Până la ora cinci după-amiaza, ziua noastră a fost aşa: Împachetează – dezpachetează – împachetează!
Am răscolit bagajelele de trei ori şi am plutit
printre incertitudinile asupra maşinii. O primim azi înapoi ori ba?
(Povestea cu maşina buclucaşă o găsiţi AICI.)
(Povestea cu maşina buclucaşă o găsiţi AICI.)
ZIUA 10 – 27 AUGUST 2014 (miercuri)
A fost ultima zi de „sechestru” Gheorgheni.
Nu spun că nu a fost frumos aici – am avut parte
de linişte la cazare (chiar dacă şi de un pic de frig), ne-am plimbat în mare parte
înconjuraţi de verde (ne-a fermecat Parcul
Csiky) şi de maiestuos - Cheile Bicazului.
Pe de altă parte, activităţile ne-au fost
limitate, iar Lacul
Roşu şi Cheile Bicazului nu-şi făceau loc printre obiectivele noastre
iniţiale. Iar să nu fii sigur când pleci... nesiguranţa nu mi-a plăcut
niciodată!
Conform planului de acasă, trebuia să fim undeva
în Făgăraş pe undeva, în partea asta a săptămânii. Ba ploaia, ba maşina – se
termină o dată, să fim şi noi liniştiţi pe de-a-ntregul?
Lasă, că am recuperat un pic în toamnă Făgăraşul,
cu Valea
lui Stan şi Vârful
Vânătarea lui Buteanu.
CUM A FOST
LA... SUPERMARKET, în loc de MUNTE
În loc să fim pe cărări
de munte, noi ne învărteam prin supermarket – „să mergem să cumpărăm ce
nu ne trebuie”, vorba colegului
de apartament.
Am bătut magazinul fiindcă acolo a trebuit să
aşteptăm update-urile despre maşina
noastră, în imediata apropiere a service-ului auto.
Şi eram destul de izolaţi de oraş. Şi ploua. De
data aceasta torenţial. Şi deja mă urc pe toţi pereţii dacă pierd ziua asta
aiurea! Nici măcar nu pot să deschid o CARTE; dacă
era bine afară, luam în primire o bordură, ceva...
Pentru început, am avut parte de ploaie uşoară la
dus: 4 kilometri pe jos - pentru dezmorţire şi... economie de bani - până la
service-ul auto.
Dacă nu aţi citit până acum, maşina noastră este
sechestrată acolo încă de luni dimineaţă, după ce duminică
seara au apucat-o damblalele.
Ce surpriză ne aşteaptă la service? Maşina ar fi
gata (piesa defectă a fost înlocuită)... dar nu porneşte!
Până i se dă de cap, hai la supermarket – „să
mergem să cumpărăm ce nu ne trebuie”, ca să îl citez pe colegul
de apartament.
Am încercat să nu îndes în coş produse a căror
utilitate era îndoielnică – cea mai importantă achiziţie care nu e necesară în
concediu au reprezentat-o câteva coperte de caiet - protecţie pentru cărţi.
La casa de marcat am răsturnat doar câteva
produse, nu scumpe. N-am alimentat societatea
de consum şi sunt cumva mândră de asta.
Colegul a mai făcut un drum de două minute la
service; între timp, s-a pornit o ploaie zdravănă.
Concluzia finală? Maşina nu e gata... mai stăm o
noapte în Gheorgheni... urmează despachetatul bagajelor la cazare! Unde am ajuns
prin bunăvoinţa proprietarei pensiunii, care a venit să ne ia cu maşina.
Timpul zboară... afară e jale... mai vorbesc cu
mama la telefon...
Când... sună telefonul din partea service-ului!
Putem să luăm maşina!!! Sigur?
Bine,
trecem mâine dimineaţă, că oricum închid la 17 (era puţin peste 16.30), zice colegul meu.
„Ceeeee??? Eu
nu mai pierd o zi aici! Ia un taxi, repede!!!”
Vrei să
plecăm ACUM?? E târziu, ne apucă noaptea pe drum!
Hai, că
avem timp! S-a oprit şi ploaia, insist eu, nerăbdătoare la culme.
Până în staţiunea Durău (pentru mult-aşteptatele
Cabana Dochia şi Cascada Duruitoarea) sunt mai puţin de o sută de kilometri,
conform GPS-ului, cu tot cu o porţiune pe lângă Lacul Izvorul Muntelui, mai cunoscut ca Lacul Bicaz.
Trecând peste jecmănirea de la taxi şi primind
maşina fără ceremonia ce i s-ar fi cuvenit ☺, mă reped să (re)fac bagajele.
În sfârşit, mâine urcăm pe Ceahlău!
Nici nu concep ca vremea să ne păcălească!
