În pasajul cu probleme (cel de mai sus) s-au montat scoabe, astfel că trecerea se face acum „cu ochii închişi”, fără a lua şi apă la bord.

ÎNAPOI LA MAŞINĂ

Sus este ieşirea!

Eu, „eroina”

 

Sal’tări de la Ion!

O mică porţiune din vechiul traseu

Am încercat tot felul de cadre care să redea spectaculozitatea Canionului Valea lui Stan.

Nu ştiu dacă am reuşit să surprind emoţiile (pozitive).

Nu mă pot abţine să nu vă (mai) arăt două-trei cascade

CE AM RATAT ÎN 2014

În 2013, am realizat circuitul pe de-a-ntregul, aşa că vă POVESTESC...

„Apa mare” poate fi mică toamna, dacă nu plouă, şi nu trebuie să vă mai descălţaţi şi să-i simiţiţi prospeţimea.

Aşadar, până la „apa mare” sunt aproximativ 2 ore de la începutul traseului.

De aici, sunt 20 de minute până la ieşirea din canion.

Urmează un urcuş prin pădure de vreo 20 de minute – sau aşa ceva; pantalonii mei uzi au încetinit mersul ☺

Se ajunge în Poiana Călugăriţa, apoi se mai fac 50 de minute până la drumul forestier, tot prin pădure, în coborâre.

Pe drumul forestier până la Barajul Vidraru, pe care drum mergi 40 de minute, întâlneşti ruinele fostei Cabane Călugăriţa.

La un moment dat, de pe un pod, se iveşte o panoramă asupra Lacului Vidraru.

Jumătatea de oră până la locul unde era parcată maşina, pe asfaltul Transfăgărăşanului, a părut infinită – am parcurs-o în cel mai încet pas din viaţa mea.

*Timpii sunt ai noştri, cu pauze de poze, de tras sufletul, de o gustărică etc.

Cred că în mod normal sunt 2 ore de mers de la ieşirea din canion.

CA SĂ ŞTII (de ţinut cont)

☺ Mergeţi în Valea lui Stan din Munţii Făgăraş numai dacă aveţi ceva experienţă montană (nu Urlătoarea şi punct)!!!

Nu merge din prima direct în Valea lui Stan!

De ce?

Mulţi ajung în Valea lui Stan datorită popularizării din ultima vreme a traseului – nu vă lăsaţi păcăliţi de miile de persoane care au traversat valea, de amenajările (destul de recente) cu scoabe, cabluri, scări – care dau impresia de floare la ureche!

Citiţi cu ATENŢIE materialele informative (Slavă, Domnului! Sunt mai mult decât destule!), priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine (fizic, dar şi psihic) capacitatea de a parcurge un astfel de traseu!

UNA e să stai comod în fotoliu şi să manevrezi tastatura, uimindu-te continuu de peisaj şi de adrenalina ce îl emană şi să dai din picioruşe a „vreau şi euuuu!!!!”, ALTA e să fii la faţa locului şi să te pierzi la primele traversări ale râului, la primele căţărări pe stânci (mai ales dacă sunt alunecoase, aşa cum le-am găsit noi, după săptămâna de ploi). ALTA e să te apuce ameţeala când eşti deja în aer, pe scări, scoabe şi cabluri!

☺ Aveţi mare grijă atunci când abordaţi traseul Valea lui Stan cu COPIII !

Ţineţi-i în permanenţă sub supraveghere! Nu faceţi din Valea lui Stan primul lui traseu montan! Ca părinţi, unchi, mătuşi etc., le cunoaşteţi cel mai bine capacităţile / limitele!

Dacă ţii musai să te cocoţi pe scările şi pe scoabele din Valea lui Stan, dacă ţii musai să te agăţi de cabluri în Valea lui Stan şi nu eşti obişnuit cu ieşirile montane, urcă-te întâi pe nişte cărări de munte normale, vreo 2-3-4 ore. 

Şi verifică-ţi răul de înălţime!

☺ Studiaţi cu atenţie starea vremii înainte de a pleca la drum! Nu te joci cu ploaia în Valea lui Stan - riscul de a cădea se înmulţeşte! Fie că e ea ploaie recentă, prezentă sau se anunţă în viitorul apropiat.

☺ Păşiţi cu atenţie, concentraţi!

☺ Beţele de trekking sunt absolut inutile în Valea lui Stan. Vă pot ajuta, eventual, la ieşirea în Poiana Călugăriţa – dacă ţineţi neapărat să le căraţi pentru 15 minute.

☺ Teoretic, Valea lui Stan poate fi parcursă în orice anotimp.

!!! ATENŢIE !!! Parcurgerea Văii lui Stan IARNA nu este practic interzisă, dar este periculoasă – din cauza unor eventuale alunecări ale mâinilor sau picioarelor.

☺ Să nu vă lipsească încălţămintea (şi îmbrăcămintea) impermeabilă. Şi o pelerină de ploaie.

E indicat să puneţi în rucsac haine (în special şosete) de schimb. Că nu se ştie. 

☺ Intrarea în Valea lui Stan şi în Canionul de aici este gratuită.

Pentru noi, aventura a continuat a doua zi, tot în Făgăraş, la 2.500 de metri!

*Celelalte recomandări lunare de până acum de pe blog:

☺ Aprilie - Shameless

☺ Mai - Cerere în călătorie

☺ Iunie - Robot & Frank

☺ Iulie - Parcul Natural Comana, cu articolul secundar dedicat unor colibe care au dispărut astăzi.

☺ August - Nurse Jackie