Nightcrawler/Prădător de noapte (2014, cu Jake Gyllenhaal). Îţi îngheaţă sângele în vine

...Nu, nu de la gerul de afară.

Stai în casă, la căldurică, dai drumul la filmul Nightcrawler şi nu te mai opreşti să (te) întrebi: În ce lume trăim?

Mie una asta mi s-a întâmplat.

Nightcrawler m-a tăiat puternic în suflet şi m-a făcut, a suta-milioana oară, să nu-mi pară rău că ocolesc televizorul în mare parte din timp – mai ales ştirile. Ştirile comerciale de azi.

Cât mai multă moarte, muzică răscolitoare, crime, incendii, un ton cât mai... mortuar – un TOT cât mai SPECTACULOS. Să facă audienţă!

Spectacolul uman împins undeva, într-un loc pe care nu-mi doresc să îl frecventez decât dacă voi fi obligată cu... satârul.

Dacă asta se cere... Nu, dacă asta le daţi! Voi, ăştia, care faceţi senzaţionalul, apoi umflaţi senzaţionalul, care respiraţi senzaţionalul, pe care senzaţional îl promovaţi la ore de maximă audienţă.

Sunt jurnalişti (ca în Nightcrawler) care călcă pe cadavre, chiar şi la propriu, pentru a-şi face meseria.

De ce? Ca să vadă „lumea interesată” cum şi-a dat ăla ultima suflare, să pună camera cât mai aproape de suferinţa ultimei respiraţii, să înregistreze ultimele vorbe ale victimei.

Să fie primii. Să aibă exclusivitate supra sângelui.

Să intre cu picioarele în vieţile oamenilor.

Nu e prima oară când simt nevoia să scot din mine revolta asupra lumii în care trăim, mecanizată, superficială şi tot mai lipsită de emoţie şi sentiment, care socializează în mare parte din faţa calculatorului.

Lumea în care nu mai ştii în ce să crezi, pentru că toată lumea vrea să pară... perfectă, zâmbeşte fals şi spune lucruri pe care vrei să le auzi.

Lumea avidă după senzaţional, după vieţile altora.

Ca să n-o mai iau atâta pe lângă, citiţi, dacă vă interesează, articolul Pasiuni versus iritări – unde am spus mai multe.

☺ Acum câteva luni, v-am prezentat cartea No Impact Man. Omul, Colin Beavan, a pus bazele unui proiect extraordinar.

Dar ce îl preocupa pe reporterul (BBC): „Ascultătorii noştri ar vrea să afle ce ai folosit în loc de hârtie igienică.” Răspunsul? „În mod clar nu vreau să discut la radio ce fac eu la toaletă şi sunt convins că ascultătorii tăi sunt jenaţi de faptul că insişti atât de mult pe acest subiect. Oare mama ta ar fi mândră te tine că pui cuiva o întrebare atât de personală şi de stânjenitaore în auzul a milioane de oameni? Fiindcă sunt sigur că mama mea nu ar fi mândră de mine dacă ţi-aş răspunde.” (pagina 300)

*Totul are legătură cu intruziunea în vieţile oamenilor... cu a arăta cât mai mult din vieţile/morţile oamenilor.

POVESTEA Nightcrawler

S-au scris până acum o groază de recenzii ale Nightcrawler.

Nu o să vin eu cu ceva nou, în mod evident – o să încerc să mă axez pe povestea din spatele poveştii.

Un hoţ mărunt, Lou Bloom (Jake Gyllenhaal) vede o oportunitate de a se lansa în lumea jurnalismului independent.

Noapte adâncă în Los Angeles, interceptarea semnalului radio al poliţiei, o maşină rapidă, o cameră de luat vederi, accidente, incendii, asasinate, orice incident care merită. Să fie primul la locul faptei. Să filmeze cât mai aproape de acţiune. EXCLUSIVITATEA e cea mai... vânată.

Cadre cât mai spectaculoase înseamnă cât mai mulţi bani pentru el!

Suspansul e permanent în Nightcrawler, în ciuda calmului afişat de protagononist, Lou Bloom.

Nightcrawler nu se concentrează pe un singur caz, pe o singură anchetă decât spre final.

Unde îl duce pe Lou Bloom obsesia exclusivităţii şi obsesia banilor?

Pe Lou Bloom nu îl deranjează câtuşi de puţin singurătatea vieţii pe care o trăieşte în afara profesiei; se bucură de singurătate şi de treburile casnice pe care trebuie să le facă.

☺ În roluri secundare apar Rene Ruso şi Bill Paxton.

Rene Ruso este, de aproape 23 de ani, SOŢIA REGIZORULUI Nightcrawler, Dan Gilroy. Acesta, cunoscut în calitate de scenarist (The Bourne Legacy/Moştenirea lui Bourne, 2012), îşi face cu Nightcrawler debutul în calitate de regizor.

Însă nu „uită” să semneze şi regia filmului.

Câteva cuvinte/trăiri/stări care mi-au trecut prin minte la derularea Nightcrawler:

Bani. manipulare. Şantaj.

Goana după senzaţional şi incredibil.

(Vă amintiţi de articolul meu Şoc şi groază la alergare, care s-a citit foarte bine la vremea lui?)

Ipocrizie.

Insensibilitate.

PREMII

Jake Gyllenhaal are momentan, pentru rolul din Nightcrawler,  câte o nominalizare la Globul de Aur (premiile se înmânează pe 11 ianuarie) şi una la Screen Actors Guild Awards - pe 25 ianuarie se vor cunoaşte laureaţii.

Nominalizările la Oscaruri se anunţă pe 15 ianuarie – teoretic, Nightcrawler nu ar avea cum să rateze prezenţa pe liste a lui Jake Gyllenhaal şi pentru scenariu original.

Update 15 ianuarie: Nightcrawler a primit o nominalizare la Oscar - pentru scenariu original, aşa cum anticipam.
Specialişii consideră că Jake Gyllenhaal a fost unul dintre marii nedreptăţiti atunci când au fost făcute publice nominalizările la Oscar 2015.

TRIVIA/FAPT DIVERS

☺ Jake Gyllenhaal a vrut, din proprie iniţiativă, să slăbească 9 kilograme pentru rol. El şi-a văzut personajul ca pe un „coiot flămând”.

Gyllenhaal nu s-a înfometat, ci a practicat tot felul de exerciţii fizice - inclusiv alergarea - în fiecare zi, inclusiv pe platourile de filmare.

☺ Jake Gyllenhaal şi-a intrat atât de bine în rol, încât, atunci personajul lui vorbea cu sine (cu voce tare), în faţa unei oglinzi, a lovit puternic în aceasta.

Oglinda s-a spart, iar Gyllenhaal a mers la spital, unde a fost oblojit cu câteva copci. Imediat ce a ieşit de acolo, s-a întors pe platourile de filmare.

☺ Asemănător eroului din Donnie Darko (2001), pe care l-a interpretat tot el, Jake Gyllenhaal clipeşte rar în Nightcrawler.

☺ Riz Ahmend, care este în Nightcrawler partenerul personajului lui  Jake Gyllenhaal, a mers împreună cu adevăraţii „vânători de noapte” din Los Angeles pentru a-şi pregăti rolul.