Cartea mea de vacanţă: Visul lui Joy – Lisa See

Editura: All

Anul apariţiei: 2012

Titlul original: Dreams of Joy (cartea a fost publicată în SUA în 2011)

În concediul ce s-a încheiat recent, am luat cu mine două cărţi.

Prima era Portocaliul este noul negru - Orange is the New Black în original, care a inspirat serialul început în 2013 şi nominalizat la Emmy - câteva cuvinte AICI.

A doua carte de vacanţă, Visul lui Joy de Lisa See.

(doar pe aceasta am terminat-o... după ce am ajuns acasă)

Cum am precizat şi în jurnalul de vacanţă 2014, nu am prea avut timp să citesc – oboseală de la efort, de la aerul de munte. Nici nu puteam să stau noaptea, aşa cum fac acasă, până la două noaptea, că a doua zi cine mai hălăduia prin munţişorii noştri şi pe la obiectivele din România?!

DESPRE VISUL LUI JOY

După ce în Fetele din Shanghai (plasată în preajma celui de-al Doilea Război Mondial şi în timpul invaziei japoneze din China), personajele principale au fost Pearl şi May, acum este rândul altei generaţii să iasă în faţă.

☺ Cartea poate fi citită ca o continuare la Fetele din Shanghai, dar şi fără a o lectura neapărat pe aceasta.

Autoarea plasează câteva repere din prima în Visul lui Joy.

După ce aude discuţia dintre surorile Pearl şi May referitoare la cine i-a dat naştere de fapt, din finalul „Fetelor din Shanghai", Joy se hotărăşte să ia calea Chinei, acolo unde s-au născut părinţii ei.

Joy făcea deja parte dintr-un grup care îmbrăţişa ideile din patria de unde au fugit, cu ani în urmă, Pearl şi May.

Este VISUL unei fete de nici 20 de ani (are abia 19), care vrea neapărat să ajungă în China, patria ale cărei rădăcini le simte mai puternic ca oricând în scurta ei viaţă.

Îşi doreşte din tot sufletul să ia parte la „ce se petrece acolo" - chinezii apreciau foarte mult faptul că unul de-a lor din afara graniţelor răspundea chemării de a se reîntorce în ţară pentru a sluji idealurile patriei, pentru a construi naţiunea, Republica Populară Chineză.

Toţi cei din familie i-au spus lui Joy că se înşală în ceea ce priveşte Republia Populară Chineză, că aşteptările ei nu sunt întemeiate.

Adolescenţii sunt încăpăţânaţi şi le scoţi cu una-cu două ideile din cap!

Iar când ideile astea ajung să le pună viaţa în pericol...

Joy mai are un vis: să îşi caute tatăl biologic şi să stabilească o legătură pe care are impresia că nu a avut-o cu mama ei.

Pearl nu o poate lăsa pe fiica ei de una singură în ghearele Chinei şi pleacă în căutarea ei, chiar dacă are habar (spre deosebire de Joy) cum se trăieşte în China, ce înseamnă China în prezent - sfârşitul anilor '50.

De fapt, Joy a plecat şi pentru a le evita pe cele două femei care au crescut-o, dintre care una i-a dat naştere.

Joy se maturizează anii petrecuţi în China; realitatea, pe care la început o ignoră, e cruntă - în special cea rurală, unde locuieşte mare parte din timp.

Îşi dă, într-un final, seama, de adevărata faţă a Chinei.

„Am crezut că socialismul şi comunismul erau lucruri bune. Am venit aici sperând să găsesc o lume ideală. (...) Lumea ideală era plină de ipocrizie."

Visul lui Joy nu este o carte strict feminină.

Este, în primul rând, o carte despre ceea ce a însemnat COMUNISMUL în China sfârşitului anilor '50 - începutul anilor '60. În nebunia Marelui Salt Înainte imaginat de Mao (1958-1962).

Se urmărea colectivizarea şi industrializarea rapidă - autorităţile le confiscau ţăranilor toată producţia.

*Multe idei ale lui Mao au fost adoptate de Ceauşescu: comunele, cooperativele agricole de producţie, planuri măreţe de depăşire constantă a producţiei, natalitatea ridicată, izolarea de lumea occidentală, ÎNDOCTRINARE şi câte şi mai câte.

Visul lui Joy înfăţişează ce a trăit omul obişnuit – cu precădere cel la ţară – în timpul Marelui Sat Înainte.

