Coborarea de la Omu in Bran, pe Tiganesti - Clincea

 

Traseu:

*Cabana Omu – Vârful Scara – Hornul Ţigăneşti – Culmea Ţigăneşti – Valea Clincea – Bran

Data: 14 iunie 2015

Omu’ urcă până la Omu, dar tre’ să mai şi coboare, nu?

*Povestea primei zile, în Valea Gaura, o găsiţi AICI.

DUMINICĂ DIMINEAŢA am păşit afară din Cabana Omu într-o splendoare de vreme, „aproape” de mânecă scurtă – doar vântul (nici prea-prea, nici foarte-foarte) sufla şi mai împiedica lăsarea la vatră a mânecilor lungi.

Ia uite cu ce se ocupă Gabi dis-de-dimineaţă...

Doar nu credeţi că omuleţul de zăpadă s-a teleportat aici direct din iarnă...

Din alt unghi, cu tot cu Coştila

Observaţi cabana (şi staţia meteo de la Omu) în stânga?

Şi, ca să nu stea degeaba (ca tot Omu’), Gabi şi-a mai... repartizat o misiune, în care şi l-a luat pe Viorel coechipier de nădejde: să ridice pe catarg (stâlpul indicator de lângă Cabana Omu) drapelul României.

Making of – instalarea cadrului de la fotografia de deschidere

 Misiune îndeplinită!

Steagul lui Gabi a fost lăsat în apropierea Cabanei Omu. Să îmi trimiteţi fotografii dacă vă pozaţi cu el!

La câteva minute de Cabana Omu se află Vârful Bucura sau Vârful Ocolit, al doilea ca altitudine din Bucegi, la 2503 m, despre care unii cred că e „un centru energetic în care se petrec fenomene bizare”.

Fiecare cu credinţele lui bizare... zic.

Eu nu am urcat pe Bucura – îmi picau ochii după noaptea ce tocmai s-a încheiat. Dar au făcut-o câţiva dintre colegii mei de drum(eţie).

Aici e Viorel.

Cu amintirea Văii Gaura încă super-vie după o noapte de (ne)somn - nu mai zic nimic, G şi I-V, M şi ceilalţi ☺ - ne-am urnit târziu, pe la 9.45. Muuulte poze, ceva taclale, ceva din farmecul peisajului şi al înălţimii ne-au furat pe acolo...

„Meditaţie” la cabană

Prima parte a COBORÂRII de la Omu este traseu comun cu cel de ieri; se despart cam în locul de unde am admirat apusul MINUNAT aseară, la trecerea de Vârful Scara (2422 m altitudine).

Privelişte asupra Văii Mălăieşti şi a Hornurilor Ţigăneşti şi Văii Ţigăneşti.

 Noi mergem pe partea cealaltă, Clincea

Urât tre’ să fie pe aici, mai ales la coborâre, îmi zic după ce ignorăm cablurile/lanţurile. Ura! Am scăpat de lanţuri!!!

 

Ţi-ai găsit! Oamenii au ocolit bucăţica doar ca să mai prindă nişte imagini... naturale.

Ceeeee??? Pe acolo o luăm? Da’ de ce? (închipuiţi-vă că aici e un semn cu un omuleţ jelind amarnic ☺)

În primul rând, e grohotiş. Pentru majoritatea, e floare la ureche faţă de creasta Pietrei Craiului. Pentru mine, care am nevoie de stabilitate (nu numai pe munte ☺), mini-traseul prin Hornul Ţigăneşti a fost mai nesigur decât Craiul. Fiecare cu damblalele lui.

 

 

Tare-mi place mie să cobor pe pietricele care fug de sub picioare... şi simt cum se formează febra musculară...

La coborâre lanţurile mă ajută mult prea puţin. Mă mişc în ritm de melc bolnav şi întreb cam des: „Mai e mult aşa?”.

Hai, că pe-aici nu-i aşa rău!

...şi nici peisajul nu-i de lepădat!

Ia priviţi împărăţie! Totul e ok, mergeţi mai departe...!

Pauză!

Turnurile Ţigăneşti

 

 Rozul din dreapta e de la rododendron!

Următorul obiectiv: Lacurile Ţigăneşti – date am găsit doar despre Lacul Ţigăneşti 1, cel mai mare. Este singurul lac natural din Munţi Bucegi, fiind situat la 2050 de metri altitudine. Este format în urma topirii zăpezilor – lac de nivaţie.

 

Lăsăm în urmă şi refugiul din Şaua (Culmea) Ţigăneşti şi începem coborârea pe Valea Clincea.

 

Domnii de la Meteo anunţă ploaie pentru azi, la ora 14. Ne-ar prinde fix în traseu.

Tună ceva, dar pare departe. Cerul e senin, nici vorbă de întunecimea de ieri. Ce-i drept, dacă te uiţi împrejur, în anumite zone chiar plouă...

Supeeeerrr peisaje!

 Colo jos, în vale, e Branul; maaaamăăă, cât mai e!

 Bine-aţi venit în regatul meu!

„Goliatul de Bucegi”

Prin pădure se mai merge în jur de 3 ore.

Pădure-pădure, dar mult abrupt – numai pe stânci am eu probleme; genunchii noştri au protestat un pic... mai mult.

Ce-ar fi fost dacă am fi urcat pe aici ieri?, ne-am tot întrebat.

Traseul bandă roşie Omu – Bran iese la pârtia de schi Zănoaga (Bran-Poartă).

