Recomandarea lunii – Mondialele de gimnastica

Luni (6 octombrie) dimineaţă, în sudul Chinei, la Nanning, gimnastele din România - campioane europene în 2014 - îşi încep parcursul la Campionatele Mondiale de gimnastică 2014.

Fără antrenorii Octavian Bellu şi Mariana Bitang în sală (aceştia le oferă sfaturi telefonice de acasă!), cu Diana Bulimar spulberată, din nou, de o accidentare, şi cu mai multe noutăţi în echipă, drumul e greu...

La Nanning sunt Larisa Iordache, Andreea Munteanu, Ştefania (Alina) Stănilă, Silvia Zarzu, Anamaria Ocolişan, Paula (Cristina) Tudorache şi rezerva Ioana Nicoară.

Primele patru sunt campioane europene cu echipa în 2014, în timp ce Anamaria, Paula şi Ioana se află pentru prima dată la o competiţie de anvergură.

Patru fete sunt debutante la Mondiale; experienţă au doar Larisa Iordache şi Ştefania (Alina) Stănilă – aceasta poate fi considerată o semi-debutatntă, având în vedere că în 2013 a concurat la un nivel nu foarte ridicat, şi doar la două aparate. Dar a crescut mult în valoare de atunci!

ŞANSE LA AUR?

Din păcate, gimnastele românce nu au, teoretic, cum să cucerească medalia de aur în concursul pe echipe. Locul întâi la Mondialele 2014 se va disputa probabil între SUA, ţara gazdă şi eventual Rusia - nu e lipsă de patriotism, este realitatea. Dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi specialiştii! ☺

Explicaţia este simplă: dificultatea mai mare, adunată, a exerciţiilor adversarelor!

La noi au mai fost câte o accidentare, este lipsa de experienţă...

Iar România a pierdut, surprinzător, în luna septembrie, „triunghiularul” cu Germania şi Elveţia, în faţa primeia.

În cazul unei clasări sub podium a echipei feminine de gimnastică a României (să nu uităm de Marea Britanie, care a câştigat calificările la Europene!), ziariştii flămânzi de titluri vor scrie, fireşte: „Am ratat medalia la echipe!”.

Cum adică laureatele europene să nu ia medalie la Mondiale?! Doar au bătut Rusia în primăvară!

Mai ţineţi minte ce ziceam atunci, că Rusia aceea nu era „cea adevărată”? Că mai mult ca sigur nu va rămâne până la Mondiale în formula de la Europene? Alături de superstarul Alia Mustafina, vin cu experienţă (şi valoare) Tatiana Nabieva şi Ekaterina Kramarenko – cea care a facilitatat urcarea pe podium a României în 2007, cu o săritură complet ratată, notată automat cu zero.

Gimnastica a devenit, o dată cu introducerea punctajelor actuale, un sport „închis”, pe care puţini îl înţeleg. Sau au răbdarea necesară de a-l înţelege.

Nu mai „citiţi” doar locul final obţinut de gimnaste, încercaţi să înţelegeţi ce e în SPATELE lui!

În fine, să nu fiu atât de pesimistă, gimnastica este o luptă, nimic nu s-a consumat înainte de a începe...

Avem calcule, avem „note” de plecare, ştim ce execuţii se pot face în funcţie de acestea şi de evoluţia de la antrenamente – totul se poate doar intui.

Ce va fi miercuri (8 octombrie) în finala pe echipe la feminin nu putem afla 100% decât la finalul concursului.

HAI, ROMÂNIA!

Dacă în PROLOGUL Europenelor 2014 v-am mărturisit cum a început dragostea mea pentru gimnastică, vă invit acum într-o incursiune prin istorie. Care au fost cele mai importante momente ale Campionatelor Mondiale de gimnastică la care a participat România?

Trei precizări:

☺ Nu s-a mai luat medalie la echipe din 2007.

☺ Tot din 2007 datează şi ultima medalie în concursul general pe patru aparate (individual compus) – Steliana Nistor, argint; de-a lungul istoriei, România are două campioane mondiale la individual compus: AURelia Dobre şi Maria Olaru.

În 2014, îi urăm Larisei Iordache Multă BAFTĂ! Are toate calităţile (şi exerciţiile) necesare pentru a se bate la AUR!

☺ Ultimul titlu pe aparate pentru România este „opera” Anei Porgras, la bârnă.

