Piatra Craiului: Satele Magura şi Pestera – Superlativele anului

 

Pentru că, din lipsa unor articole complete pe 2014, nu voi face o retrospectivă a CĂLĂTORIILOR, aşa cum am procedat pentru SPORT, SERIALE, FILME şi CĂRŢI (vezi mai jos), în această ordine, vă ofer un dar, ca de Adio, 2014!.

Este un album - şi câteva cuvinte ☺ - cu şi despre cea mai frumoasă zonă din România pe care am vizitat-o anul acesta eu şi Ion.

Şi pentru că nu am mai scris din octombrie despre concediul 2014, mă simt datoare să vă reamintesc faptul că am rămas în Piatra Craiului, agăţaţi de La Zaplaz.

ZIUA 6 – 23 AUGUST 2014 (sâmbătă)

Mai aveam obiceiul să-mi amintesc de 23 august ca Ziua Naţională a României în „epoca de tristă amintire".

Acum, abia când am început să pregătesc materialul acesta, mi-a tresărit ceva prin memorie.

Drumeţie montană de opt ore

Fiindcă de patru zile o ţineam numai în trasee montane marcate destul de lungi, ne-am propus ca sâmbătă să luăm o pauză.

Nu de altitudine, ci de drumuri care să se încadreze în... ceas.

Am luat-o agale pe dealuri, pe cărări, printre căpiţe de fân - în satele Măgura şi Peştera aparţinând de comuna Moieciu, Braşov.

☺ Satele Măgura şi Peştera sunt situate între Munţii Bucegi şi Munţii Piatra Craiului.

Aşa se încheie „trilogia” Piatra Craiului din concediul 2014. Asta fiindcă am vizitat deja Cabana Curmătura şi Zaplaz-ul.

***

În Măgura şi Peştera varianta august 2014 a fost soare, a fost un vânt uşor de vară montană, LINIŞTE.

Dacă ar fi fost să ne luăm după draga prognoză meteo, ar fi trebuit să ne închidem în casă.

„90% şanse de ploaie" vă spune ceva?

Ce credeţi? A fost NUMAI soare! Cu o mică excepţie...

Amintiri de astă-vară

Când am fost prima oară în satul Măgura, în iunie 2014, nu-mi puteam scoate din minte alăturarea „România pitorească” - titlul dat de Alexandru Vlahuţă volumului său de călătorii.

De altfel, nu m-am putut abţine şi mi-am denumit postarea din Măgura şi împrejurimi Satul Măgura - România cea pitorească.

M-am gândit acum, la a doua vizită şi la aceleaşi emoţii trăite - ba amplificate! - , ce-aş putea să scriu la fel de... pitoresc?

O să las în mare parte imaginile să vorbească de la sine.

La început, vântul a făcut pe viteazul. Doar un pic – nu ne-a stricat ziua! 

  Băltoacele sunt de la răpăielile din zilele precedente

Folosiţi voi cuvinte pentru a descrie ce vedeţi mai jos; eu nu vreau să atenuez prin „vorbe” peisajul...

Gospodărie în Măgura:

...şi căpiţele din Măgura:

Verde de Măgura:

Pe aici am luat-o în continuare

...dar înainte am dat de un drum cu noroi, care se îngusta:

Ne-am întors:

Viaţa la ţară...

Suntem sus!

Pe cărări de Măgura, către Peştera, cu brazi drept călăuză:

Facem un popas pe unul dintre dealuri şi nu mai dezlipim aparatul de la ochi:

Noi ne plimbăm, alţii muncesc... Sau vor munci...

Putem să rămânem aici?

Căsuţe...!

Din nou, fără cuvinte:

Cerul ne zâmbeşte! Vă rog, nu mă contraziceţi!

Căpiţa singuratică:

Trecem graniţa în satul Peştera:

Dacă priviţi atent panoul de mai jos şi munţii din zare, puteţi identifica toate vârfurile, inclusiv Omu (2.507 m altitudine)!

*Faceţi click şi daţi poza la mărime maximă.

Greu la deal! La 68 de ani

La un moment dat, am dat să ne întoarcem - pentru că mersesem destul, mi-era foame şi abia mai puteam fi atentă la peisaj.

Problema e că nu ştiam pe unde să o luăm ca nu parcurgem acelaşi traseu ca la venire şi, cumva, să o scurtăm. Dă cu GPS-ul pentru help - a ieşit ceva, dar dădea un pic cu virgulă: mai era ceva de mers până în locul unde trebuia să facem stânga!

