The Final Cut/Memorie finala (2004, cu Robin Williams). Memoria încape într-un dispozitiv

*Precizare:

Aveam în plan vizionarea filmului înainte de tragedia cu Robin Williams. Îşi aştepta doar rândul.

În ultimul an, am mai văzut cu Robin Williams Moscow on the Hudson/Departe de Moscova, 1984, despre un rus care rămâne în Statele Unite în timpul unui turneu cu trupa din care făcea parte.

Final Cut are scene de acţiune, dramă, suspans.

Suntem într-o lume viitoare, nu foarte sofisticată, asemănătoare prezentului, doar cu nişte maşinării ceva mai avansate.

Maşinării care au creat o profesie nouă – editor... de memorie.

Există un dispozitiv. Foloseşte la înregistrarea vieţii. Şi se implantează în creier, la naştere, la cerere - cererea părinţilor!; aleg alţii pentru tine.

Trebuie să îţi permiţi aparatura (organică), din punct de vedere financiar.

*În TiMER, plasat şi el într-o lume normală, avem de-a face tot cu un dispozitiv, de data aceasta accesibil tuturor financiar, dar pe care alegi de bunăvoie să ţi-l implantezi.

SĂ NE AMINTIM SINGURI!

Dispozitivul cititor de memorie nu putea rămâne necontroversat.

Astfel, a luat fiinţă o adevărată mişcare anti-implant, sub sloganul: „Aminteşte-ţi singur!”.

Cu ajutorul aparatului prezentat în The Final Cut, viaţa unui om este redusă la oră de film.

...Şi sunt alese, pentru rememorare, scenele cele mai plăcute – despre morţi, numai de bine; dispozitivul care permite înregistrarea vieţii, din perspectiva unei persoane, nu poate fi scos decât o dată cu decesul acesteia.

În plus, nu vedem chipul omului care a avut implant, ci doar cum îi percepe el pe cei din jur.

Nu poţi accesa implantul în timpul vieţii.

Cine a făcut-o, şi încă asistat, s-a ales cu vătămări grave ale creierului.

Editorul are misiunea de a tăia toate scenele nesemnificative şi de a lăsa numai evenimentele principale, fiind ajutat de un program rapid de sortare.

Bineînţeles, editorul se sfătuieşte cu apropiaţii celui care nu mai este despre ce rămâne din viaţa lui.

Filmuleţul este prezentat la funeralii.

„Şi cel mai ticălos este prezentat ca onorabil.” Cel mai corupt scapă cu faţa curată.

Defectele se topesc. Doar cu o apăsare de buton. Cut! S-a dus!

Iei vieţile oamenilor şi le transformi în minciuni, pe scurt.

Dar cum trăieşti cu asta? Să vezi atâtea vieţi...

Unde mai este EMOŢIA ta? Ce te mai sensibilizează?

Editorul are cuvântul final în viaţa unei persoane: Aşa TREBUIE să îşi amintească toţi de X!

Dar poate cineva vrea să îl vadă pe X într-un fel, altcineva în altul. Din alt unghi.

Înregistrarea nu redă nicio emoţie.

Din nou, se pune problema EMOŢIE contra MAŞINĂ.

Maşina este secată de emoţie.

Emoţia, de orice tip, nu poate fi „măsurată” de maşină, oricât de avansată ar fi ea.

*Vizionaţi în acest sens emoţionantul Robot & Frank, despre o aşa-zisă prietenie dintre un om şi o maşinărie.

Alan (Robin Williams), un editor de top, este chinuit de o întâmplare din copilărie.

În timp ce editează viaţa unui magnat al implanturilor, Alan descoperă pe film un bărbat care seamănă cu băiatul din copilăria lui.

☺ În The Final Cut îi mai puteţi vedea, dintre actorii de top, pe Mira Sorvino şi Jim Caviezel.

Final???

Finalul filmului mi-a părut... tăiat (cut). Şi... mai departe?! Gata?

Mie una nu mi-a transmis nicio emoţie sfârşitul The Final Cut.

Filmul în ansamblu, da.

Că altfel nu mă apucam să înşir aceste cuvinte, că doar am zis că voi scrie NUMAI despre ce m-a IMPRESIONAT.

Unele lucruri e mai bine să fie uitate, aşa cum spune o replică din film.

☺ Unul dintre ultimele proiecte terminate ale lui Robin Williams (ciudat e să vorbeşti despre omul acesta la trecut...!) este comedia de vacanţă A Merry Friggin’ Christmas, cu Lauren Graham şi Joel McHale (Community), programată a avea lansarea în luna noiembrie anul acesta.

   

PREMII

Vorbim, de fapt, despre o nominalizare importantă – cea de la Festivalul de la Berlin, pentru Ursul de Aur.