Şi aici, situaţia se poate repeta în 2014, tot prin Larisa Iordache, cele mai mari aşteptări (şi sanse!), fiind la aceeaşi bârnă.

Aşadar... ISTORIA

☺ Prima participare românească feminină la Mondialele de gimnastică s-a produs în 1954, la Roma... în aer liber - aşa se organizau majoritatea întrecerilor de gimnastică atunci. Era generaţia Elenei Leuşteanu şi a Soniei Iovan, cea care, la Jocurile Olimpice de la Melbourne de peste doi ani, avea să cucerească prima medalie din istoria gimnasticii româneşti, bronz.

Iar Elena Leuşteanu devenea prima medaliată individuală a gimnasticii noastre, tot la JO 1956, la sol.

La Roma s-a obţinut „doar" locul 4 cu echipa, iar Elena a fost a 5-a la individual compus.

☺ Prima medalie la Mondialele de gimnastică a României aparţine aceleiaşi generaţii de mai sus, de care, din păcate, puţini îşi amintesc azi - bronz la echipe în 1958 (Moscova), după o bătălie senzaţională cu Japonia, o forţă incontestabilă a acelor ani. Din formaţia noastră făcea parte şi Atanasia Ionescu, antrenoare la lotul naţional la începutul anilor '80, alături de... Octavian Bellu.

☺ La Varna, în 1974, Dan Grecu cucerea primul titlu al gimnasticii româneşti, la inele.

Lui i s-au alăturat mai târziu pe lista laureaţilor mondiali pentru România Marius Urzică şi Marian Drăgulescu – cal cu mânere, respectiv sol şi sărituri.

☺ În 1978 (Strasbourg), la primul Mondial al Nadiei Comăneci, senzaţia de la Montreal, se cucereau din nou medalii, după 20 de ani. A fost una dintre cele mai slabe competiţii ale Nadiei - dacă slab se poate numi argintul de la sărituri şi aurul la bârnă, de altfel prima medalie din acest metal trecută în dreptul României la Mondiale, la feminin!

Emilia Eberle s-a întors acasă cu o colecţie... de bronz, iar echipa (cu Anca Grigoraş în componenţă) a luat, la fel ca la JO 1976, argintul.

☺ Anonimă la începutul deceniului 7, România s-a transformat în campioana mondială a sfârşitului său! După derularea exerciţiilor impuse, în urma cărora sovieticele aveau un avans de 675 miimi, Nadia Comăneci a căpătat, din senin, o infecţie la palma unei mâini. Exerciţiile libere: Nadia forţează la paralele, încercând să se agaţe de bare. Neputincioasă, renunţă. Bârna, ultimul aparat al tricolorelor. Câteva evoluţii şterse, printre care o ratare a Emiliei Eberle. Apare Nadia. Ia cel mai ridicat punctaj şi România intră în posesia râvnitului trofeu aurit.

Melita Rühn a adus României prima medalie mondială la individual compus. Dumitriţa Turner cucereşte primul aur mondial la sărituri, iar Emilia Eberle - pe primul de la sol (Nadia îl are din 1978 pe primul la bârnă).

* Pentru a întregi palmaresul, Daniela Silivaş este prima gimnastă din România campioană mondială la paralele (1987).

Calitatea este foarte slabă; momentul Nadiei de la paralele este la minutul 3:20

☺ După retragerea Nadiei Comăneci, gimnastica românească a trecut printr-o criză. Mondialele din 1981 (Moscova) au însemnat zero medalii - locul 4 la echipe, la 6 zecimi de podium. Asta deşi din echipă făceau parte câteva campioane din 1979...

☺ După ce, în 1983, a răsărit Ecaterina Szabo, în 1985 era rândul unei fetiţe de 13 ani şi câteva luni să se afirme. Daniela Silivaş a rămas până astăzi cea mai tânără campioană mondială a gimnasticii! - a cucerit aurul la bârnă.

☺ 1987 este cel mai bun an al gimnasticii româneşti.

După ce, în primăvară, la Moscova!, tricolorele dominaseră Europenele - Daniela Silivaş campioană la individual compus şi la trei aparate, la Mondialele de la Rotterdam s-a luat din nou aur la echipe plus, în premieră, locul întâi la individual compus - de data aceasta, Aurelia Dobre. La 14 ani şi 11 luni, este şi azi cea mai tânără laureată în cea mai completă probă a gimnastelor - şi nu are cum să fie detronată, având în vedere că vârsta senioarelor s-a mutat la 16 ani!