Ufffff!!! Şi iar uf!

Ca în poveşti, când eroul pare pierdut, ne întâlnim cu cineva care ne salvează!

Luaţi-o pe aici; e o potecă pentru localnici, ne spune o doamnă încărcată cu două-trei sarsanale greeele, venită de la un parastas. O doamnă de 68 de ani (nu-i arăta!) pentru care traversarea constantă a dealurilor era o misiune zilnică. Casa ei este destul de izolată.

Vedeţi punctuleţul acela roşu din FOTOGRAFIA DE DESCHIDERE? Aceea este casa femeii!

E greu! Dar ne-am obişnuit.

Apoi a ţinut să ne spună poveşti despre aerul curat de aici şi că nu l-ar da pentru zece Bucureşti.

L-a blagoslovit pe Ion cu cea mai grea sacoşă şi aşa am coborât până în apropierea Mănăstirii „Sfânta Treime" din satul Peştera.

Observaţi-o tot în FOTOGRAFIA DE DESCHIDERE, în partea stângă.

Indicatorul de mai jos se află în satul Măgura – sper să nu încurc borcanele.

În două ore-jumătate - trei, din Măgura eşti direct în Bran, peste deal...

Hai să tragem de Ion!

A fost nevoie de ceva muncă de convingere - asemănătoare celei de la Piatra Mare - pentru a ne continua plimbarea după ora 17, să nu ne zgâim la pereţi până dimineaţă.

Am propus o drumeţie suplimentară de 8 kilometri - până la Gura Râului şi retur. Şi mi-am luat porţia de binecuvântare - nu a fost chiar pe faţă, dar orişicum...

Forţele cele rele s-au reunit şi au pus la cale o răzbunare: cei doi kilometri până la indicatorul cu „satul Măgura", la intrarea în Prăpăstiile Zărneştilor (pe la Fântâna lui Botorog), i-am parcurs într-o stare de vâjâit de urechi, aproape de „nu mai ştiu pe ce lume mă aflu". Mi-am revenit eu pe pantele către Măgura...

Până atunci, însă, pe când înghiţeam o ciorbă la Cabana Gura Râului, s-a pus de o ploaie rea, torenţială, cu fulgere, tunete - de nu se mai oprea. Cum ajungem înapoi? Ăsta a fost începutul „răzbunării".

A durat, din fericire, doar 30 de minute. După care am trăit cu frica re-izbucnirii ei.

Aşa îmi trebuie! ☺

De final

Din CONCEDIUL 2014 mai puteţi citi:

☺ Articol introductiv - cu multe fotografii!

☺ Ziua 1 – Peştera Ialomiţa (Ialomicioara)

☺ Ziua 2 – Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Cascada 7 Izvoare, Lacul Bolboci, Turbăria Lăptici

☺ Ziua 3 – Canionul 7 Scări şi Vârful Piatra Mare

☺ Ziua 4 - Cabana Curmătura, Prăpăstiile Zărneştilor şi satul Măgura din Piatra Craiului

☺ Ziua 5 - La Zaplaz, în Piatra Craiului

☺ Ziua 7 – Excursie la Clăbucet şi Cabana Gârbova (zona Azuga-Predeal)

☺ Ziua 7 – Drumul anevoios până în Gheorgheni (Cum ni s-a bulit maşina)

☺ Ziua 8 – Invitaţie în Parcul dendrologic Csiky din Gheorgheni, pădurea din oraş

☺ Ziua 9 – Lacul Roşu şi Cheile Bicazului, cu autostopul

☺ Ziua 10 – Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) în asfinţit

☺ Ziua 11 - Traseul de legendă până la CABANA DOCHIA

☺ Ziua 12 - Cascada Duruitoarea din Ceahlău şi un alt drum cu peripeţii

☺ Ziua 13 – Vizita la Salina Praid

☺ Ziua 13 – Muntele şi Canionul de Sare Praid

☺ Ziua 14 – Coloanele de la bazalt de la Racos, judetul Brasov

RETROSPECTIVE 2014

☺ Gimnastica românească în 2014, alergare şi plimbare

☺ Top seriale 2014

☺ Trei filme de vacanţă

☺ Cărţile anului 2014

La mulţi ani şi să ne regăsim sănătoşi în 2015!

Ioana