Bineînţeles că am ajuns târziu la Durău, pentru că
ne-am tot oprit să fotografiem apusul pe Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz).
Încep să se vadă crestele Ceahlăului!
Liniştea verde a locului
Joaca
soarelui printre norii dansatori
Culori de toamnă, împrpştiate de
deluşoare
Munţii
scot fum pe nări!
DATE LACUL
IZVORUL MUNTELUI (LACUL BICAZ)
☺ 22
de sate au fost strămutate, parţial sau total, pentru realizarea construcției
complexului hidroenergetic. Alte aşezări au dispărut în totalitate.
☺ Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) este cel mai mare lac de acumulare artificial de pe râurile interioare România.
☺ S-a format în 1960, prin
colectarea râului Bistrița şi a afluenţilor, la
poalele Masivului Ceahlău şi
Munţilor Stănişoarei, în scop hidroenergetic.
Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) alimentează, printr-un
tunel lung de 5 kilometri, hidrocentrala
Bicaz-Stejaru („Dimitrie Leonida”).
☺ Cifre Lacul Izvorul Muntelui:
35 km lungime, 71 km lungimea ţărmului, 97 m adâncime maximă,
32,6 km² suprafață, 1.230 milioane m³ volum maxim de apă.
Altitudine
maximă: 516 m; altitudine minimă: 434 m.
☺
Înăţimea barajului (construit între 1950 şi 1960) este de 127 de metri. Are 435
m lungime la coronament (partea superioară) și 119 m
lățime maximă la bază.
☺ Şi turiştii se pot bucura de priveliştile de pe Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz), înconjurându-l cu maşina
- ia ceva timp! - sau oprindu-se în portul turistic,
pe malul stâng. Noi am servit de câteva ori masa pe vaporaş, cu apa în jurul
nostru. Super!
Se organizează de
asemenea plimbări pe lac şi există un hotel plutitor.
Câteva informaţii utile primite de la
domnul Ştefan
Luca:
*Lacul
Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) are singurul baraj din ţară
care este încastrat în stâncă. Barajul este drept, spre deosebire de celelalte
din România, care sunt în arc de cerc.
*Până
la 1989, exiatu curse regulate cu vaporul - din două în două ore - de la baraj în
localitatea Ceahlău; un bilet costa doi lei.
*La
inundaţiile din 1972, barajul s-a deplasat 10 milimetri - pe partea unde se
află debarcaderul. Dacă se trecea de 15 milimetri, inclusiv oraşul Bacău trebuia evacuat.
Atunci,
apa a ajuns la aproximativ doi metri de șoseaua de pe dig - în condiţii normale
e la 10-15 metri.
*Pe
toată lungimea lui, barajul are trei tuneluri pe lungime la trei niveluri: bază,
mijloc și aproximativ 5 m.
Materiale pe blog cu fotografii la APUS:
Din CONCEDIUL 2014 mai puteţi citi:
☺ Articol
introductiv - cu multe fotografii!
☺ Ziua
11 - Traseul de legendă până la CABANA DOCHIA
Superbe instantanee ai surprins!
RăspundețiȘtergereAm tot planificat si noi o aventura pe Ceahlau dar de fiecare data a intervenit cate ceva care ne-a intors pasii din drum.
Poate data viitoare, poate voi putea si eu...
Frumos articol :-)
Nici noi nu am ajuns prea des în Ceahlău - o dată în 2006 şi acum.
ȘtergereDar, după ce în 2006 nu am reuşit să ajungem la Cabana Dochia, am rămas cu ea în gând... Urmează un material cu traseul de acolo... şi cu alte poveşti.
Chiar dacă nu ajungi sus de tot, priveliştea Lacului Bicaz e uimitoare, iar din Durău, de exemplu, o poţi lua la plimbare prin verde.
Ioana
Partea bună, dacă îmi permiți să spun așa, a cazării forțate în acea zonă, este numărul mare de fotografii excelente! Felicitări! :)
RăspundețiȘtergereDa, aşa e, trebuie să luăm partea bună - dacă treceam pe lângă Lacul Bicaz (pe care l-am mai văzut de câteva ori până atunci) când era programat, duminică, era beznă totală.
ȘtergereO să mă învăţ să nu mai... bodogăn atunci când nu iese cum vreau eu strict :)
Ioana
Intotdeauna te insotesc in drumetiile postate.Imaginile sunt superbe.
RăspundețiȘtergereMulţumesc... să ştiţi că vă simt prezenţa...
ȘtergereÎn legătură cu imaginile, am avut şi noroc de apusul acesta!
Ioana
Foarte frumoase fotografii ati realizat!
RăspundețiȘtergereEi... mulţumesc!
ȘtergereTe mai aştept pe aici, cu drag!
Ioana