De acolo, ori apelaţi la un taxi până în centrul Branului, ori o luaţi la sănătoasa prin monotonia drumului – vreo oră şi mai bine, dacă vă mai arde. Sau nu vă ard tălpile.

☺ Ce-am constatat eu în astea două zile (e o constatare proprie şi personală, luaţi-o ca atare): anumite porţiuni din traseele prin Gaura şi Ţigăneşti-Clincea seamănă cu ceea ce anul trecut se anunţa sperietoarea Jepii Mici.

Oriunde ai fi, ai grijă unde pui piciorul când mergi! Muntele cere atenţie continuă!

Şi ceva pregătire înainte de a porni la drum... şi un echipament adecvat!

LA FINAL...

În Bran, oamenii s-au răcorit cu bere rece (excepţie eu ☺).

Mari şi Mihai au rămas în Bran, pentru o mică porţie de relaxare.

La întoarcere, cei rămaşi am repetat traseul de sâmbătă 13 iunie.

A fost mai înghesuială în autocarul Bran – Braşov ca la venire; am stat în picioare majoritatea drumului – care tălpi ne omorau pe toţi de durere, de la coborâtul celor multe dealuri.

Cât a costat biletul/persoană pe ruta Braşov - Bran

☺ 6 lei la dus;

☺ 7 lei la întoarcere.

(erau companii şi rute diferite până în Bran)

La doi paşi de Gara Braşov, ne-a apărut în cale (întâmplător) Ovidiu, pe care l-am cunoscut în tura din Ciucaş.

Palpitant până la final !

Fiindcă am cumpărat bilete la un tren care avea peste 60 de minute  întârziere, ne-am întins la un pahar de vorbă.

Inclusiv, telefonic, cu Mircea SM.

Stăm noi ce stăm la masă – cu vedere la peron... când în gară intră vijelios o garnitură, care are scris pe vagoane „Gara de Nord”. Aaaa... staiii... ce... cuuummmm???

De fapt, nu sta, aleargă! Să vezi sprint prin pasaj, să vezi căutarea vagonului – numărul 20, nimeni nu auzise de el... că doar trenul nu avea în componenţă atâtea vagoane!

Ne-am urcat repede, la nimereală, de teamă să nu plece trenul. Nu mai ştiu cine ne-a dat indicaţiile preţioase, în tren, cu minunatul şi unicul vagon 20. Ia-te că acesta tocmai fusese adăugat la tren, taman în Braşov!

☺ Trenul nostru a ajuns mai repede decât anunţase întârzierea!

***

Simt că se rupe ceva în mine nu e o simplă expresie atunci când trebuie să ne spunem „la revedere” – în gară, lângă maşini, în faţa cabanei... Efectiv, mă străpunge ceva la despărţire.

La munte, ne detaşăm cu toţii de viaţa reală, de ceea ce ne aşteaptă peste câteva ore, de rutina zilnică.

Aerul tare, verdele nesfârşit, pereţi de stâncă sculptaţi de natura atât de darnică... pentru cine ştie să o aprecieze.

Ce simţim noi la munte? Am mai scris AICI (Bucegii iarna), AICI (Padina) şi AICI (Ciucaş!!!).

 Pe fond de Bucşoiu

La munte, eu uit de singurătate, de mici-mari deprimări, de timiditate şi alte alea - sunt cea mai volubilă şi mai veselă persoană! (sau aşa cred...)

Da, e din cauza muntelui, a atmosferei excepţionale din acest grup, a oamenilor excepţionali pe care am avut NOROCUL să îi întâlnesc!

...şi e spiritul acela minunat de FAMILIE, pe care nu am avut ocazia să îl experimentez prea des în viaţa asta – poate de aceea m-am uitat cu atâta plăcere la Parenthood.

(Da, ştiu, cam multe d-astea „extraordinar”, „minunat”, „plăcere”... însă astea-s senzaţiile şi nu mă ascund după cuvinte).

Am fost şi singură pe munte, şi cu domnul (fost) coleg de apartament... dar în grupul acesta sentimentul muntelui e cel mai intens.

INDICATOARE. Altitudini, durată

☺ Bandă roşie: Cabana Omu (2507 m altitudine) – Vârful Scara (2422 m) – Refugiul (din Şaua) Ţigăneşti (2178 m) 2 ore – Valea Clincea – Bran

 

TOTAL: 7 ore, cu pauze

!!! ATENŢIE: La plecarea în traseu, aprovizionaţi-vă bine cu apă – în afara Cascadei Moara Dracului, nu există NICIO SURSĂ importantă pe trasee!!! Dacă aveţi noroc, veţi întâlni un izvoraş nesecat.

!!! ATENŢIE !!! Culmea Ţigăneşti/Valea Clincea este un loc sălbatic – atenţie la urşi dacă mergeţi în grup restrâns!

Turele cu prietenii 2015

☺ Drumeţii montane în Bucegi iarna (trasee prin Valea Ialomiţei – Peştera şi Babele – Cota 1400)

☺ Bucegii cu zapada si gheata, vant, ploaie,ninsoare, SOARE si PRIETENIE (Cheile Zănoagei, Lacul Scropoasa, Cascada 7 Izvoare)

☺ La Cascada Vânturiş din Munţii Bucegi

☺ Omu – Early edition (16 mai 2015, cu ploaie, vânt şi ceaţă)

☺ Bucuria de a fi in Ciucas

☺ 15 ore pe un traseu in Piatra Craiului (creasta sudica)

☺ Pestera – satul de sub nori. Si Magura!

☺ Raiul la el acasa: Valea Gaura (traseul Bran – Omu)

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele”, Gabi şi Mari.