Pentru a susţine producţia de oţel - care trebuia să o depăşească rapid pe cea a Marii Britanii! - oamenii erau obligaţi să îşi ducă tot ce aveau prin casă la cuptoarele de topit - inclusiv vasele de gătit - se mânca la cantină în mediul rural.

Oamenii erau orbiţi de propaganda comunistă... logica nu mai funcţiona.

REALITATEA CRUDĂ A MARII FOAMETE DIN CHINA

Parcurgând Visul lui Joy, mi s-a făcut pielea de găină de multe ori.

Sunt câteva evenimente terifiante prezentate în carte.

▼ Oamenii ajunseseră să mănânce orice: de la scoarţă de copac până la fiertură făcută din pământ; de la boabe de cereale rătăcite pe câmp la carnea cadavrelor semenilor; plus orice vietate care mişca.

▼ Mamele disperate făceau schimb de bebeluşi cu alte mame; copiii erau lăsaţi să moară, apoi erau mâncaţi de familia adoptivă.

▼ Copiii erau lăsaţi să moară (şi) în gropi; o gură în plus era mult peste puterile familiei înfometate.

▼ În cazul în care sătenii erau prinşi ascunzând mâncare, erau pedepsiţi crunt - atât ei, cât şi membrii familiei

▼ Discrepanţa dintre omul de rând şi lideri era evidentă – primii se trasformau în morţi vii, iar ceilalţi mâncau pe săturate.

▼ Nu se cunoaşte exact numărul celor care au murit în timpul foametei; în urma cercetărilor, se estimează 45 de milioane de victime.

La început, populaţia nu a resimţit efectele Marelui Salt - belşugul s-a transformat însă rapid în lipsuri.

Statul încuraja populaţia să facă mulţi copii, cât mai mulţi, pentru a avea cât mai multă forţă de muncă – în prezent, legea nu permite decât un copil per familie; se acordă derogări în cazul gemenilor.

Eu am văzut Visul lui Joy şi ca pe un documentar.

Aşa cum menţiona Lisa See în capitolul „Mulţumiri", nu s-au scris prea multe cărţi despre Marele Salt Înainte. (Lisa See s-a documentat însă intens asupra subiectului, la faţa locului, din materialele publicate, din filmele documentare, din mărturii.)

Oamenii de la ţară, care au suferit cel mai mult, au murit sau au rămas blocaţi în satele lor – ţăranilor li se interzicea să iasă din sate. Era nevoie de un paşaport intern pentru a te putea deplasa în interiorul Chinei.

China era o ţară închisă în acele timpuri - era aproape imposibil ca o persoană să iasă din satul în care locuia, darămite peste hotare.

Înainte de invazia japoneză, în China străinii populau străzile, mai ales în Shanghai - unde se desfăşoară mare parte din acţiunea din Fetele din Shanghai.

Acum, în Visul lui Joy, nu mai întâlneşti nicun străin.

Pe parcusul cărţii, sunt prezentate o mulţime de relaţii: părinte-copil, soţ-soţie, soră-soră, între membrii diferitelor comunităţi.

AUTOAREA

Lisa See s-a născut la Paris, trăieşte în America şi are rădăcini chineze.

Creaţiile sale literare sunt marcate de tot ceea ce ţine de China - istorie, cutură, obiceiuri, MENTALITĂŢI.

Mama ei, americana Carolyn See, este de asemenea scriitoare, dar şi profesoară de engleză la Universitatea din California.

Lisa See este unul dintre scriitorii mei de suflet.

De ea am mai citit:

☺ Bineînţeles, Fetele din Shanghai - bestseller New York Times

☺ Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret

☺ Dragostea Florii-de-Bujor

Preferata mea este cea de-a doua - de asemenea bestseller New York Times.

☺ Acţiunea este plasată în China secolului al XIX-lea şi aduce în prim-plan prietenia dintre două fetiţe. Cele două ajung la maturitate, trec prin suferinţele provocate de război şi de condiţia femeii în societatea acelor ani - inclusiv legarea picioarelor.

Cele două comunică mai ales prin mesaje lăsate pe un evantai, în limbajul secret al femeilor din China, nu shu.

ECRANIZARE

„Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret" a fostb transpus pe ecran, într-o producţie China/SUA, în 2011.

☺ Despre anii comunismului în timpul lui Mao în China vă recomand şi cartea Lebedele sălbatice de Jung Chang, dar şi În aşteptare de Ha Jin sau Balzac şi micuţa croitoreasă chineză de Dai Sijie.

Despre cele trei găsiţi câteva cuvinte în articolul referitor la cărţile mele de suflet.