Să mai pomenim de cele trei medalii de aur la aparate din Olanda...?!

Echipa de aur: Eugenia Golea, Camelia Voinea, Aurelia Dobre, Ecaterina Szabo, Celestina Popa şi Daniela Silivaş

☺ Campionatele Mondiale de la Indianapolis, SUA (1991), reprezintă intrarea în arenă a Laviniei Miloşovici - aur la sărituri, cea mai tânără campioană a lumii la acest aparat din istorie!

Este şi momentul din care pasiunea numită gimnastică a început să crească constant, de când nu am ratat nicio întrecere a gimnasticii.

Milo are aur pe plan mondial la toate aparatele, performanţă pe care o mai deţin doar gimnastele anilor '50-'60 Larisa Latînina şi Vera Ceaslavska.

 

☺ Dortmund 1994 era momentul obţinerii unui nou tilu la echipe, al treilea din istorie. Tripleta de aur Lavinia (Miloşovici) - Gina (Gogean) - Simona (Amânar) se afla pentru prima oară împreună.

Va urma o serie excepţională a gimnasticii româneşti - în total, cinci medalii de aur consecutive în competiţia pe echipe - până în 2001 inclusiv.

☺ În 1997 (Lausanne), Gina Gogean devenea singura gimnastă cu trei titluri mondiale la sol - precedentele erau 1995 şi 1996.

☺ Vă mai amintiţi de Maria Olaru? În 1999, la celălalt Campionat Mondial găzduit de China (Tianjin), moldoveanca din Fălticeni primea medalia de aur în concursul individual compus.

Aşa cum am spus un pic mai sus, doar ea şi Aurelia Dobre se pot lăuda cu asemenea trofee!

 Celebrul podium de la Jocurile Olimpice 2000 (care nu va rămâne, din păcate, aşa), cu Simona Amânar, Andreea Răducan şi Maria Olaru

☺ În 2001, la Ghent, Andreea Răducan venea după „episodul Sydney", când a fost pe nedrept deposedată de medalia de aur câştigată la individual compus.

În Belgia, Andreea a luat aur individual la bârnă şi sol. Totodată, bronzul ei de la sărituri este a 100-a medalie românească la Mondiale.

România are la Mondialele de gimnastică, de-a lungul anilor, 105 medalii, dintre care 36 de aur, 33 de argint şi 36 de bronz, la feminin. Cele mai multe tiluri, 10, au fost obţinute la sol.

Cu participarea băieţilor se fac 131 de medalii (47-43-41) la Mondiale pentru România.

Voi reveni cu amănunte despre cele şase fete din echipa României după derularea sesiunii de calificare – pentru a discuta pe fapte concrete.

P.S. Băieţii noştri (Andrei Muntean, Marius Berbecar, Cristian Băţagă, Laurenţiu Nistor, Daniel Rădeanu şi Andrei Ursache) au ocupat locul 12 în calificări şi nu au acces în finala de 8.

Gimnaştii români s-au calificat însă pentru Mondialele din 2015, care va da 8 dintre participantele la Jocurile Olimpice de la Rio şi cele 8 team-uri care vor disputa un baraj.

Ratarea lui Andrei Muntean de la paralele şi un exerciţiu al lui Marius Berbecar din care a lipsit o combinaţie dificilă la aceleaşi paralele i-a privat pe cei doi de o finală la acest aparat, unde sunt mari specialişti.

În rest, să-i ţinem pumnii lui Cristian Băţagă în concursul individual compus de joi (ora 14.00, TVR 1).

Dacă vă face plăcere, citiţi şi:

☺ Mondialele de gimnastica – Succes în finala pe echipe!

☺ Mondialele de gimnastica 2014 – Echipa feminina aproape de bronz. Dar...

☺ Mondialele de gimnastica 2014 – Larisa, mulţumim şi te iubim! - articol scris după concursul de la individual compus

☺ Mondialele de gimnastica 2014 – Larisa de argint - finalul Mondialelor plus CONCLUZII

FOTO deschidere: Paula Tudorache, Ştefania Stănilă, Larisa Iordache, Silvia Zarzu, Ioana Nicoară, Andreea Munteanu, Anamaria Ocolişan